h1

şi viaţa…e cea mai frumoasă artă

23/03/2009

„Viaţa poate fi considerată o artă” (Henry Havelock Ellis)
O plimbare artistică în universul celor aniversaţi astăzi cred că ar putea să ne întărească această afirmaţie. Asta pentru că astăzi vreau să vorbim despre viaţă.Despre viaţă cu bune şi rele, despre viaţă cu vise ori coşmaruri, despre viaţa ca artă pendulând între frumos şi urât.
Am să încep cu muzica, oare vă aduceţi aminte această melodie?

Astăzi e ziua lui Mircea Vintilă şi am ales această melodie pe versurile lui Adrian Păunescu în deschiderea unei pseudo disertaţii despre viaţă.Am să aleg câteva versuri pentru a-mi continua ideea:
„Timpul vieţii ni-i scurt
Hai să-l facem curat
….
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele,
bune – rele
Şi-nchisori şi libertate
Ş-am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Lumea-i plină de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţii luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce în veac de vecii
Dolii pun pe pământ.

Unii iau alţii fac
Unii dorm alţii sunt
Între înger şi drac,

Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele,
bune – rele
Şi-nchisori şi libertate
Ş-am putea, şi nu se poate
Şi ruină şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce stă şi vânt ce bate,
Şi martiri, dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Ş-am putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele”
Una dintre picturile naive ale unei pictoriţe românce sărbătorite astăzi, Camelia Ciobanu ne adânceşte şi mai mult în acest mister al visului vieţii

alegorie-camelia-ciobanu

alegorie-camelia-ciobanu


Un alt exemplu ar putea fi cugetările lui Julien Sorel din romanul Roşu şi negru al lui Stendhal( Henri Beyle, pe numele său aedvărat decedat la 23 martie 1842 la Paris), cugetări despre realitatea vieţii crudă şi visul său de a deveni Napoleon, câteva din cuvintele sale le găsiţiaici
Însă cel mai relevant exemplu l-am găsit la Akira Kurosawa, cel mai cunoscut regizor japonez care astăzi ar fi împlinit astăzi 99 de ani. Născut într-o familie de samurai, Kurosawa ne va aduce cel mai impresionat film în această categorie, Cei şapte samurai este filmul care i-a asigurat cunoaşterea în întreaga lume, eu vreau să mă opresc astăzi asupra unei alte capodopere relaizată la 80 de ani, socotit oarecum filmul său testament.
Yume ( Visele) este un film care vorbeşte despre viaţă în 8 vise, unele dintre ele sunt reverii, altele utopii, altele coşmaruri, dar luate pas cu pas fiecare reprezintă o etapă a vieţii cu bune şi rele, cu mituri şi fantasme .
1. Raze de soare prin ploaie
este un vis despre copilărie, un vis în care povestea se pierde în mit şi mitul în fantasticul copilăriei, există vechi mituri japoneze conform cărora vulpile pot lua forme umane şi au inteligenţă magică, fără a vă dezvălui prea multe din acest vis vreau să vă spun că e vorba despre un băieţel care asistă la momentul magic al unei nunţi de kitsune (vulpe în japoneză)

2. Livada cu piersici
vine în continuarea primului vis combinând copilăria şi mitul în frumuseţea naturii şi a sărbătorii Hina Matsuri, sărbătorirea primăverii în Japonia, o sărbătoare a păpuşilor, care aminteşte şi de teatrul japonez kabuki, rolul păpuşii în Japonia fiind acela de a proteja de spiritele malefice.
În acest vis eroul, tot un băieţel, pare a fi iniţiat în arta privirii femeii deoarece păpuşile prind viaţă şi-i răsplătesc dragostea faţă de floarea de piersic printr-un dans pe muzica tradiţională Gagaku, această incursiune e deschiderea căii spre adolescenţă în care copilul începe să suprindă frumuseţea înconjurătoare

3. Viscolul
al treilea vis vorbeşte despre iubire, despre femeie, un alpinist prins într-o furtună de zăpadă se confruntă cu apariţia unei femei-fantomă care poate fi Yuki-onna din miturile japoneze înfăţişarea iernii, simbolul feminin văzută atât ca o frumuseţe tandră cât şi ca o ameninţare pentru muritori, uneori e blândă şi iertătoare alteori îngheaţă totul dintr-o privire asemenea iernii

4.Tunelul
este primul din seria de trei vise urâte care apar în film, este un coşmar despre război, despre imposibilitatea de a recupera vieţile pierdute, despre graniţa dintre viaţă şi moarte.Kurosawa înfăţişează un ofiţer care se întoarce din război şi se confruntă cu realitatea crudă, aceea de a descoperi că întreg plutonul său era mort. Apare aici câinele de război, acel dog of war al lui Shakespeare, simbol al destrucţiei totale şi ireversibile adusă de război, ori poate însuşi Hundminen, câinele care detona tancurile germane, o bombă vie şi evident şi Cerber câinele care păzea porţile infernului

5. Corbii
acest vis corespunde unei perioade a vieţii în care suntem în căutarea frumuseţii, a idolului, a modelului, a perfecţiunii. Fragmentul redă peripeţiile unui tânăr în interiorul tablourilor lui Van Gogh, până la întâlnirea cu el chiar în Câmp de grâu şi corbi
wheatfield-with-crows-van-gogh

wheatfield-with-crows-van-gogh


Discuţia dintre cei doi este una despre viaţa-artă şi arta-viaţă, despre sacrificiu şi împliniri

6.Muntele Fuji în roşu
al doilea coşmar poate şi cel mai înfiorător înfăţişează pesimismul cel mai crud şi fără speranţe, o catastrofă nucleară de mare anvergură distruge Tokyo împreună cu locuitorii săi, Kurosawa îşi identifică visul cu cele mai mare temeri ale sale şi anume că omul se poate distruge, că descoperirile nucleare sunt o neşansă în plus aduse omenirii

7.Demonul plângăcios
este ultimul coşmar din film şi face trecerea dintre muntele Fuji în roşu care vorbea despre moarte şi distrugere spre ultimul vis care vorbeşte despre nemurire.
Demonul plângăcios înfăţişează o imagine apocaliptică, post apocaliptică mai bine zis, o reluare a unei fabule budiste cu acelaşi nume. Întâlnirea dintre oni (demon) şi om are rolul de a contura atmosfera de sfârşitul lumii şi de durere de a provoca puternice regrete faţă de holocaustul autoprovocat

8.Oraşul morilor de apă
ultimul vis este o utopie, un tânăr ajunge într-un oraş feeric, unde s-a renunţat la tehnică şi modernitate şi toţi trăiesc în frumuseţea simplităţii, în această lume feerică întâlneşte un bătrân înţelept care îi vorbeşte despre posibiliatea de a alege spiritualiatatea.
Acest vis este o alegorie a împăcării cu viaţa, a raiului, a vieţii de dincolo de viaţă, a mântuirii sau a acceptării.
Înmormântarea din final pare o nuntă, trecerea în cealaltă existenţă fiind un motiv de bucurie

Am învăţat din visele lui Kurosawa că viaţa cu bune şi rele merită iubită, dar mai presus de toate trebuie preţuită.
Viaţa e un melanj de dorinţe şi împliniri, de temeri şi insuccese, sau cum spunea Maica Tereza: „Viaţa este o provocare ce trebuie acceptată, o bucurie ce trebuie meritată, o aventură care trebuie intreprinsă” (Poemele unei vieţi)
Şi închei mai optimist tot cu un cântec al lui Mircea Vintilă care vorbeşte despre frumuseţe şi care mie una îmi dă o poftă teribilă să trăiesc, să cânt şi să văd viaţa drept artă

12 comentarii

  1. cred că vor pune numele tău la dicționar ca ilustrare la ANIVERSĂRI🙂
    felicitări pentru puterea de muncă, hărnicie si inspiratie!!!!!!!!!!!!

    la multi ani, gala!!


  2. Servus Gala!
    „Lumea-i plină de răni”, zice poetul… Dar tu Gala le vezi, le ştii, şi totuşi faci ca rănile fiecărei zile să fie arse cu artă… Fiecare şedere aici mă face să uit şi să-mi spun: „Uite dom’le, ce chestie, nu am ştiut asta!” şi să trec mai departe cu uşurarea cu care reuşeşti să mai arunci o povară în coşul cu fleacuri…
    Toate cele bune!


  3. Pentru mine japonezii sunt o lume altfel – cap coada… ma uit la ei ca la o alta specie. Pe vederita din copac o intelg mai usor. Avea Plesu – in Comedii la Portile Orientului o incusiune scurta pe marginea vizitelor lui in Japonia… nu e de povestit🙂 :-)…poate stii despre ce vorbesc.

    Dar cunosc cuvântul „kitsune” – le plac vulpile. Au povestioare cu ele… Imi plac iarasi ca sunt colorati, si ciudati… da. Japonia e o lume de vis…


  4. Aaaa, si pictura naiva – este in topul preferintelor mele.


  5. andi
    lasa lauda si spune-mi despre film si viata🙂
    flavius
    macar atat sa facem sa ardem durerea cu arta o ducem mai usor in spate ba chiar devine doar o amintire🙂
    manon
    stiu pasajul lui plesu🙂
    iti cam taie pofta de intrat in societtea asiatica, drept e ca ma atrage asia dar de departe, ca trecator, privitor, insa nu cred ca as putea vietui acolo, nu m-as conforma rigorii lor; in special celei japoneze
    Cat despre film va asigur pe toti ca merita vazut


  6. gala,
    ma duc sa ma mai plimb odata prin post. nu prea pot rupe cuvinte cand ma plimb. maine dau raport🙂


  7. angelita
    plimbare placuta
    iti recomand in special cele 8 vise din film🙂
    o seara frumoasa🙂


  8. la multi ani lui Mircea Vintila🙂

    iar despre viata, e interesanta asa cum e cu bucurii si tristeti cu vise si cosmaruri uneori😀 cu valtoarea in care ne prinde alte ori si cu momentele de reverie si calm care ne ajuta sa ne refacem dupa furtuni🙂


  9. cristinutza
    visul ne salveaza, visul e speranta visul e imaginatie
    visul de scoate din tristete🙂
    multumesc de drumul la farmacie cu mircea vintila🙂
    la farmacia cu vise😉


  10. si iata si un subiect generos si urias: viata!🙂

    n-am vazut toate cele 8 episoade (spre sa pot reveni pe indelete… mie mi se incarca foarte greu paginile tale… am un high speed internet de pana si eu merg mai repede decat el…), dar numarul 8, UTOPIA, ma atrage cel mai mult. nu mai zic de ce. te las sa intuiesti.🙂
    cultura japonezilor… si a asiaticilor in general, este clar foarte departe de noi, dar ma atrage foarte mult.
    si mircea vintila…! drag imi e.

    deci, eu zic asa: cred ca ne-am cam prins toti ca viata este o mixtura din toate cele… este un drum in necunoscut, chiar si atunci cand ai un bagaj urais de „cunostinte”. si, ca orice drum, vine cu toate cele adiacente… hartoape, lanuri de secara.. sau capsuni, noroaie, rape, ciripele, hauri, cotituri bruste, ceruri… plus intemperiile atmosferice.🙂 ce ramane foarte curios si trist, este ca, pe langa riscul a prioric al drumului in necunoscut, te mai izbesti si de problematici „man-made”… acolo vine OMUL si urateste si mai tare aceasta „cale” – viata. dar si asta tot din viata face parte… dar pana va deveni omenirea mai buna si inteligenta, mai dureaza; asa ca inchid cercul, ma asez in el si ma dau de-a rostogolul – poate ma transform in… titirez (printesele si printii cred ca au fost epuizati)

    la mai viata!🙂


  11. si noroi si stele…!!!
    multumesc Gala!!! ma duci cu gandul …inapoi !si aveam DE TOATE

    mai ales anii de liceu🙂..
    xxx.j


  12. windy
    Prisencolinensinainciusol🙂 tot ne intelegem pana la urma dragostea e universala
    multumesc de plimbare si eu m-am dus cu gandul inapoi cu celentano cu tot🙂
    lumsa
    eu prefer al doilea vis livada cu piersici mi separe si cel mai frumos moment din viata trecerea de la copilarie spre adolescenta
    asa e omul isi face simtita prezenta in cerc, dar titirezul vine si sterge uratenia🙂 titirez sa te faci asadar vreau si eu🙂



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Martie 2009
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Martie 2009
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • %d blogeri au apreciat asta: