în căutarea galaxiei pierdute

Avem nevoie de o nouă Galaxie, una în care culoarea şi sunetul să fie creatori şi creaţii, în care pe măsură ce înaintăm să ne pierdem şi să ne regăsim totodată ca o pată de culoare, ca o notă muzicală, să ne creăm alte trupuri capabile să treacă de curcubeu, să strige în albastru şi să moară verzi ca apoi să le regăsim în toate colţurile lumii. O galaxie în care păpuşile să ne intre pe sub piele şi să ne arate un alt sens al trăirii, cel al culorii şi al muzicii.
Încercaţi, gustaţi din fructul celor sărbătoriţi astăzi şi veţi simţi aroma unei muzici galactice şi suntetul culorii lui Sabin Bălaşa care ar fi împlinit azi 17 iunie, 77 de ani .
1)Marche funebre d’une marionnette al lui Charles Gounod ( născut a 17 iunie 1818)

ne arată luna din pieptul lui Sabin Bălaşa, poarta spre galaxie

2)o şoaptă din cântecul Jannei Bitchevskaia ( născută în 1944 tot la 17 iunie, cântăreaţă rusă care a abordat muzica folk)

ne poate înălţa pasul din lumea îndurerată în “Somnul” lui Bălaşa, unde orice înviere şi trecere spre alte lumi este posibilă, căci somnul deschide poarta galactică

3)ne învârtim cu Stravinsky ( născut tot la 17 iunie 1882) în baletul său Petrouchka

spre fantoma păpuşii (marionetei ) care ne va călăuzi în interiorul galaxiei ,

(animaţie de Sabin Bălaşa, 1973) unde gustul pietrei seamănă cu sunetul şi culoarea unei păpuşi de gală.
Aceasta e galaxia de care avem nevoie toţi galatenii, o galaxie pe care o căutăm de la începuturi şi care vorbeşte despre noi beatnicii, noi cei ce ne-am luat piele de păpuşă.