h1

timpuri la alegere sau cum se îngroapă rutina

02/02/2009

În jurul meu o mare liniştită şi un vânt cald…deodată toate încep să tremure de fericire într-un extaz coregrafic…
uff… unde-mi zboară gândul, la mare şi dansuri de voie bună, e doar 7 :30 am… si telefonul meu mă trezeşte cu « zorba », asta în ideea în care ar putea să-mi creeze o stare de beatnikă dis de dimineaţă, ce toană deşucheată, ca şi cum aceeaşi muzică zi de zi ar putea să-mi schimbe indispoziţia datorată rutinei zilnice, înşiruirea aceloraşi momente 24 din 24, aceeaşi casă, aceeaşi oameni şi acelaşi calculator (aici aş putea să spun că se mai poate fărămiţa rutina, în virtual lucrurile nu sunt la fel în fiecare zi, mai găsesc un articol care îmi atrage atenţia, o poezie, un blog etc dar revenind la cotidian, vorbesc despre o viaţă reală, nu una virtuală, dacă aş fi vrut viaţă virtuală probabil deveneam fun Sims sau ştiu eu ce alt game şi îmi petreceam zilele şi nopţile într-o lume pe care o cream cum vroiam eu) .
În revolta mea de azi dimineaţă, căutând să înţeleg de ce seamănă zilele una cu alta şi de ce mă simt prinsă în timp mi-am adus aminte că azi e groundhog day în America de Nord, ziua în care se stabileşte cât mai ţine iarna în funcţie de umbra cârtiţei, adică dacă e înnorat şi cârtiţa nu-şi vede umbra, iarna se sfârşeşte în curând căci cârtiţa iese din bârlog, din contră dacă e soare se sperie de umbră şi se întoarce în bârlog, iar iarna va mai dura şase săptămâni, de parcă ne aduce cârtiţa primăvara, adică o creatură mică mioapă şi fricoasă trage primăvara cu ea în bârlog şi o plimbă pe sub pământ încă o lună jumate timp în care uriaşii umani clar-văzători şi neînfricaţi îşi dau cu părerea asupra fenomenelor meteorologice (şi nu numai) în speranţa că ar putea controla ordinea lucrurilor, de fapt nu controlează nimic, iarna îşi face de cap şi le îngheaţă simţurile şi sufletele le pune stăpânire până şi pe scorburi.
Timpul controlează totul, e şi aici un mare semn de întrebare şi apropo de asta e foarte prevăzător că mi-am amintit de time looping şi de filmul « The groundhog day » ştiţi desigur toate tertipurile prin care Phil, prezentatorul meteo, prins în data de 2 februarie, încearcă să scape de reiterarea la nesfârşit a acestei zile capcană din lumea cârtiţei (alt Phil,Punxsutawney Phil)

punxsutawney phil

punxsutawney phil

sau mai bine zis prin care încearcă să se amuze depăşind oarecum rutina zilnică dar rămânând prizonier al timpului-cârtiţă.
Derulând în minte imagine după imagine mi-am dat seama că egocentrismul ne ţine închişi în gaura de cârtiţă , cârtiţa, punctul de atracţie al zile, centrul de interes al mulţimii, este cea care ne ajută să ieşim din labirintele subpământene ale rutinei ale cotidianului . Deja cârtiţa este cunoscută drept un simbol al maestrului care ne călăuzeşete în mistere, un iniţiator care ne permite să descoperim cum se vindecă sufletul de tulburările şi temerile proprii şi acum revin la rolul ei de aducător al primăverii aţâta timp cât nu se simte ameninţată, cârtiţa ne scoate din iarnă, cârtiţa aceasta devine în cazul de faţă un fel de jumatatea noastră partea plină a sufletului.
Adevărul e că nu puţine sunt cazurile în care oamenii din prea mult self-esteem uită de cei din jur.Dacă nu se ajunge exact la proverbe de genul: „să moară şi capra vecinului”, cel puţin trei sferturi dintre noi gândesc: …nu ne interesează cine e vecinul nostru, de ce fata de la metrou e singură şi plânge, de ce prietenii nu ne-au sunat azi, de ce tipul pe care il vedem în fiecare dimineaţă cumpărându-şi ziarul la acelaşi chioşc de unde îl cumpărăm şi noi nu a apărut azi dimineaţă … pe de-o parte avem dreptate, în secolul acesta când toate se schimbă de la o zi la alta, când deabia avem timp pentru cei dragi, de ce ne-ar interesa ce fac necunoscuţii… doar că în cele mai multe cazuri această nesimţire de provenienţă occidentală se transformă
într-un egocentrism de zile mari, din care nu ne mai scapă nimeni şi care riscă să ne prindă exact ca într-o capcană a timpului .
La teoria chibritului de mai sus pot să adaug morala mea personală din « The curious case of Benjamin Button » (pentru că tocmai l-am văzut aseară): nu avem puterea de a ne împotrivi timpului, însă îl putem înfrumuseţa acceptându-i pe cei din jur aşa cum sunt şi realizând că a iubi nu înseamnă a acapara ci a dărui. Sau încă un caz de decriptare a timpului e « Ulysse » a lui James Joyce
James Joyce

James Joyce

(pentru că azi se împlinesc de la naşterea lui 127 ani) în care peregrinările lui Leopold Bloom din data de 16 iunie de la ora opt dimineaţa la ora trei noaptea, se petrec în labirintul cerebral, călătorii care îi permit să descopere o lume asemănătoare cu aceea a lui Ulise eroul homeric şi în care acesta reuşeşte să parcurgă drumul de la temporalitate la eternitate .
Am pornit azi o pagină de jurnal de revoltă (sunt contra rutinei şi de multe ori mă gasesc în imposibilitatea de a scăpa de ea), ajung însă acum la concluzia că senzaţia de rutină şi cea de « time loop » pot fi unul şi acelaşi lucruri o capcană temporală de tip :
a) ziua se repetă la infinit
b) timpul merge în direcţie inversă
c) prezentul cu deprinderile şi obiceiurile sale ne limitează imaginaţia.
Cred că am să închei ziua mult mai veselă decât m-am trezit, iar maîine, chiar dacă dimineaţa la 7:30 a.m. tot zorba mă trezeşte, ştiu că am la alegere trei feluri de portiţe / scorburi/ găuri, cum vreţi să le numiţi, care să mă ducă într-un spaţiu contra timpului-rutină
Voi ce aţi alege :
1) Groundhog’s time, timpul care stă pe loc şi Groundhog’s solution: empatia
2) Benjamin Button’s time, timpul care curge invers şi Benjamin Button’s solution: iubirea necondiţionată
3) Leopold Bloom’s time, călătoria homerică şi Leopold Bloom’s solution: transpolarea mitologică, paralela livrească ?

4 comentarii

  1. […] o felie de viaţă « timpuri la alegere sau cum se îngroapă rutina unde eşti copilărie cu Olguţa ta cu tot? Sunt între cele patru zări răspântia lor. Cu […]


  2. Asa ma simteam si eu acum cativa ani prinsa in ziua cartitei, fiecare zi la fel si toate la fel de plictisitoare. Din fericire daca atunci imi era frica sa ies din rutina de la un timp am spus adio rutinei.
    Clar optez pentru varianta 2) Benjamin Button’s time, timpul care curge invers si Benjamin Button’s solution: iubirea neconditionata
    Si asta imi aduce aminte de un cantec al lui Gica Petrescu unde la un moment dat zice:
    „Da’ zau c-as face-o minune
    Cand vine omu’ pe lume,
    Si-l aduce barza-n cos
    La inceput sa fie mos, mai…
    Si sa-ntineresca apoi
    Pana pe la vreo 32.
    32 de ani am spus,
    N-accept nici un an in plus,
    N-accept nici un an in plus.”
    si clar trebuie sa ramana amandoi pe la 32 de ani😉
    http://www.trilulilu.ro/malpensa/16baa76d6df144


  3. cristinutza, 32 sa fie atunci😉
    cu iubirea neconditionata cu tot, insa daca timpul se opreste acolo ne intoarcem la punctul a🙂


  4. da, dar daca e iubire neconditionata poate sa se repete in fiecare zi eu nu ma supar😉



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Februarie 2009
    L M M M V S D
    « Ian   Mar »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    232425262728  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Februarie 2009
    L M M M V S D
    « Ian   Mar »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    232425262728  
  • %d blogeri au apreciat asta: