Portretul împrăştiat

puzzle

Mi se făcuse dor…să-i iau în palme, să-i îndemn să zboare sau să înoate, să-i mângâi cu lacrimi şi să-i adulmec cu ocheade, să-i fardez puţin cu un sărut apoi să-i ascund în piept şi să suflu de trei ori să nu fugă norocul de a-i fi regăsit, să-i transform în etern şi transcendent…
Erau cei mai senzuali şi iubitori ochi în care am privit vreodată…..azi dimineaţă au sărit singuri din cutia cu amintiri şi mi-au cutremurat privirile şi ritmul cardiac, apoi s-au împrăştiat: o parte în cer, o parte în mare, o parte în lumină…
Am să refac drumul în căutarea tuturor pieselor acestui puzzle al privirilor din suflet.

dan-bitman-photobucket

Dimineaţa mi-o dă Holograf fiindcă azi 29 martie e ziua lui Dan Bitman

Dimineţile cu muzică şi gândurile în alb negru stau alături de mine şi mă fac să cânt şi să desenez privirile acelea mereu pe retină să le am în faţă.

vangelisrecentb-wwwvangelismovementscom

Culoarea mi-o dă memoria albastră a lui Vangelis, care azi împlineşte 66 de ani.

Memoria mea se trezeşte într-un vis despre mare şi răsărituri rupte direct din cordul deschis, cineva încearcă să o înveţe să zboare, dar se agaţă de fiecare dată între genele prea lungi şi prea pline de amintiri şi moare.

christophe_lambert_1wwwcinemotionsnet

Despre veşnicie îmi surâde Christophe Lambert, un alt aniversat al zilei, şi îmi vorbeşte despre Highlander:

Doar veşnicia sentimentului există, veşnicia şi omniprezenţa aparţin zeilor nu privirilor omeneşti, ochii rămân închişi undeva între zidurile impuse de dictatura cerebrală.

marcel_ayme(www.francite.ru)

Apoi Marcel Aymé, născut în 29 martie 1902 îmi şopteşte că exista un om care trecea prin ziduri undeva în Montmartre,

omul-care-trece-prin-ziduri-(www.nagramchez-alice.fr)

Le Passe-muraille în litere e aici, cel în imagini îi urmează

Cel adevărat rămâne de găsit la noapte când mă întorc în oniric, doar acolo ochii redevin calzi şi aproape, până atunci sunt pești risipiți pe toata suprafaţa închisă între ziduri şi care cântă aşa: