
imaginaţia creativă:jack the D_ripper vs jack the R_ipper
28/01/2010Dacă în urmă cu câteva zile îl comemoram pe Dali astăzi vreau să vă aduc aminte că 28 ianuarie e data la care s-a născut un alt inovator într-ale picturii, un reprezentant ( “Blue (Moby-Dick)” 1943)al expresionismului abstract, Jackson Pollock
Supranumit “Jack the dripper”, datorită metodei sale de a picta

dripping
Pollock a făcut un pas înainte în descoperirea de noi principii de descărcare emoţională şi de revelare a universului interior al omului modern, aflat într-o continuuă criză(“Composition with oval forms” 1934-1938) existenţială. Astfel, în faţa pânzei albe descoperă o nouă metodă artistică, aceea de colorare prin picurare şi scurgere, în căutarea unei noi ordini ( “The key” 1946) şi a unui sens, ascunse în subconştientul artistului

jackson pollock
Pollock a produs peste 700 de tablouri dintre care cel pictat în 1948, purtând ca titlu“numărul 5″ s-a vândut cu 140 milioane de dolari în 2006.
Am spus “Jack the dripper”, forma poreclei aminteşte implicit de “Jack the ripper”, referinţa umoristică spre celebrul şi misteriosul asasin londonez care deborda de imaginaţie (macabră din păcate) şi care a reuşit tot printr-o metodă neconvenţională să-şi atragă o adevărată notorietate. Între Jack the ripper şi Jack the dripper există nu doar o asemănare lexicală ci şi una socială ambii au avut un impact de tip “şoc” faţă de societate şi o influenţă psihică asupra căutărilor interioare ale individului, dar paralela este doar la nivel imagistic fiindcă moral cei doi Jack nu mai au nimic în comun, poate doar contradicţiile critice

jack D

jack R
În schimb, îmi trece prin minte că imaginaţia noastră ca metodă de reflectare a subconştientului poate îmbrăca haina lui Jack R sau pe cea a lui Jack D, depinde fiecare ce alege: pânza sau cuţitul.















Am vazut filmul cu/de Ed Harris… Excelenta regie, excelent actor; primul sau film ca regizor.
“La peinture est alors initiatrice de mouvements.”
Genialul Pollock si destinul sau tragic de “grand alcolo devant l’Eternel”, atins de-o psihoza maniaco-depresiva, a carei tensiune agresiva si-a “proiectat-o” pe celebrele tablouri…
@”cei doi Jack nu mai au nimic în comun, poate doar contradicţiile critice…”
da, categoric, nu au nimic în comun…