h1

chiar şi noi putem fi o orchestră

05/03/2009

„Cu privire la muzică, ştii ce-mi vine în minte? Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui. Aşa, de pildă, unii au o vioară… alţii un pian discordat… alţii o mandolină… unii castaniete… celălalt un cimpoi, un trombon, o chitară… Alţii gramofoane, adică sunt veseli, trişti sau sensibili, numai pe plăcile altora; mai sunt şi fluiere, piculine, sunt şi ţiuitori de moşi… Închipuieşte-ţi un suflet care ar suna ca toba mare! Sunt şi harfe minunate ca sufletul tău, Alina…! Al meu are două instrumente, fireşte două. Am statornicit că trăiesc dublu: un fluier duios, care cântă în mijlocul naturii, cântă o doină simplă, molcomă, armonitoare… şi când sunt între oameni, o orchestră complicată, dureroasă, tumultoasă. Să porţi mereu, sau aproape mereu o orchestră în tine, e obositor, nu e aşa, amica mea? Sunt şi zile când cântă divina armonie a vreunui solo minunat… sunt şi astfel de zile- puţine, rare. Mi-aduc aminte de unele… Ce proastă sunt azi… îmi vine să plâng fără pricină… Am aşa zile fluide. Dar tu? Ce întrebare! Tu nu, tu eşti cuminte.”
(Femeia în faţa oglinzii -fragment
de Hortensia Papadat Bengescu )
V-am adus în faţa ochilor un fragment al Hortensiei Papadat Bengescu

Hortensia_Papadat_Bengescu

Hortensia_Papadat_Bengescu

pentru că azi se împlinesc 54 de ani de la trecerea ei în nefiinţă şi pentru că ieri am vorbit despre muzică şi dragostem am insitat asupra unei posibile inspiraţii care să creeze punşi între noi, iar astăzi fragmentul din „Femeia in faţa oglinzii” vine ca o completare suntem o orchestră întreagă am putea să ne punem de acord, am putea să facem împreună serile minunatem poate ne lipseşte curajul, timpul, verva, poate suntem doar la început de drum şi cu timpul această orchestră ar putea da roade, ar putea trăi în comuniune.
sergei_prokofiev

sergei_prokofiev


Pentru a-mi continua calendarul şi ideea de comunicare am să aduc alături un fragment din Sergei Prokofiev „Sinfonia concertante” pentru că este unul din aniversaţii zilei şi pentru că orchestra noastră o văd aşa:

Dacă tot îl amintesc de Prokofiev trebuie să las un parfum din Romeo şi Julieta, şi anume Dance of the Knights în coregrafia lui Kenneth MacMillan

Iar cu gândul la tipul de amor dintre Romeo şi Julieta, am să cobor în versurile unei scriitoare dragi mie de la a cărei moarte azi se împlinesc 43 de ani, e vorba de Anna Akhmatova
Anna_Akhmatova

Anna_Akhmatova

şi de Song of the Last Meeting (1911)

„My breast grew helplessly cold,
But my steps were light.
I pulled the glove from my left hand
Mistakenly onto my right.
It seemed there were so many steps,
But I knew there were only three!
Amidst the maples an autumn whisper
Pleaded: „Die with me!
I’m led astray by evil
Fate, so black and so untrue.”
I answered: „I, too, dear one!
I, too, will die with you…”
This is a song of the final meeting.
I glanced at the house’s dark frame.
Only bedroom candles burning
With an indifferent yellow flame.”
Am să mai adaug o poezie aproape de sufletul Galei
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
” Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori;o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ţi-e aer soarele, şi mie luna,
Dar dragostea ce-o respirăm e una.

Un altul mă-nfăşoară-n gingăşie.
Cu rîsul ei, o alta te-a legat.
Dar spaima ta îmi aparţine mie
Şi tu de boala mea eşti vinovat.
Mai dese întîlniri nu vom avea,
Căci liniştea ni-e dată doar aşa.

Suflarea mea în stihul tău e trează
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, şi nici zeu.
Şi dacă-ai şti acum, ce dragi îmi sînt.
Aceste buze cu miros de vînt. ”

iar mirosul de vânt îl aduc prin armoniile muzicale din : Toccata lui Prokofiev
Rămâne să ne întrebăm dacă orchestra poate atinge stadiul de comuniune, şi dacă dragostea despre care scrie Anna Akhmatova o încadrăm la categoria désir sau la categoria douleur…
UPDATE
daca Hortensia Papadat Bengescu spunea ca suntem o orchestra , Octavian Paler afirma că suntem un cântec:
“Noi suntem ca un cântec,nu credeţi?Un cântec nu se poate cânta niciodata de la sfârşit la început.Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.Pe parcurs,în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată,îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi,oricât l-ai amâna.Încerci să lungeşti puţin notele,dar asta nu dă cântecul înapoi,nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp.Amâni doar sfârşitul.Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă.Ca orice cântec are un sfârşit.Oricât ar fi de frumoasă o melodie,vine o clipă când ea e acoperită de tăcere.Când tăcerea e mai puternică decât muzica”(Viaţa pe un peron)
Până la urmă o orchestră fiecare cu melodia proprie?

5 comentarii

  1. cristinutza
    da prin toata lumea virtuala😉
    frumos flautul😉
    imi aduce aminte de flautul fermecat


  2. Pentru mine pianul e instrumentul „total”. Nimeni nu a intuit in copilarie aceasta pasiune care s-a conturat târziu, undeva dupa 20 de ani. Scriam undeva ca atunci când am sa am casuta mea, micuta, cocheta, am sa-mi pun pianul sub fereastra si am sa ma apuc sa invat pianul. Nu va conta vârsta, nu va conta ca nu am sa mai pot invata (asa zic altii)… eu voi incerca.

    Am o admiratie profunda fata de compozitori. Nu inteleg cum pot sa-si imagineze sa ordoneze /coordoneze toata instrumentele intr-o simfonie. Sa stie când intra un instrument cum arata partea lui muzicala care completeaza alt instrument… si toate impreuna sa se combine intr-o unitate. Daca iti pui problema compozitiei realizezi ca erau mici (sau mari) genii. Auzeau muzica in urechi, in cap… stiau exact fiecare instrument ce rol are. E fascinat…

    Noapte buna🙂.


  3. Am adormit-o si pe Mona Lisa🙂


  4. hehe
    manon si visul meu era acelasi
    cand eram copil imi doream la nebunie sa iau ore de pian, parintii nu mi-au dat voie fiindca nu ne puteam permite un pian si mi-au spus ca fara pian acasa nu fac mare lucru
    acum am pianina mea cred ca am si postat undeva poza https://lemondegala.wordpress.com/2009/02/10/173carnavalul_galei/ si asteptam sa incepem cursurile de pian🙂
    pana atunci ne jucam cu clapele
    vreau sa o vad pe monalisa dormind….


  5. mona lisa dormind🙂
    http://frenchmaria.wordpress.com/2009/03/05/mona-lisa-smile/#comment-139



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Martie 2009
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Martie 2009
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • %d blogeri au apreciat asta: