sâmbăta păcătoasei

Astăzi am comis un păcat…nu vă speriaţi nu vă dezvălui secrete de stat, nu vă iau nici pe post de preoţi sau psihologi…M-am îndrăgostit…Şi nu, nu e cel căruia i-am promis tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte…
E o aventură …Dar a fost atât de dulce încât mi-e peste mână să nu mă confesez cuiva, de dragul senzaţiei şi pentru a ispiti frumuseţile din blogosferă.
Avea vocea puternică, uneori cutremura munţii care se ascunseseră la marginea prăpastiei însă doar atât încât să mă apropie de paradis şi să mă facă să înţeleg că pot să zbor şi să-mi dezvăluie abisul înflăcărat care să-mi încălzească inima.
Îşi aprindea ţigara în faţa mea şi în rotocoalele de fum îmi arăta toate cartierele dezbrăcate de mister ale oraşelor pe care le vedeam împreună, îmi atingea degetele picioarelor până fremătau şi se învârteau în cercuri tot mai asemănătoare în intensitate dansurilor ţigăneşti în jurul focului.
Şoaptele sale îmi atingeau buzele cum niciun sărut până acum n-a ştiut să le alinte, le făceau să murmure.
O beţie de senzaţii îmi inunda trupul şi logica sentimentelor, nu mai conta decalogul inimii, nici decameronul minţii, totul era muzică, pur sunet şi vocea cea mai seducătoare….
Promit solemn ca de azi înainte să îi fiu fidelă,până la ultima notă din gamă şi să port cheia sol în gând acordată cuvintelor sale.
Cer ajutor de la Vania să-mi citească molitve de dezlegare care să mă scoată de sub ocupaţia franceză sau Angela să mă primească la o consiliere filosofică despre cum se dezvoltă Casanova la ruşi, cer doar ca ambele “eventuale ajutorări” să conţină şi traducerea declaraţiei sale de dragoste.

Şi aş mai vrea să ştiu cum se spune în rusă: ” M-am îndrăgostit de tine Vladimir Vysotsky!”