h1

când s-a căsătorit gala prima dată…atenţie teren umoristic

14/02/2009

Iată-ne în 14 februarie, toată lumea sărbătoreşte Valentine’s Day : lumânărele, inimioare, ciocolăţele, călătorii, party, balonaşe, floricele şi muult romantism…cupluri şi jumătăţi reunite sau nu🙂 /😦
Indiferent de reacţia pe care o avem la această sărbătoare de import, că suntem îndrăgostiţi şi romantici sau nu, imposibil ca măcar o dată în viaţă să nu fi trecut printr-o situaţie de „that’s amore!” şi să nu o fi asociat datei de 14 februarie sau să fi rămas cu o amintire din această dată.
De felul meu sunt deschisă noutăţilor şi îmi plac sărbătorile de orice fel, sunt o ocazie numai bună de ieşit din monotonia cotidiană, de întâlnire cu cei dragi şi o oportunitate de a face lucruri noi. Totuşi, nu am reuşit să-mi însuşesc prea bine această zi a îndrăgostiţilor, sincer prefer ziua de Dragobete, însă mă complac în a sărbători uneori, nu cu foarte mult fast şi Valentine’s Day, în sensul că nu refuz surprizele, cadourile şi invitaţiile romantice, dar nu trăiesc momentul la refuz şi nu fac asta anual ….de altfel ocaziile au fost destul de rare…
Dacă e să-mi aduc bine aminte am sărbătorit prima dată Valentine’s Day cu o prietenă…nu vă gândiţi la cluburi, fete şi Cluj (apropo de noi comunităţi clujene), nu am asemenea porniri sentimentalo-sexuale, intenţia noastră a fost să facem oarecum o satiră şi să ne distrăm.
Se întâmpla cu mulţi ani în urmă în perioada studenţiei. Pe vremea aceea, clujenii îşi amintesc, în faţa Casei de Cultură a Studenţilor se ofereau de 14 februarie diplome de căsătorie, balonaşe proaspeţilor miri şi o călătorie cu kikicarul în centrul Clujului. Suficient cât să ne atragă şi pe noi într-o aventură inedită. Hop şi noi subsemnata şi colega de facultate în puhoiul din faţa casei de cultură.
Şi ce inventează gala ?….să se căsătorească fetele între ele , adică eu gala cu amica I, nu-i divulg numele pentru a nu îi compromite imaginea (cine ştie unde e şi ce face în ziua de astăzi, căci e una din puţinele mele prietene care a dispărut cu desăvârşire şi despre care nu mai ştiu nimic de ani de zile… poate e doamna senator sau deputat şi eu vorbesc despre căsătorii între persoane de acelaşi sex…gala încearcă să glumească🙂 ) .
Aşadar am hotărât să ne înfiinţăm la primirea certificatelor de căsătorie valentinice împreună….au râs toţi cu lacrimi când am ajuns, nu le venea să creadă că vrem o diplomă împreună…fusesem primele care au avut aşa idee năstruşnică…ni s-a spus că nu se poate, că aşa ceva este împotriva regulamentului…comunişti ce mai în sus şi în jos, însă noi am dat tonul la prostii şi am auzit că mai târziu ar fi acceptat şi astfel de melange-uri cu condiţia unui sărut ( bine că nu ne-au impus nouă astfel de condiţie ….am fi fugit ca de lup), să revin la momentul cu pricina, aflându-ne în faţa oficiantului şi dorindu-ne călătoria cu baloane şi invitaţia la concertul de după, trebuia să găsim o soluţie şi am strigat în gura mare : „cine se căsătoreşte cu noi?”, urgent am găsit doi brazi hotărâţi, evident de sex masculin, am avut diploma (de altfel zace şi acum undeva prin sacii cu hârţoage din perioada facultăţii) şi am făcut plimbarea mult dorită….Dacă vă spun că nu-mi amintesc nici măcar numele mic al frumosului reprezentant masculin cu care m-am căsătorit o să râdeţi de mine…ca urmare nu spun nimic…gala nu vorbeşte, gala scrie, deci gala tace🙂
E de la sine înţeles că nu m-am mai întâlnit niciodată cu respectivul soţ şi nici nu am sărbătorit ziua îndrăgostiţilor cum se cuvine, dar pot să vă spun că am râs cu lacrimi, şi eu şi amica I, că ne-am simţit nebune de dragoste, de dragostea de joacă şi cred că rămâne o experieţă excentrică, inedită, dar plăcută în amintirea noastră.
Gata am terminat doar nu vă aşteptaţi să vă povestesc chestii siropoase şi rochii de mireasă de haut couture…apropo de îmbrăcat în alb m-am îmbrăcat, căci pe vremea acea, iarna, purtam o geacă din blăniţă de iepure, albă
(între timp am trecut la „salvaţi animalele şi mediul înconjurător” şi m-am dezis de ea )
Acum e rândul vostru să povestiţi o zi de 14 februarie care v-a marcat…. romanticeşte sau nu…

4 comentarii

  1. […] o felie de viaţă « când s-a căsătorit gala prima dată…atenţie teren umoristic şi pe faţă şi pe dos (sufletul galei) 14/02/2009 Poveşti despre gala şi ofiţerii […]


  2. 😆 cred ca v-ati distrat bine


  3. Ai trait momentul… asta e important acum te uiti zâmbind inapoi.

    Nici eu n-am fost marcata pe zile destinate :-)… doar inafara lor🙂 :-)…


  4. cristinutza
    manon
    e amuzant sa te uiti inapoi autoironic🙂
    face bine la suflet sa-ti amintesti de momente mai putin importante din viata iesite putin din calapodul anilor si relaxante mai ales cand e vorba de zile destinate🙂
    e un valentine’s pe care n-o sa-l uit si printre putinele pe care le-am sarbatorit :d



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Februarie 2009
    L M M M V S D
    « Ian   Mar »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    232425262728  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Februarie 2009
    L M M M V S D
    « Ian   Mar »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    232425262728  
  • %d blogeri au apreciat asta: