alice drogoreanu si universul său pot ajunge mai aproape de noi : expoziţie cu vânzare

Cu părere de rău am aflat că Alice Drogoreanu are necazuri financiare, astfel încât recurge la vânzarea fotografiilor sale, cum iubesc fotografia în general şi universul pixelilor săi în special, aş vrea să o ajutăm cu toţii, bucurându-ne în acelaşi timp de apropierea de fotografia sa, cu ceva întârziere aduc şi eu un link care să dea posibilitatea tutoror celor interesaţi şi iubitori să cumpere fotografia Alicei:

10, 11, 12, 13 aprilie

În goana mare vă las sărbătoriţii zilelor , urez: “La mulţi ani!” tuturor celor care se numesc Floarea, Florea, Florin şi Florina, (verişoarei mele Florina B.) celor care poartă nume de flori şi tutoror femeilor şi fetelor care sunt ele însele flori.
În 1932 la data de 10 aprilie se năştea Michel Demitri Chalhoub cunoscut mai apoi sub numele de Omar Sharif îndrăgit actor egiptean recunoscut mai apoi pe plan mondial, m-am gândit să vă las un moment din LAWRENCE OF ARABIA(1962):

Tot în 10 aprilie 1984 s-a născut şi Mandy Moore pe care am descoperit-o cu drag recent:
melodie pe care o dedic Luciei prietena mea “La mulţi ani , Luci!” sper să ai parte de toată dulceaţa din acest cântec în fiecare zi şi fericire, iar drept cadou îţi dăruiesc trioletul lui Ion Minulescu:

Odeletă

În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete, -
Voi scri trei ode,
Trei romanţe,
Trei elegii
Şi trei sonete.
Şi-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca nişte pietre nestemate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!…

Din ţara-n care dorm de veacuri vestiţii Faraoni,
Din ţara
În care Sfincşii stau de vorbă cu Nilul sfânt
Şi cu Sahara,
Din ţara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Şi caravanelor pierdute
Că nu se mai întorc nici una,
Din ţara asta minunată,
Tăcută,
Tristă
Şi bizară,
Îţi voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă ţară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Şi trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înţelege, fiindcă nu-i
Pe lume nimeni să-nţeleagă simbolul Trioletului!…

îţi doresc seninătatea din tabloul lui Nicolae Tonitza: Fetiţa pădurarului, născut la 13 aprilie 1886:

nicolae_tonitza_-_fetita_padurarului

Luci sper să-ţi placă piesa pe care am ales-o să dansezi şi să sărbătoreşti cu veselie ziua ta, alături de un strop de Lou Bega născut şi el în 13 aprilie 1975:

11 aprilie este data la care s-a născut în anul 1944 Ion Minulescu şi pentru că azi 13 aprilie e ziua Lumsei aş vrea să-i dedic poezia următoare:
Celei mai aproape

De ce-ţi sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?
De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Şi din Ninive?

De ce, când plângi,
În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Şi crizanteme?…
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?…
De ce, când cânţi,
Cu tine cântă un infinit de armonii
Ce năvălesc tumultoase
Din golul zărilor,
Din astre,
Din zborul păsărilor albe,
Din fundul mărilor albastre,
Din lumea morţilor,
Din lumea părerilor de rău târzii?

Şi când stai ochi în ochi cu-amanţii – poeţi

Ce-ţi cântă ochii,
Părul
Şi buzele -
Când te-nfioară cuvintele ce n-au fost spuse,
Când in penumbra violetă a trioletelor apuse
Pui într-o cumpănă Minciuna
Şi-ntr-altă cumpănă-Adevărul,
De ce te pleci spre cel mai tânăr dintre poeţi,
Şi-i strângi cu sete
În palme capul,
Ca-ntr-o gheară de vultur însetat de sânge,
Şi dinţii tăi
De ce-i pictează, în rozu-obrajilor, motive
Asiriene,
Din poemul trăit de sfintele poete
În noaptea-altarelor păgâne
Din Babilon
Şi din Ninive?…

Şi un tablou al lui Robert Delaunay născut în 1885, aniversat al zilei de 12 aprilie :

lequipe-de-cardiff-1913-delaunay

Iar partea muzicală adusă cadou Lumsei, sper să placă tutoror, e vorba despre Lisa Stansfield născută în 1966 11 aprilie:

La 13 aprilie 1930 s-a născut Sergiu Nicolaescu şi am găsit un interviu despre filmul Nea Mărin Miliardar :

În 12 aprilie 1956 se năştea un actor drag mie Andy Garcia pe care dacă nu l-aţi văzut în Modiliagni vă recomand să căutaţi filmul cu încredre:

De menţionat este în data de 11 aprilie Barbu Ştefănescu Delavrancea, născut la această dată în 1885, dacă vreţi să recitiţi Apus de Soare, click aici
Şi pentru că ne-am oprit la teatru, să continuăm cu teatru şi cu Samuel Beckett născut şi el în 13 aprilie 1906, aşteptarea lui Godot o găsiţi aici
Sper să aveţi parte de Florii fericite, de aniversări fericite şi de Paşti cu lumină pentru cei care sărbătoresc Învierea Domnului acum, flori luminoase aşadar:

estetica erotica

Ieri am ajuns în sfârşit la Muzeul Erotismului, sunt de atâţia ani în Paris şi am tot amânat această vizită. Nu mă gândeam neapărat că am să scriu despre asta, aveam câteva poze care meritau văzute şi m-aş fi limitat la postarea lor. Se întâmplă însă acum după ce s-au aşezat imaginile în cutia mea craniană şi au ieşit impresiile la suprafaţă să-mi dau seama că am rămas cu nişte întrebări cu nişte senzaţii despre frumos care rămân suspendate în aer şi pe care aş dori să le discut cu voi.În plus plimbându-mă prin calendarul de astăzi am găsit motive care mă fac să-mi doresc să discut despre o estetică a eroticii, o estetică a sexului, o estetică a obscenităţii, fiindcă undeva la mijloc se situează şi muzeului erotismului din Paris.
Trebuie să încep prin a mărturisi că nu sunt o mare consumatoare de literatură şi operă erotică, în afară de Anais Nin, câteva nuduri din renascentism, fotografii vintage cu femeile secolului xx şi părţi din kamasutra, nu mă atrage arta erotică, ceea ce m-a atras întotdeauna a fost nu sexualitatea clară, ci sugerarea ei,
Apreciez un pasaj dintr-o carte care descrie scene de amor în cât mai puţine detalii, însă care produce o reacţie puternică, la fel prefer nudurile voalate care nu dezvăluie tot corpul uman, misterul mi se pare mult mai senzual decât corpul însuşi. Poate de aici provin şi întrebările mele. Nu e vorba de frustrare, nu e vorba de indignare, nu e vorba de libertate şi /sau libertinaj, de preconcepţii şi inhibiţii etc. , ci pur şi simplu e o chestiune de gust. Admiraţia mea se raportează la mister, un mister situat între experienţa erotică si experienţa estetică, ambele asemănătoare căci se raporteaza la dorinţă, la plăcere, la frumuseţe,

frumoasa adormită

Experienţa estetică din relaţia erotică ne arată prezenţa celuilalt prin senzaţii, prin frumuseţe, prin expresie, efectele fiind o comunicare şi o cucerire, fiindcă suntem impresionaţi emoţionaţi şi ne place spunea Xavier Lacroix în Le corps et l’esprit,. Astfel devenim receptivi la prezenţa estetică a celuilalt, deschizându-ne în faţa persoanei sale şi înspre alteritate într-o mişcare ciclică: a obţine plăcere şi a dărui plăcere fapt ce implică prezenţa unei alte persoane, deci necesită o relaţie.

Dacă în vremea lui François Rabelais pe care îl aduc aici, pentru că azi se împlinesc 456 de ani de la moartea lui, această relaţie erotică era privită aşa: ca pe un act păcătos, dar vitejesc, o măsură a omului de viaţă, bărbăţie şi puterem bine evidenţiată în pasajul acestadin Gargantua şi Pantagruel , Charles Baudelaire, un alt aniversat al zilei, calcă încet şi cu pudoare încă pe terenul amorului :

Podoabele

Iubita era goală, şi după-a mea dorinţă
Asupra ei păstrase sonorele podoabe,
Purtându-le cu-un aer semeţ, de biruinţă,
Ce-l au, în zile bune, a’ maurilor roabe.

Risipa de metaluri şi pietre, ce se-mbină
Şi-n scânteieri de raze tresar în joc şi cântă,
Îngemănarea-aceasta de sunet şi lumină
Privirea mi-o vrăjeşte şi inima mi-o-ncântă.

Culcată între perne, ea se lasă-ndrăgită
Şi surâdea, plăcându-i cum se-nalţă s-o scalde
Iubirea mea tăcută, ca marea liniştită
Când vrea să prindă ţărmul în braţele ei calde.

Mă urmărea cu ochii tigroaicei îmblânzite,
Şi încercând alene atrăgătoare poze,
Dădea candoare pură lascivelor ispite
Şi-un farmec nou acestor trupeşti metamorfoze.

Şi umerii, şi braţul, şi pulpele rotunde,
Mi se-mbiau privirii cu luciul lor de piele;
În mlădierea lină a lebedei pe unde,
Şi pântecul, şi sânii – ciorchinii viei mele –

M-ademeneau mai dulce ca îngerii pierzării,
Smulgându-mi bietul suflet din liniştea adâncă,
Unde-l lăsasem singur, pe-o culme a uitării,
Să doarmă în cristalul palatului din stâncă.

Mi se părea că-n voie, un meşter desenase
Pe trunchiul Antiopiei un bust ca de băiat,
Şi mijlocul, pe şolduri, uşor i-l subţiase…
Ce splendid era fardul pe chipul ei bronzat!

- Apoi cu-ncetul lampa se stinse, şi-n odaie
Zăream numai căminul cum flacara-şi răsfrânge,
Iar focul, trimiţându-şi suspinul în văpaie,
Tot trupul ei de ambră i-l îmbăia în sânge.

Comparaţia şi podoabele fiind modalitate de comunicare în aria erotică, intrăm în les annees folles în care libertatea începe să prindă aripi şi iată Camil Petrescu, de la a cărui naştere se împlinesc 115 ani, în Patul lui Procust intră deja pe terenul liricităţii erotice mult mai lasciv şi tehnic, dar totuşi analiza sa rămâne una psihologico-estetică fără a trece pragul obscenităţii unde s-au încumentat mulţi.
De altfel pornografia a început să se dezvolte încă din acea perioadă, filmele mute pornografice fiind o dovadă în acest sens, iar mai târziu în anii ’50 Hugh Hafner a cărui aniversare e astăzi înfiinţează Playboy prin care se eliberează sexualitatea şi se scoate la vedere, însă de atunci sexualitatea s-a schimbat ne-o spune chiar Hugh Hafner însuşi:
Se ajunge la folosirea cuvintelor care desemnează organele sexuale drept invective; drept o formulă de revoltă cum vedem la Alexandru Vakulovski căruia îi urăm La mulţi ani! , căci împlineste 31 de ani azi, în Pizdet, unde limbajul lincenţiosdevine măsura de liberate, de înlătuare a graniţelor şi de exprimare a revoltei, apropo de înlăturare a graniţelor sperăm în rezolvarea petiţiei pentru cetăţenia lui Vakulovski, mai multe detalii aici
Eu am căutat erotismul inocent la muzeu, însă mare mi-a fost şocul văzând că e minim acest erotism ascuns care lasă omul să ghicească să facă sforţări pentru a interactiona cu obiectul dezirat.
Sexualitate este adusă pe tavă ca Veronica Franco in Veneţia secolului XV atât de dezvelită încât se ajunge la un hommo eroticus plictisit pentru care expunerea organelor sexuale nu mai reprezintă nimic şi care consideră arta de a face dragoste o banaliate cotidiană asemănătoare acţiunii de a manca, dormi etc, este de fapt o inestetică a erotismului care sparge tipare, dar care totodată ridică barierele trupeşti într-o asemenea măsură încât riscam să pierdem estetica intimă cea mai frumoasă, propria nostră măsura a artei de a face dragoste.

În epoca primitivă şi antichitate sexualitatea era o formă de sacralitate, de ridicare la statutul divin prin legătura strictă a sexualităţii cu procrearea, al fertilităţii, fapt întărit de cultele falice.

Kamasutra este un alt element prezent la muzeu, tablourile expuse combină sfaturi şi cuvinte din ghidul erotic indian cu desenele cunoscute:

Fotografiile din anii ’30 care dau un alt înţeles nudului au fost pentru mine atracţia muzeului, voluptoase, dar deloc lascive modelele din fotografiile alb-negru îşi păstrează inocenţa, privirile şi gesturile lor nu sunt obscene, duioşia lor vorbeşte de arta de a face dragoste, de arta de a poza nud şi de estetica erotismului.
Picturi moderne în care eroticul frizează cu pornograficul sau în care eros este doar sugerat se înghesuie una după alta sub penelul unui pictor anonim:

Am să închei periplul cu un fragment din Maria Luisa Lombardo care spunea în Erotica Magna:
“diferenţa (…) dintre textul pornografic şi cel erotic este elementul estetizant, depăşirea materialităţii (sau, mai degrabă a animalităţii) în favoarea momentului contemplării estetice. În acelaşi moment se creează o scară de valori, pe baza căreia pornografia se identifică des cu prostul gust şi kitsch-ul, în timp ce erotismul defineşte exaltarea frumuseţii corpului şi a sexului”.
Voi unde fixaţi diferenţa şi ce tip de erotism vă atrage?
Credeţi că piesa lui Andre Manoukian, un alt aniversat al zilei de 9 aprilie poate fi muzică erotică?

demiurgii şi metaforele lor

Demiurgul nu este altceva decât un meşteşugar, de altfel termenul provine din greacă demiurgos care înseamnă făuritor, meşteşugar. Am găsit în calendarul zilei de astăzi patru demiurgi pentru care creaţia a fost vocaţia vieţii lor, iar ceea ce au ştiut să facă mai bine a fost o joacă de-a metafora.
Metaforele demiurgilor sunt urme de paşi adânc înfipte în viaţă, dâre de artă lăsate pe toată suprafaţa modelabilă a sufletului nostru, al oamenilor.
Primul dintre ei s-a născut la 8 aprilie 1911 în Răşinari, e vorba de Emil Cioran,

cioran by john foley

care a ştiut să întoarcă viaţa pe toate părţile, să taie firul în patru ca un adevărat filosof şi să dea naştere metaforelor în aforisme, un exemplu în acest sens îl găsiţi în Cugetări, un altul îl las aici ca punte spre ideea următoare şi anume: este demiurgul singur sau nu?
“Toate momentele acelea când viaţa tace, ca să-ţi auzi singurătatea… În Paris, ca şi într-un
cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuieşte într-un colţ al conştiintei şi rămâi cu tine însuţi,
cu umbrele şi luminile tale. Sufletul s-a izolat şi în zvârcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta, ca un
cadavru pescuit în adâncimi. Şi atunci îţi dai seama că mai există şi alt sens al pierderii sufletului
decât cel biblic.” (EMIL M CIORAN
AMURGUL GÎNDURILOR, Ed. HUMANITAS, 1994)
Demiurgul aduce metafora, ne-o pune la picioare, o admirăm, o învăţăm să zboare prin sufletul nostru să ne schimbe privirile şi stările de spirit.Dar demiurgul unde rămâne? Noi, mulţimea, alegem metafora de demiurg, pentru noi contează produsul nu neapărat şi producătorul.
Se întâmplă de nenumărate ori ca demiurgul să se implice, mult mai mult decât acceptăm noi consumatorii, în produsul său, să spargă tiparele şi să transforme metafora într-o super-metaforă, un fel de erou al artei care vrea să reinventeze lumea, dar care nu e văzută cu ochi buni de toată populaţia, fiindcă unii suntem consumatori, alţii sunt doar voyeuri şi critici.
Aşa s-a întâmplat cu Vaslav Nijinsky,

Nijinsky in "Danse siamoise" from the "Orientales," June 19, 1910 by Eugène Druet

, decedat la 8 aprilie 1950, care a fost considerat unul dintre cei mai buni balerini şi coregrafi ai anilor 1900, mai ales pentru salturile sale magnifice,şi care a făcut primii paşi în introducerea baletului modern, dar care în L’Après-midi d’un faune aduce metafora faunului la stadiul de insinuare a plăcerii sexuale şi şochează într-atât încât e catalogat drept obscen.
Jaques Brel

Brel by Jean-Pierre Leloir

născut tot în 8 aprilie, în 1929, în Belgia, este cunoscut pentru metaforele sale atât lirice cât şi muzicale:
“Moi, je t’offrirai / Des perles de pluie / Venues de pays / Où il ne pleut pas”

Însă ar trebui să ne gândim care este sursa acestor metafore? Cum se nasc metaforele? În singurătate sau însingurate?
Paradoxul e că indiferent dacă vin din singurătate sau singure atrag mulţimea şi sufletele noastre încât plinătatea lor devine şi împlinirea noastră şi împlinirea demiurgului.
Un alt demiurg de data aceasta al picturii, a decedat la 8 aprilie 1973, Pablo Picasso

Picasso by Robert Doisneau

.Metaforele liniilor curbelor şi culorilor sale sunt extazul retinei noastre şi un mod de a vedea lumea înconjurătoare cu ochii maestrului.

Jacqueline aux bras croises

Revin la singurătate şi îndrăznesc să spun că demiurgul în sihăstria sa naşte metaforele care îi vor redefini singurătatea şi o vor transforma în agora, iar noi în calitate de voyeuri, cumpărători sau consumatori devenim parte din singurătatea sa, o plenitudine de fapt.
Voi cum vedeţi metafora demiurgului?

joaca de-a istoria

Un exerciţiu de memorie vizuală, recunoaşteţi personajele din imagine

Discussing the Divine Comedy with Dante Painting by Dai Dudu, Li Tiezi, and Zhang An, 2006, oil on canvas - Image mapping with titles and wikipedia links

sau click aici pentru o imagine mai mare
Have fun !

5, 6 şi 7 aprilie file de calendar

Am rămas în urmă cu zilele din calendarul artelor, am să încerc astăzi să aglomerez trei zile, deşi va fi un post kilometric ştiu că veţi găsi fiecare câte ceva pentru sufletul vostru
5 aprilie
1908 se năştea dirijorul Herbert Von Karajan

şi Ruth Elizabeth Davis cunoscută ca Bette Davis

1916 Gregory Peck

1933 Romulus Vulpescu
Tristis amor

Închis prin odaite adînci si suferinde,
Îmbratisam – spre ziua – pe cîte-un pat îngust,
Femei adolescente, dar màture la bust,
Privat de-ale iubirii repere si merinde.

Statea un aer jilav, si rar, si fara gust,
Tragînd brumate pleoape de abur pe oglinde:
Si ceas de ceas, un cinic destin parea ca vinde
La un mezat de sila un inedit din Proust.

Întepeniti în cripta urîtei necropòle
- Un habitaclu umed, cu doua seci busole -
N-aveam macar, de paza, o spada între noi

Spre-a interzice puntea pe care n-o poti trece.
…Si ne priveam cu ochii deschisi, rotunzi si goi,
Simtind cum ne-mpietreste, treptat, o ura rece.
1950 Silviu Purcărete

1966 Michael David McCready(Pearl Jam)

6 aprilie
1483 Raffaello Sanzio da Urbino

1941 Gheorghe Zamfir

1826 Gustave Moreau
7 aprilie
1614 a încetat din viaţă Domínikos Theotokópoulos, pictorul El Greco

1770 se naşte William Wordsworth

The Fountain

We talked with open heart, and tongue
Affectionate and true,
A pair of friends, though I was young,
And Matthew seventy-two.

We lay beneath a spreading oak,
Beside a mossy seat;
And from the turf a fountain broke
And gurgled at our feet.

`Now, Matthew!’ said I, `let us match
This water’s pleasant tune
With some old border-song, or catch
That suits a summer’s noon;

`Or of the church-clock and the chimes
Sing here beneath the shade
That half-mad thing of witty rhymes
Which you last April made!’

In silence Matthew lay, and eyed
The spring beneath the tree;
And thus the dear old man replied,
The grey-haired man of glee:

`No check, no stay, this streamlet fears,
How merrily it goes!
‘Twill murmur on a thousand years
And flow as now it flows.

`And here, on this delightful day,
I cannot choose but think
How oft, a vigorous man, I lay
Beside this fountain’s brink.

`My eyes are dim with childish tears,
My heart is idly stirred,
For the same sound is in my ears
Which in those days I heard.

`Thus fares it still in our decay:
And yet the wiser mind
Mourns less for what Age takes away,
Than what it leaves behind.

`The blackbird amid leafy trees,
The lark above the hill,
Let loose their carols when they please,
Are quiet when they will.

`With Nature never do they wage
A foolish strife; they see
A happy youth, and their old age
Is beautiful and free:

`But we are pressed by heavy laws;
And often, glad no more,
We wear a face of joy, because
We have been glad of yore.

`If there be one who need bemoan
His kindred laid in earth,
The household hearts that were his own, -
It is the man of mirth.

`My days, my friend, are almost gone,
My life has been approved,
And many love me; but by none
Am I enough beloved.’

`Now both himself and me he wrongs,
The man who thus complains!
I live and sing my idle songs
Upon these happy plains:

`And, Matthew, for thy children dead
I’ll be a son to thee!’
At this he grasped my hand and said
`Alas! that cannot be.’

We rose up from the fountain-side;
And down the smooth descent
Of the green sheep-track did we glide;
And through the wood we went;

And ere we came to Leonard’s Rock
He sang those witty rhymes
About the crazy old church-clock,
And the bewildered chimes.

1889 Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga cunoscuta poetă Gabriela Mistral
Cordillère
« Chair pétrifiée de l’Amérique,
hallali de pierre éboulée,
rêve de pierre, notre rêve,
pierres du monde avec leurs pâtres ;
pierres qui se dressent d’un coup
afin de s’unir à leurs âmes !
Dans la vallée close d’Elqui,
par pleine lune de fantôme,
nous doutons : sommes-nous des hommes
ou bien des rochers en extase !

Les temps reviennent, fleuve sourd,
et on les entend aborder
du Cuzco la meseta, marches
grimpant à l’autel de la grâce.
Sous la terre tu as sifflé
pour le peuple à la peau ambrée;
ton message, nous le dénouons
enveloppé de salamandre;
et dans tes brèches, par bouffées,
nous recueillons notre destin. »

1915 Billie Holiday

1931 Amza Pellea

1945 Mircea Daneliuc

1952 Nichita Danilov
Arlechini la marginea cîmpului

Stă în umbra mea cel a cărui umbră sînt eu.
Mă priveşte în ochi şi-şi clatină
încetişor capul. Tot sîngele i s-a scurs din faţă,
e palid într-adevăr ca un mort
şi abia-şi mai ţine pleoapele întredeschise.

Din timp în timp îşi clatină capul.

Stă în spatele meu cel a cărui umbră sînt eu
şi-mi sprijină spatele. Umbra i s-a scurs
de pe trup şi trupul i s-a înnegrit tot. Dacă ar bate
un pic de vînt, s-ar prăbuşi în cenuşă.

Stă în spatele meu şi-şi clatină încetişor capul.

Eu stau pe un scaun înalt,
la o masă neagră de joc. Amestec cărţile
şi fumez o ţigară. În jurul meu e un cîmp gol.

Bate un pic de vînt şi-mi clatină capul.

1939 Francis Ford Coppola

1964 Russell Crowe

1971 Guillaume Depardieu

jucaţi-vă cu viaţa în alb-negru, 9 fotografii îşi aşteaptă povestea

Povestea vă aparţine să vină cuvintele

vis vs memorie

V-aţi gândit vreodată cum am arăta fără vise şi memorii? Ştiţi că după ultimele cercetări somnul ocupă a treia parte din viaţă, iar visul nocturn a doisprezecea parte din existenţa oamenilor, dacă am considera şi reveria diurnă visul constituie parte a fiinţei noastre, memoriile sunt nu doar trecutul nostru ci subiect de reverie adeseori aici se întrepătrund memoriile şi visele, iar libertatea lor constă în faptul că voinţa nu le poate schimba.Memoriile aparţin trecutului aşadar le luăm ca pe stări de fapt putem să le adorăm sau să fim dezgustaţi de ele însă nimic nu le poate schimba în afară de vis,însă visul la rândul lui este şi el o parte necontrolabilă , în magia nocturnă voinţa şi responsabilitatea subiectului nu au nici o putere fiindcă visul este spontan şi necontrolat, iar subiectul îl percepe pe durata desfăşurării ca o realitate în afara imaginaţiei.Pascal dădea un exemplu în acest sens, o paralelă între un rege care se visează 12 ore pe noapte meşteşugar şi un meşteşugar care se visează 12 ore pe noapte rege şi care sunt comparabili ca nivel de fericire fiindcă parte din viaţa lor o petrec visând ceea ce nu sunt , Jung continua ideea spunând că în vis realitatea se eclipsează iar sentimentul de identitate se dizolvă, şi totuşi visul ne revelează informaţii preţioase despe noi înşine, el este oglinda în care ne vedem cel mai bine.
Acest lucru mă trimite la concluzia că identificările alese de noi conştient sau in subconştient sunt cele care ne definesc. Şi pentru că visele şi identificările se reduc la simboluri, aş spune viaţa e făcută din simboluri.
În această idee suntem actori buni care ne îmbrăcăm cu diferite personaje în vis şi în memorie, iar prezentul fără acestea ar fi vid, un robot sau o marionetă.
Şi pentru că cei prezenţi în calendarul de astăzi sunt iubitori ai visului aş să vă prezint visul şi memoria şi din punctul lor de vedere.
Am să încep cu Andrei Tarkovski, născut în 4 aprilie 1932, care în The Mirroir şi în Nostalghia a văzut în vis exact ceea ce spuneam înainte o oglindă în care eul nostru interior e cel mai bine reprezentat, visele sale sunt un amestec de memorie cu dorinţă:

şi

Între vis şi memorie se situează şi scenariile filmelor lui Marguerite Duras scriitoare franceză născută Marguerite Germaine Marie Donnadieu, la 4 aprilie 1914, L’amant romanul autobiografic care a obţinut premiul Goncourt şi a fost adaptat cinematografic de Jean-Jacques Annaud în 1992, vorbeşte despre adolescenţa autoarei în Indochinam şemoriile se împletesc cu imaginaţia, iar acest fapt o ajută pe scriitoare să dea o formă fetiţei de 15 ani care stătea ascunsă în trecut

şi Hiroshima mon amour în care se vorbeţte despre o actriţă care vrea să facă un film despre boma atomică la Hiroshima unde întâlneşte un japonez care îi devine amant şi confident, căruia îi povesteşte memoriile unei iubiri imposibile cu un soldat german în timpul celui de-al doilea război mondial:

Garry Moore născut şi el la 4 aprilie 1952 ştie să îmbine visul şi memoria în muzica:

De asemenea mă opresc în viaţa şi filmele tumultuoase ale lui Robert Downey Jr care astăzi împlineşte 44 de ani şi găsesc visul:

şi memoria combinată cu reveria:

Revin la ideea iniţială: fără vise şi memorii suntem goi, ca să fim noi înşine trebuie să le acceptăm şi înţelege pe fiecare în parte şi împreună în imaginaţie.
Viaţa e un vis, viaţa e un film, viaţa e o carte, viaţa e o scenă, viaţa e artă şi dacă ştim s-o trăim viaţa e un cântec aşa cum vedem în animaţia lui Aiden Gibbons, din 2005 pe muzica lui Yann Tiersen din filmul Le fabuleux destin d’Amelie Poulain [2001]

Speranţele zilei de 3 aprilie

Astăzi sunt puţin cam strânsă cu uşa de timp, aşa că am să las chiar o pagină de calendar mai succintă decât de obicei, sper să vă atragă personajele centrale şi să le găsiţi firul roşu. Eu am văzut speranţa.
Speranţa lui Marlon Brando născut la 3 aprilie 1924 a prins forme odată cu Un tramvai numit dorinţă în regia lui Elia Khazan:

Speranţa din cântecul lui Doris Day născută tot în 1924:

Speranţa din filmul “Le Fabuleux Destin d’Amélie Poulain “, în care Nino e întruchipat de Mathieu Kassovitz născut la 3 aprilie 1967:

Şi speranţa din vioara lui Grigoraş Dinicu născut şi el în 3 aprilie 1889:

Pentru mine toate sunt simbolul speranţei, dar cel mai mult m-a atins întotdeauna “Ciocârlia”, de fiecare dată când am ascultat-o mi-au crescut aripi în suflet, am avut senzaţia că am să zbor în momentul în care închid ochii.

Seducătorii zilei

Cred că am deschis cutia cu minunăţii astăzi şi au ieşit toţi cuceritorii din ea.
Şi când spun cuceritori încep cu Casanova născut la 2 aprilie 1725.A fost impostor, ofiţer, erudit, scriitor, bancher escroc, magician, spadasin, diplomat şi bibliotecar şi şi-a revendicat mereu statutul de veneţian, astăzi îl considerăm simbolul seducţiei.Iată ce spunea prinţul de Ligne despre el în memoriile sale :
« era un om frumos, de statura lui Hercule, dar cu un ten de nuanţă africană, ochi vii plini de spiritul adevărului, dar care anunţa întotdeauna susceptibilitatea, neliniştea sau ranchiuna, fapt ce îi dădea un aer feroce, mai uşor de enervat decât de bucurat …. » continuarea o puteţi citi aici.Las şi un fragment din filmul Casanova unde personajul principal e interpretat de Heath Ledger

Un alt ” hoţ de inimi” născut în 2 aprilie 1805 este cel care ne-a cucerit tuturor copilăriile: Hans Christian Andersen.Se pare că pe lângă un mare povestitor, Andersen a fost şi un mare călător.Între anii 1840-1841 a călătorit continuu din Danemarca în Germania, Italia, Malta, Grecia ajungând până la Constantinopol, apoi s-a întors pe la Marea Neagră , urcând pe malurile Dunării mai apoi spre Germania şi de acolo în Danemarca, rezultatul acestei călătorii a fost cartea « Bazarul unui poet » scrisă în 1842 care e considerată unul dintre cele mai bune jurnale de călătorie ale sale.
Vă mai amintiţi cu care dintre poveştile sale v-a cucerit cu ani în urmă?
• Prinţesa şi mazărea (cunoscută si ca Adevărata prinţesă) – 1835
• Degeţica –1835
• Cutia cu iască –1835
• Mica sirenă – 1836
• Hainele cele noi ale împăratului –1837
• Lebedele – 1838
• Soldăţelul de plumb – 1838
• Turma de porci – 1841
• Bradul – 1844
• Privighetoarea – 1844
• Răţuşca cea urâtă – 1844
• Clopotul – 1845
• Pantofiorii cei roşii – 1845
• Crăiasa Zăpezilor – 1845
• Familia fericită – 1847
• Micul Tuk – 1847
• Casa Veche – 1847
• Umbra – 1847
• Povestea unei mame – 1847
• Fetiţa cu chibriturile – 1848
Pe mine Fetiţa cu chibriturile m-a şocat, plângeam şi la 10 ani când o citeam, deşi am citit-o mult mai devreme, iar “Degeţica ” era favorita mea şi se pare că am transmis tradiţia mai departe .
Un alt cuceritor născut a la 2 aprilie 1915 aparţine celor care au încântat generaţia bunicilor mei şi nu numai.Chiar şi noi ascultăm muzica lui Gică Petrescu cu drag:
Născut tot în 2 aprilie, în 1891 Max Ernst

Pieta (The Night Revolution) 1923 Max Ernst (1891-1976 /German) Oil on canvas

este cel care a cucerit ochii în adolscenţă a cel puţin trei generaţii, picturile sale dadiste şi suprarealiste au şocat publicul şi l-au mângâiat totodată iar mai apoi a adus inovaţii în artă, cum ar fi “Fatagaga” (prescurtarea de la Fabrication de Tableaux Garantis Gazométriques: “Fabricare de tablouri garantat gazometrice”), procedeu care consta în a pune o bucată de hârtie pe o anumită suprafaţă iar apoi a lăsa o mină de creion să dea culoare formelor, astfel formele care ieşeau erau geometrice şi imaginare sau nu, această tehnică intrând în aria expresionismul abstract.Iată şi o mică plimbare prin imaginiile sale:

Ochii noştri au fost cuceriţi şi pe micul ecran de un personaj aparte omul de televiziune Tudor Vornicu, de la al cărui deces se împlinesc astăzi 20 de ani, deja.Mai multe despre el aici , oare vă mai amintiţi ?

De la imagini trec la sunete cu un alt aniversat al zilei, născut în 1928, pe care l-am mai amintit în calendarul Galei, Serge Gainsbourg:

Serge Gainsbourg este prin definiţie un seducător, ne-a cucerit cu prezenţa, cu muzica sa şi comportamentul său carismatic şi revoltător în acelaşi timp, lăsând o amprentă puternică asupra generaţiei anilor ’60-’70.
Şi dacă tot suntem la muzică nu pot să trec mai departe fără îl aminti pe Marvin Gaye, un alt seducător al generaţiei soul, născut la 2 aprilie 1939 , un talent curmat mult prea devreme de către propriul său părinte, pentru noi rămâne însă un seducător care ne-a legănat iubirile:

Şi pentru ca bărbaţii să nu se simtă nedreptăţiţi le aduc şi o cuceritoare, e vorba de Manuela Hărăbor, a cărei aniversare e tot astăzi

cei care aţi văzut-o în Pădureanca sunt sigură că i-aţi apreciat frumuseţea şi talentul actoricesc, cei care nu aţi avut ocazia puteţi vedea filmul online aici.Manuela Hărăbor nu este doar frumoasă şi talentată, ea are un suflet mare, e răbdătoare şi un om credincios în primul rând, iată un interviu dat chiar de ziua ei care o dezvăluie aici.
Capacitatea de seducător nu ţine de frumuseţe numai, după cum am văzut la cei aniversaţi astăzi sunt nenumărate căi de a seduce şi toate trebuie să atingă şi spiritul.
Propunerile fiind aruncate vă las să vă alegeţi seducătorii, dacă nu-i găsiţi în listă poate aduceţi alţii noi.