estetica erotica

Ieri am ajuns în sfârşit la Muzeul Erotismului, sunt de atâţia ani în Paris şi am tot amânat această vizită. Nu mă gândeam neapărat că am să scriu despre asta, aveam câteva poze care meritau văzute şi m-aş fi limitat la postarea lor. Se întâmplă însă acum după ce s-au aşezat imaginile în cutia mea craniană şi au ieşit impresiile la suprafaţă să-mi dau seama că am rămas cu nişte întrebări cu nişte senzaţii despre frumos care rămân suspendate în aer şi pe care aş dori să le discut cu voi.În plus plimbându-mă prin calendarul de astăzi am găsit motive care mă fac să-mi doresc să discut despre o estetică a eroticii, o estetică a sexului, o estetică a obscenităţii, fiindcă undeva la mijloc se situează şi muzeului erotismului din Paris.
Trebuie să încep prin a mărturisi că nu sunt o mare consumatoare de literatură şi operă erotică, în afară de Anais Nin, câteva nuduri din renascentism, fotografii vintage cu femeile secolului xx şi părţi din kamasutra, nu mă atrage arta erotică, ceea ce m-a atras întotdeauna a fost nu sexualitatea clară, ci sugerarea ei,
Apreciez un pasaj dintr-o carte care descrie scene de amor în cât mai puţine detalii, însă care produce o reacţie puternică, la fel prefer nudurile voalate care nu dezvăluie tot corpul uman, misterul mi se pare mult mai senzual decât corpul însuşi. Poate de aici provin şi întrebările mele. Nu e vorba de frustrare, nu e vorba de indignare, nu e vorba de libertate şi /sau libertinaj, de preconcepţii şi inhibiţii etc. , ci pur şi simplu e o chestiune de gust. Admiraţia mea se raportează la mister, un mister situat între experienţa erotică si experienţa estetică, ambele asemănătoare căci se raporteaza la dorinţă, la plăcere, la frumuseţe,

frumoasa adormită

Experienţa estetică din relaţia erotică ne arată prezenţa celuilalt prin senzaţii, prin frumuseţe, prin expresie, efectele fiind o comunicare şi o cucerire, fiindcă suntem impresionaţi emoţionaţi şi ne place spunea Xavier Lacroix în Le corps et l’esprit,. Astfel devenim receptivi la prezenţa estetică a celuilalt, deschizându-ne în faţa persoanei sale şi înspre alteritate într-o mişcare ciclică: a obţine plăcere şi a dărui plăcere fapt ce implică prezenţa unei alte persoane, deci necesită o relaţie.

Dacă în vremea lui François Rabelais pe care îl aduc aici, pentru că azi se împlinesc 456 de ani de la moartea lui, această relaţie erotică era privită aşa: ca pe un act păcătos, dar vitejesc, o măsură a omului de viaţă, bărbăţie şi puterem bine evidenţiată în pasajul acestadin Gargantua şi Pantagruel , Charles Baudelaire, un alt aniversat al zilei, calcă încet şi cu pudoare încă pe terenul amorului :

Podoabele

Iubita era goală, şi după-a mea dorinţă
Asupra ei păstrase sonorele podoabe,
Purtându-le cu-un aer semeţ, de biruinţă,
Ce-l au, în zile bune, a’ maurilor roabe.

Risipa de metaluri şi pietre, ce se-mbină
Şi-n scânteieri de raze tresar în joc şi cântă,
Îngemănarea-aceasta de sunet şi lumină
Privirea mi-o vrăjeşte şi inima mi-o-ncântă.

Culcată între perne, ea se lasă-ndrăgită
Şi surâdea, plăcându-i cum se-nalţă s-o scalde
Iubirea mea tăcută, ca marea liniştită
Când vrea să prindă ţărmul în braţele ei calde.

Mă urmărea cu ochii tigroaicei îmblânzite,
Şi încercând alene atrăgătoare poze,
Dădea candoare pură lascivelor ispite
Şi-un farmec nou acestor trupeşti metamorfoze.

Şi umerii, şi braţul, şi pulpele rotunde,
Mi se-mbiau privirii cu luciul lor de piele;
În mlădierea lină a lebedei pe unde,
Şi pântecul, şi sânii – ciorchinii viei mele –

M-ademeneau mai dulce ca îngerii pierzării,
Smulgându-mi bietul suflet din liniştea adâncă,
Unde-l lăsasem singur, pe-o culme a uitării,
Să doarmă în cristalul palatului din stâncă.

Mi se părea că-n voie, un meşter desenase
Pe trunchiul Antiopiei un bust ca de băiat,
Şi mijlocul, pe şolduri, uşor i-l subţiase…
Ce splendid era fardul pe chipul ei bronzat!

- Apoi cu-ncetul lampa se stinse, şi-n odaie
Zăream numai căminul cum flacara-şi răsfrânge,
Iar focul, trimiţându-şi suspinul în văpaie,
Tot trupul ei de ambră i-l îmbăia în sânge.

Comparaţia şi podoabele fiind modalitate de comunicare în aria erotică, intrăm în les annees folles în care libertatea începe să prindă aripi şi iată Camil Petrescu, de la a cărui naştere se împlinesc 115 ani, în Patul lui Procust intră deja pe terenul liricităţii erotice mult mai lasciv şi tehnic, dar totuşi analiza sa rămâne una psihologico-estetică fără a trece pragul obscenităţii unde s-au încumentat mulţi.
De altfel pornografia a început să se dezvolte încă din acea perioadă, filmele mute pornografice fiind o dovadă în acest sens, iar mai târziu în anii ‘50 Hugh Hafner a cărui aniversare e astăzi înfiinţează Playboy prin care se eliberează sexualitatea şi se scoate la vedere, însă de atunci sexualitatea s-a schimbat ne-o spune chiar Hugh Hafner însuşi:
Se ajunge la folosirea cuvintelor care desemnează organele sexuale drept invective; drept o formulă de revoltă cum vedem la Alexandru Vakulovski căruia îi urăm La mulţi ani! , căci împlineste 31 de ani azi, în Pizdet, unde limbajul lincenţiosdevine măsura de liberate, de înlătuare a graniţelor şi de exprimare a revoltei, apropo de înlăturare a graniţelor sperăm în rezolvarea petiţiei pentru cetăţenia lui Vakulovski, mai multe detalii aici
Eu am căutat erotismul inocent la muzeu, însă mare mi-a fost şocul văzând că e minim acest erotism ascuns care lasă omul să ghicească să facă sforţări pentru a interactiona cu obiectul dezirat.
Sexualitate este adusă pe tavă ca Veronica Franco in Veneţia secolului XV atât de dezvelită încât se ajunge la un hommo eroticus plictisit pentru care expunerea organelor sexuale nu mai reprezintă nimic şi care consideră arta de a face dragoste o banaliate cotidiană asemănătoare acţiunii de a manca, dormi etc, este de fapt o inestetică a erotismului care sparge tipare, dar care totodată ridică barierele trupeşti într-o asemenea măsură încât riscam să pierdem estetica intimă cea mai frumoasă, propria nostră măsura a artei de a face dragoste.

În epoca primitivă şi antichitate sexualitatea era o formă de sacralitate, de ridicare la statutul divin prin legătura strictă a sexualităţii cu procrearea, al fertilităţii, fapt întărit de cultele falice.

Kamasutra este un alt element prezent la muzeu, tablourile expuse combină sfaturi şi cuvinte din ghidul erotic indian cu desenele cunoscute:

Fotografiile din anii ‘30 care dau un alt înţeles nudului au fost pentru mine atracţia muzeului, voluptoase, dar deloc lascive modelele din fotografiile alb-negru îşi păstrează inocenţa, privirile şi gesturile lor nu sunt obscene, duioşia lor vorbeşte de arta de a face dragoste, de arta de a poza nud şi de estetica erotismului.
Picturi moderne în care eroticul frizează cu pornograficul sau în care eros este doar sugerat se înghesuie una după alta sub penelul unui pictor anonim:

Am să închei periplul cu un fragment din Maria Luisa Lombardo care spunea în Erotica Magna:
“diferenţa (…) dintre textul pornografic şi cel erotic este elementul estetizant, depăşirea materialităţii (sau, mai degrabă a animalităţii) în favoarea momentului contemplării estetice. În acelaşi moment se creează o scară de valori, pe baza căreia pornografia se identifică des cu prostul gust şi kitsch-ul, în timp ce erotismul defineşte exaltarea frumuseţii corpului şi a sexului”.
Voi unde fixaţi diferenţa şi ce tip de erotism vă atrage?
Credeţi că piesa lui Andre Manoukian, un alt aniversat al zilei de 9 aprilie poate fi muzică erotică?