Am primit o leapşă de la Tomata cu scufiţă, una cu amintiri. Şi pentru că mi s-a făcut dor să bântui prin memorie, o aduc aici.
Există first time pentru orice, spune Tomata, iar mie mi-a surâs orice first time în viaţă. Toate lucrurile pe care le-am făcut mi-au lăsat o impresie puternică prima dată, uneori extrem de plăcută alteori mi-au dezamăgit aşteptările.
Nu voi uita niciodată prima carte pe care am citit-o ( fiindcă am râs în prostie citind “Păcală şi Tândală” literă cu literă), nu voi uita nici prima operă la care m-a dus maman, aveam vreo 6 ani si tocmai spărsesem parbrizul maşinii unui vecin, bătându-mă cu nisip cu un băieţel, aşa că la “Nabucco” plângeam cu lacrimi de crocodil de teamă ca voi fi pedepsită când ajung acasă.
Nu pot uita nici prima dată când am fost intr-o tabara de schi, la Bâlea Lac, aveam cinci ani şi am primit diplomă de cea mai tânără participantă, chiar am fost cea mai tânără, restul aveau toţi 16-17 ani, însă cum tata împreună cu un prieten organizaseră tabara, eu eram privilegiată de data aceasta( mai apoi am fost în tabere cu cei de vârsta mea şi a fost şi mai hazliu).
Ahh! Îmi amintesc şi acum: în miezul zilei schiau toţi în costume de baie şi ca urmare erau bronzaţi în luna aprilie de parcă ar fi fost la mare în plin sezon estival. Am dormit în cameră cu 10 fete şi noaptea trăgeam cu urechea la poveştile lor cărora nu le lipseau nici sarea nici piperul adolescenţei, seara eram în discotecă şi evident că toţi băieţii erau în jurul meu, nu de altceva, dar vroiau să intre în graţiile instructorului, iar al meu tată era tare impresionat de câte ori i se acorda atenţie “puştoaicei lui”, atunci a fost şi prima dată când am văzut o avalanşă, am băut apă din copcă şi mi-a trecut amigdalita, am fost cu telefericul şi am coborât pârtia luând ultimele două fanioane între picioare.
Tot aşa nu voi uita prima dată când am cântat la pian, eram la grădiniţă, iar una dintre prietenele mele lua lecţii de pian, cum s-a nimerit să fiu la ea în timpul uneia dintre lecţii, profesoara m-a învăţat să cânt un mic fragment din ce altceva decât “Fur Elise”, am fost fascinată şi pluteam pe moment.
De câte ori mă gândesc şi acum văd casa Anei cu ferestrele mari şi multă lumină, un cărucior de lemn, vechi, în faţa curţii, alb şi plin de păpuşi, pianul imens, maro şi atât de strălucitor încât noi spuneam că are miere pe el, şi apoi degetele profesoarei alergând pe clape, de parcă ar fi dansat, apoi un sunet desprins parcă din toată verdeaţa pădurii,( întotdeauna am asociat pianul verdelui) de atunci cântatul la pian a rămas pentru mine doza de adrenalină necesară sistemului meu “sentimental”.
Off, dar mai sunt atât de multe prime dăţi încât nu le pot cuprinde într-o postare, poate am să revin de câte ori mă cuprinde tentaţia de a povesti câte ceva din trecutul Galei, până atunci iată şi leapşa Tomatei:
Care a fost primul/prima:
maşină: prima mea maşină a fost un Rover 620 bleumarin, prin 2001, dar pe care l-am condus doar de două-trei ori din lipsă de permis de conducere, deşi îl cumpărasem intenţionat să-mi fac timp să fac şcoala de şoferi, însă am colindat o parte din Europa cu el Ungaria-Germania-Olanda şi şi-a împlinit rostul până la urmă
călătorie în perimetrul ţării: prima de care ştiu de la ai mei a fost Cluj-Alba, pe la şase luni, ai mei părinţi fiind studenţi m-au “plasat” la bunici pentru câţiva ani, pe perioada şcolii, în vacanţe profitam din plin de toate taberele şi excursiile lor, care abundau în distracţie.
Prima de care îmi aduc aminte e la mare, la Neptun, când urlam că nu vreau să ies din apă şi nu vroiam să stau la tradiţionala cremuire cu nămol
călătorie în afara ţării: 1990 în Ungaria, cu tata la lacul Balaton,
iar apoi la Budapesta unde am fost fascinată de Margit-sziget, insula de pe Dunăre
amintire: la mare, cred că aveam doi sau trei ani şi fugeam de pe balconul camerei de hotel unde eram cazaţi în balconul vecin unde erau trei bunicuţe, maman zice că erau două nemţoiace şi o franţuzoaică şi care mă cadoriseau cu parfumuri, undeva mai am şi acum vreo două mini sticluţe de Chanel şi Shalimar şi tot de atunci îmi amintesc discoteca şi o grămadă de picioare învârtindu-se în jurul meu, totul părea că se învârte asemeni unui carusel, mă năuceşte şi mă îmbată, aveam senzaţia ca am să cad, cineva m-a ridicat la un moment dat şi m-a luat în braţe, un necunoscut, de ale cărui mâini îmi amintesc şi acum, mâini puternice cu muşchi rotunzi şi vene puternice dar cu degete atât de subţiri şi de lungi încât semănau cu mâinile sfinţilor din icoanele bizantine
animal de casă: Jacky, un ciobănesc german de toată frumuseţea cu care mă hârjoneam de dimineaţa până seara şi care atunci când mă trăgea de pantaloni puţin mai tare mă trântea la pământ. Eu aveam doar 5 ani, cu el împărţeam mâncarea pe sub masă, ciocolata şi tot el ne-a mâncat o dată salamul de Sibiu, procurat cu greu din cantinele securităţii
îndrăgosteală:
asta a fost tot pe la 5 ani, eram împreună la grădiniţă, făceam amândoi schi şi mergeam în tabere împreună, ne vizitam şi ascultam
descoperire:
Aveam vreo 4 ani, am plecat cu bunicul să patinăm pe lac şi s-a spart gheaţa, eu eram lângă mal, dar bunicul era să înoate niţel, aşa am descoperit că bunicul n-are întotdeauna dreptate.
job: promoter la Connex , dar a fost şi cel mai distractiv job pe care l-am avut vreodată şi distracţiile se ţineau lanţ până şi în timpul jobului, asta în cazul în care nu se consideră job şi traficul cu teze de licenţe, sau redactarea tezelor de licenţă la comandă 
idol:
prin 89 eram înnebunită după Cindy Lauper
după Fab Morvan de la Milli Vanilli
dar şi după muzica lui Cat Stevens
creaţie: bunica îmi spune că scriam poezii pe vremea când nu ştiam să scriu, se pare că ea le-a notat într-un carneţel, le-am văzut cu ceva ani în urmă şi îmi aduc aminte doar de “copilul cu ochii de aur”, ce-a fost în capul meu, oare?
Leapşa e gata, nu şi amintirile şi tare bine mă simt înotând printre ele, acum e rândul vostru să povestiţi. Iar dacă e leapşă, trebuie să meargă mai departe la Angela, Călin , Gina şi Papa şi la oricine mai vrea să se perinde prin amintiri cu prime dăţi.
