paii grabiti ai unor trupuri-umbre ce aluneca ori se preling pe ziduri, pe scari care duc inspre un joc haotic al apei cu focul; e doar umbra unei vieti stigmatizate, intiparite ea insasi pe asfalt (caldaram?!) NU IMI PLACE POVESTEA! scuze,gala…
Bonjour Gala! Stranie coincidentza: am debarcat aici la câteva minute dupa “Pitesti”, orasul unde am trait pâna la plecarea definitiva în Franta… Am o febletze pentru imaginile alb-negru, mi-amintesc c-asa e viata noastra, avec des hauts et des bas…
Pas une journée sans Phil Collins! Pour toi:
ana
povestea o scrie fiecare, eu am dat doar imaginile
imi pare rau ca nu-ti plac, eu am vazut dincolo de imagini culorile ascunse si transformarea din noapte in zi
melanie
viata e in alb si negru tine de noi s-o coloram
merci pentru phil collins
Gala
daca ma lasa comunistii sa mai trec prutul vreo data, promit ca revin si scriu aici. am in suflet o poveste tare frumoasa pe 9 si pe fotografii. dar acum…doliu…voi reveni
Poza 1. schelet de strada cu lumina doar pe bancile unde stau linistit si lumineaza chipuri, trupuri. In colt dreapta o tinara mai exuberanta sparge linia bancilor omenesti.
Poza 2. Din nou in negativ. Umbra omului aplatizata pina la picioarele tinerilor, lumineaza asfaltul… nu invers. Interesanta idee
Poza 3. Festivalul unirii apei cu cerul. Clar, e sarbatoare acolo. Ghirlande de flori si copaci, ca niste dantele, unifica spatiile. E o poza aerisita, plina de spatiu… taiata de linia mediana a podului impodobit. In apa zaresc 2 mici bariere… hmmm, ciudat. Ochii mi se poticnesc in ele intrebând in bucla, ce o fi oare? Ce o fi oare
Poza 4. Jocul efervescentei.
Poza 5. Poza grafica cu marcaje simetrice, dezechilibrata de marcajul om.
Poza 6. Tipul pozei optimiste. Diagonala in crestere promite existenta a mult mai mult, doar trebuie sa urmezi linia… e greu? nu, nicidecum.
Poza 7. Scara, simbolul evadarii din… orice. Calea de schimbare a destinatiei, sau unghiului de vedere. Dati-mi o scara si ma voi urca pin’ la cer daca pot. Scara e uzata. Au incercat-o multi
Poza 8. Lumina alba cu aripi.
Mi-a placut exercitiul. Acum pot sa ma culc linistita
angela
trist, astept sa curete prutul doliul si sa ne vedem cu fotografii color
manon
multumesc
exercitiile tale mi-au conturat jocul, am sa le strang la final intr-o poveste
ma bucur sa vad cum percepeti voi universul vazut de camera mea
Voi încerca să construiesc ceva pornind de la poze, dar nu sub formă de comentarii şi nu imediat, ci peste vreo câteva zile. Un fel de “Tablouri dintr-o expoziţie”…
Vania
bun venit in lumea galei
ma bucur sa aud ca ti-au dat motiv de inspiratie fotografiile mele
astept cu nerabdare cu atat mai mult ca nu sunt comentarii, asteptam si eu un raspuns compact la fotografii
idee de poveste-tablou in expozitie imi surade:)
te astept
Acum chiar am pornit Colecţionara… Are 40 de capitole, dar nu va dura 40 de zile, căci a mai fost postată aşa că, socotind-o cunoscută, îi dau drumul ceva mai repejor…
paii grabiti ai unor trupuri-umbre ce aluneca ori se preling pe ziduri, pe scari care duc inspre un joc haotic al apei cu focul; e doar umbra unei vieti stigmatizate, intiparite ea insasi pe asfalt (caldaram?!) NU IMI PLACE POVESTEA! scuze,gala…
Bonjour Gala! Stranie coincidentza: am debarcat aici la câteva minute dupa “Pitesti”, orasul unde am trait pâna la plecarea definitiva în Franta… Am o febletze pentru imaginile alb-negru, mi-amintesc c-asa e viata noastra, avec des hauts et des bas…
Pour toi:
Pas une journée sans Phil Collins!
ana
povestea o scrie fiecare, eu am dat doar imaginile
imi pare rau ca nu-ti plac, eu am vazut dincolo de imagini culorile ascunse si transformarea din noapte in zi
melanie
viata e in alb si negru tine de noi s-o coloram
merci pentru phil collins
Gala
daca ma lasa comunistii sa mai trec prutul vreo data, promit ca revin si scriu aici. am in suflet o poveste tare frumoasa pe 9 si pe fotografii. dar acum…doliu…voi reveni
doar am vrut sa spun ca vad si aud. dar …
am sa ma joc putin.
Poza 1. schelet de strada cu lumina doar pe bancile unde stau linistit si lumineaza chipuri, trupuri. In colt dreapta o tinara mai exuberanta sparge linia bancilor omenesti.
Poza 2. Din nou in negativ. Umbra omului aplatizata pina la picioarele tinerilor, lumineaza asfaltul… nu invers. Interesanta idee
Poza 3. Festivalul unirii apei cu cerul. Clar, e sarbatoare acolo. Ghirlande de flori si copaci, ca niste dantele, unifica spatiile. E o poza aerisita, plina de spatiu… taiata de linia mediana a podului impodobit. In apa zaresc 2 mici bariere… hmmm, ciudat. Ochii mi se poticnesc in ele intrebând in bucla, ce o fi oare? Ce o fi oare
Poza 4. Jocul efervescentei.
Poza 5. Poza grafica cu marcaje simetrice, dezechilibrata de marcajul om.
Poza 6. Tipul pozei optimiste. Diagonala in crestere promite existenta a mult mai mult, doar trebuie sa urmezi linia… e greu? nu, nicidecum.
Poza 7. Scara, simbolul evadarii din… orice. Calea de schimbare a destinatiei, sau unghiului de vedere. Dati-mi o scara si ma voi urca pin’ la cer daca pot. Scara e uzata. Au incercat-o multi
Poza 8. Lumina alba cu aripi.
Mi-a placut exercitiul. Acum pot sa ma culc linistita
angela
trist, astept sa curete prutul doliul si sa ne vedem cu fotografii color
manon
multumesc
exercitiile tale mi-au conturat jocul, am sa le strang la final intr-o poveste
ma bucur sa vad cum percepeti voi universul vazut de camera mea
in completarea universului las doua linkuri din lumea poeziei
http://lemondegala.blog4ever.com/blog/article-257534.html
si
http://lemondegala.blog4ever.com/blog/lirarticle-257534-1229013.html
Voi încerca să construiesc ceva pornind de la poze, dar nu sub formă de comentarii şi nu imediat, ci peste vreo câteva zile. Un fel de “Tablouri dintr-o expoziţie”…
Vania
bun venit in lumea galei
ma bucur sa aud ca ti-au dat motiv de inspiratie fotografiile mele
astept cu nerabdare cu atat mai mult ca nu sunt comentarii, asteptam si eu un raspuns compact la fotografii
idee de poveste-tablou in expozitie imi surade:)
te astept
Acum chiar am pornit Colecţionara… Are 40 de capitole, dar nu va dura 40 de zile, căci a mai fost postată aşa că, socotind-o cunoscută, îi dau drumul ceva mai repejor…
Дядя Ваня, ce reacție faină!