
Portretul împrăştiat
29/03/2009
puzzle
Mi se făcuse dor…să-i iau în palme, să-i îndemn să zboare sau să înoate, să-i mângâi cu lacrimi şi să-i adulmec cu ocheade, să-i fardez puţin cu un sărut apoi să-i ascund în piept şi să suflu de trei ori să nu fugă norocul de a-i fi regăsit, să-i transform în etern şi transcendent…
Erau cei mai senzuali şi iubitori ochi în care am privit vreodată…..azi dimineaţă au sărit singuri din cutia cu amintiri şi mi-au cutremurat privirile şi ritmul cardiac, apoi s-au împrăştiat: o parte în cer, o parte în mare, o parte în lumină…
Am să refac drumul în căutarea tuturor pieselor acestui puzzle al privirilor din suflet.

dan-bitman-photobucket
Dimineţile cu muzică şi gândurile în alb negru stau alături de mine şi mă fac să cânt şi să desenez privirile acelea mereu pe retină să le am în faţă.

vangelisrecentb-wwwvangelismovementscom
Memoria mea se trezeşte într-un vis despre mare şi răsărituri rupte direct din cordul deschis, cineva încearcă să o înveţe să zboare, dar se agaţă de fiecare dată între genele prea lungi şi prea pline de amintiri şi moare.

christophe_lambert_1wwwcinemotionsnet
Doar veşnicia sentimentului există, veşnicia şi omniprezenţa aparţin zeilor nu privirilor omeneşti, ochii rămân închişi undeva între zidurile impuse de dictatura cerebrală.

marcel_ayme(www.francite.ru)

omul-care-trece-prin-ziduri-(www.nagramchez-alice.fr)
Cel adevărat rămâne de găsit la noapte când mă întorc în oniric, doar acolo ochii redevin calzi şi aproape, până atunci sunt pești risipiți pe toata suprafaţa închisă între ziduri şi care cântă aşa:















gala, iar ne-ai mesmerizat cu sărbătorile tale intime!
andi
mesmerizarea transforma calendarul in jurnal
Bună Gala…
Fiindcă şirul zilelor chiar are sens aici.
Fiecare zi aici este o piesă dintr-un puzzle de suflet. A rătăci o astfel de piesă ar putea semăna cu o disperată căutăre… prin şifoniere, pe sub paturi, prin glastre, pe pervazuri, prin buzunare, prin gînduri
Cele bune!
flavius
multumesc, puzzle-ul de suflet prinde uneori forma unui sir indian al cautarilor
ma bucur sa te gasesc pasind pe el
omul care trece prin zid
asta imi iau de aici Gala si nu numai pentru azi.
e model de urmat
multumesc
si ascult vangelis
angelita
sa-l lasi sa treaca si prin zidul meu:)
sa nu-mi furi omul
ma bucur ca-ti da idei de comunicare
o duminica frumoasa inotand in memoria lui vangelis:)
Ce frumos e la tine ‘n suflet
:) Gala! fiecare zi o promenada ! Thx , Thx, Thx
Sa fie o zi insorita azi si mereu
xxx.j
m-as contopi cu Rumi…portretul meu !;)
Ochii-cea mai de suflet oglinda; nu mai tii seama de nimic- culoare, forma, stralucie.
Alegi , te vrajesc, cine mai stie!
Si jocul te cheama, te pierde, te ademeneste; ca-ntr-un puzzle, cum graiesti tu, Gala!
Gala
omul nostru este atat de Unul ca e ca lumina. incalzeste dar nu se disperseaza
incapem in el amandoua
windy
chiar rumi alaturi de ochi ar face casa buna aici
http://windwhisperer.wordpress.com/2009/03/06/woman/
multumesc de melodia care completeaza atmosfera
gina
ochii intr-adevar oglindesc sufletul si cei despre care vorbeam eu sunt un suflet care nu se opreste din vrajit
angela
incepem din el si din misterul Unului asa ne vom incalzi sufletul deodata
gala,
ochii vrajitori cei care patrund in suflete si ne fac mai buni i-am intalnit si eu
Vangelis rulzz!!
Un portret imprastiat este asemenea unei poezii dadaiste in care alaturi particele necoezive dar care par totusi sa dea un sens, cat de abstract, oricarei imagini poetice, vizionarismului descriptiv si chiar ideii de “ars dicendi” Incearca de pilda sa realizezi un colaj Blaga/Macedonski/Horia Garbea – cvasi-imposibil..
cristinutza
greu cu vrajitorii ne raman ochii in magie
valecano
portretul imprastiat se poate transforma in poem e drept si poemul il putem transforma in potret