un lotus pentru bapu

Am început văd o serie de “aniversări”, nu-mi dau prea bine seama de ce şi cum, realizez însă, că nu mă pot abţine să nu amintesc că se împlinesc n ani de la moartea lui x sau n ani de la naşterea lui y. Pentru mine x şi y sunt o mică parte din comoara pe care o ascund undeva într-o cameră artrială cerebrală, sunt un sunet de trâmbiţă care îmi trezeşte imaginaţia şi sensibilitatea la viaţă.
Vorbind despre aceste “ecuaţii” cu personalităţi cunoscute şi totuşi necunoscute mă eliberez oarecum de secrete, îmi pun sufletul pe tavă. Vreau să cred că amintind despre aceşti oameni încadraţi în categoria “cei mai iubiţi dintre pământeni” reuşesc să îi fac şi pe alţii să-i îndrăgească, în plus acesta este modul meu de a le transmite un “mulţumesc pentru că-mi ridicaţi scala valorică o treaptă mai sus în fiecare zi”.
Astăzi am vrut să amintesc doar de un tată (bapu) cu suflet mare (mahatma) : Mohandas Karamchand Gandhi

mahatma gandhi

de la al cărui asasinat se împlinesc azi 61 de ani, nu vreau să spun mai multe despre acest apostol al păcii şi al inimilor, doar închid ochii şi mă văd pe malul Gangelui în timpul unei ceremonii AArti profitând de dragoste şi împăcare sufletească în spiritul lui Gandhi.
Astăzi să încercăm să ne gândim mai mult la unul dintre citatele sale: “Viaţa este un mister care trebuie trăit, nu o problemă care trebuie rezolvată.”
“