h1

Ziua internaţională a teatrului, Mesajul internaţional al lui Augusto Boal: toţi suntem actori

27/03/2009

theatre

theatre


Ziua internaţională a teatrului a fost înfiinţată în 1961 în cadrul celui de-al nouălea congres modial al Institutului Internaţional de Teatru ( creat în 1948 la iniţiativa UNESCO este organismul cel mai important în domeniul artei de scenă ) la propunerea lui Arvi Kivimaa în numele Centrului Finlandez .
Din 1962 în fiecare an la data de 27 mars (dată care coincide cu deschiderea sezonului din 1962 a Teatrului Théâtre des Nations à Paris) se sărbătoreşte Ziua internaţională a teatrului , iar tradiţia cere ca o figură cunoscută din teatru sau o personalitate marcantă să scrie un mesaj referitor la teatru . Acest mesaj se numeşte Mesaj Internaţional e scris în câteva zeci de limbi şi se citeşte în faţa spectatorilor prezenţi la teatru în seara de 27 martie în toate colţurile lumii şi e difuzat de întreaga mass-medie .Şirul acestor mesaje a fost început de Jean Cocteau în 1962, iar anul acesta mesajul a fost scris de Augusto Boal,
_boal_augusto

_boal_augusto

cum eu am avut acces la el în franceză vi-l redau aşa, originalul este scris în portughezăm iar în cazul în care voi aveţi versiunea românească o aştept cu drag .

« Toutes les sociétés humaines sont spectaculaires dans leur quotidien et produisent des spectacles pour des occasions particulières. Elles sont spectaculaires en tant que mode d’organisation sociale, et produisent des spectacles comme celui que vous êtes venus voir.

Même si nous n’en avons pas conscience, les relations humaines sont structurées de façon théâtrale : l’utilisation de l’espace, le langage du corps, le choix des mots et la modulation de la voix, la confrontation des idées et des passions, tout ce que nous faisons sur les planches, nous le faisons dans notre vie : nous sommes le Théâtre !

Non seulement les noces et les funérailles sont des spectacles, mais le sont aussi les rituels quotidiens si familiers qu’ils n’affleurent pas à notre conscience. Non seulement les grandes pompes, mais aussi le café du matin et les bonjours échangés, les amours timides et les grands conflits passionnels, une séance du sénat ou une réunion diplomatique- tout est théâtre.

L’une des principales fonctions de notre art est de porter à notre conscience les spectacles de la vie quotidienne dont les acteurs sont également les spectateurs, dont la scène et le parterre se confondent. Nous sommes tous des artistes : en faisant du théâtre, nous apprenons à voir ce qui nous saute aux yeux, mais que nous sommes incapables de voir tant nous sommes seulement habitués à regarder. Ce qui nous est familier nous devient invisible : faire du théâtre, c’est éclairer la scène de notre vie quotidienne.

Au mois de septembre dernier, nous avons été surpris par une révélation théâtrale : nous qui pensions vivre dans un monde sûr, malgré les guerres, les génocides, les hécatombes et les tortures qui, certes, se déroulaient mais loin de nous dans des contrées lointaines et sauvages, nous qui vivions en sécurité avec notre argent placé dans une banque respectable ou dans les mains d’un honnête courtier en bourse, on nous a dit que cet argent n’existait pas, qu’il était virtuel, fiction de mauvais goût de quelques économistes qui eux n’étaient pas fictifs, ni sûrs, ni respectables. Tout cela n’était que du mauvais théâtre, une sombre intrigue dans laquelle quelques-uns gagnaient beaucoup et où beaucoup perdaient tout. Des politiciens des pays riches ont tenu des réunions secrètes d’où ils sont sortis avec des solutions magiques. Nous, victimes de leurs décisions, nous sommes restés spectateurs assis au dernier rang du balcon.

Il y a vingt ans, je montais Phèdre de Racine à Rio de Janeiro. Les décors étaient pauvres : des peaux de vache au sol, des bambous autour. Avant chaque représentation, je disais à mes acteurs : « la fiction que nous avons créée au jour le jour est finie. Quand vous aurez franchi ces bambous, aucun de vous n’aura le droit de mentir. Le Théâtre, c’est la Vérité Cachée ».

Quand nous regardons au-delà des apparences, nous voyons des oppresseurs et des opprimés, dans toutes les sociétés, les ethnies, les sexes, les classes et les castes ; nous voyons un monde injuste et cruel. Nous devons inventer un autre monde parce que nous savons qu’un autre monde est possible. Mais il nous appartient de le construire de nos mains en entrant en scène, sur les planches et dans notre vie.

Venez assister au spectacle qui va commencer; de retour chez vous, avec vos amis, jouez vos propres pièces et voyez ce que vous n’avez jamais pu voir : ce qui saute aux yeux. Le théâtre n’est pas seulement un événement, c’est un mode de vie !

Nous sommes tous des acteurs : être citoyen, ce n’est pas vivre en société, c’est la changer. »

Augusto Boal s-a născut în 1931 în Rio de Janeiro, Brazilia este director de teatru , scriitor şi politician. Deasemenea este fondatorul Teatro do Oprimido,( teatrul celor asupriţi) un teatru care a servit ala început ca o mişcare populară de educaţie populară.
El organizeză premiul festival internaţional al Théâtre de l’opprimé la Paris în 1981, iar apoi începe să se orienteze spre teatrul terapeuticm de altfel ultima sa carte ’Arc-en-ciel du désir. (La Découverte, 2002) vorbeşte exact despre această metodă de îmbinare a teatrului cu terapia.
Iată şi un fragment relevant din teatrul lui Augusto Boal

Aşadar lecţia pe care ne-a dat-o Boal în mesajul său sper să ne apropie de realitate fiindcă teatrul este un adevăr ascuns, iar noi de-a lungul existenţei ne regăsim ca participanţi, actori în societatea pe care avem datoria să o schimbăm .

14 comentarii

  1. 😆 gala
    ce ne asortam tu cu augusto boal eu cu caramitru😉 si amandoua cu ziua mondiala a teatrului😆


  2. […] Ziua internaţională a teatrului, Mesajul internaţional al lui … […]


  3. chiar cristinutza asortari si complatari tinand seama de cele doua interpretari diferite🙂


  4. gala
    erwin goffman se joaca tare frumos cu ideea – la mise en scene de la vie quotidiene. 2 volume.
    dar nu asta am vrut sa spun. mastile pe care le purtam ne tin de cald. ne apara chiar si de noi insine. pentru ca se poate intampla si chiar se intampla ca suntem proprii nostri dusmani de multe ori. si atunci, singura solutie este sa mergem la teatru. ca sa putem vedea ca noi nu suntem singurii cu masca. m-am prins saptamana asta la gandul ca fug de realitatea reala construind castele filosofice. nu ma mai gandesc deloc la ceea ce m-i se intampla. dar e un rol care ma salveaza🙂

    deci, la multi ani!


  5. angelita
    fuga salveaza🙂 insa pentru cat timp? sunt sigura insa ca dincolo de fuga intr-un alt rol in spatele unei mastieste altceva mult mai puternic sa te salveze
    tu insasi ai puterea aceasta iar a te cuibari in spatele mastilor e doar o modalitate de a-ti arata forta interioara
    pe erwin goffman nu l-am citit dar mi-ai dat o idee buna mercic🙂


  6. numai lucruri interesante aflu la tine!🙂
    eu, cu franceza, mai putin… inteleg din doi in doi, dar inca mai sper sa invat…

    dincolo de asta… teatrul mimeaza, alegoric sau altfel, realitatea, noi mimam teatrul (un paradox)… uneori o facem fara sa stim, alteori suntem constienti de faptul ca „jucam”, doar ca sa intretinem niste aparente, sa oferim celorlalti cee ce asteapta de la noi etc.
    cat despre rolul nostru in societate…. suntem toti participanti, pasivi sau activi, cu toate ca pasivii se cred nevinovati… toate personajele dintr-o scena influenteaza ansamblul…

    sunt intre a rade si a plange. aleg rasul… cu a din i.🙂


  7. am revenit… din alt motiv…:)
    am incercat sa intru pe blogul de poezii…. si, bineinteles ca nu se poate… taman cand eram chitita.🙂
    este in „constructie” sau doar am dat eu de o hiba temporara? am incercat de cteava ori…


  8. să ne trăiască teatralii!!😀


  9. lumsa
    atat de prost stau cu timpul liber incat n-am gasit ragaz sa traduc mesajul lui Boal, dar promit ca am sa pun un update in momentul in care gasesc pe undeva ascunse cateva minute suplimentare
    eu vad teatrul nostru nu numai ca o intretinere a aparentelor ci transpoland scena in viata viata insasi devine teatru asadar jucam rolul nostru de oameni, cat despre „toate personajele dintr-o scena influenteaza ansamblul…” ai multa dreptate aici scenariul piesei pe care o jucam se rescrie de fiecare data in functie de fiecare autor
    nu stiu de ce nu poti intra dincolo, nu e in constructie, nu mi s-a mai plans nimeni recent, incearca sa intri din bannerul din subsolul paginii acesteia, cel cu poeziedegala poate asa merge
    daca nu mai las aici un link
    http://lemondegala.blog4ever.com/blog/article-257534.html
    te astept🙂
    andi
    sa ne traiasca si sa mai teatralizeze :))


  10. hello Gala!
    n-am stiut de aceasta zi a teatrului😦
    In calendarul meu , 27 march ” are o semnificatie teatrala , in masura in care aceasta zi….. e jucata pe scena vietii…de 38 de ani 🙂
    altfel zis, m-a urmarit ” de bun augur ” mereu !!
    O placere sa poposesc la tine pe….zile, pe strazi si sa-ti ascult musica:):)
    thx , J.


  11. windy
    asa se asorteaza calendarele
    evenimentul tau si teatrul se impletesc in viata ca o scena si aduc fericirea, „la multi ani!”


  12. cunosc prea bine cum e cu lipsa de timp… ceva, ceva, printre randuri, inteles…🙂

    misto aia cu „rolul nostru de oameni”…… eu ne percep uneori ca pe niste marionete… daca o fi vorba pana la umra si de un destin….

    o sa incerc si acum. sper sa ajung…
    🙂


  13. I have been exploring for a little bit for any high-quality articles or blog posts on this kind of space . Exploring in Yahoo I ultimately stumbled upon this website. Reading this information So i’m glad to express that I have an incredibly excellent uncanny feeling I discovered just what I needed. I such a lot surely will make sure to do not fail to remember this web site and give it a look on a constant basis.


  14. If you do not like short skirts, you can wear it long
    but make your top look sexy by having a low neckline.
    Regardless of whether you might be a regular-sized or possibly a plus-sizing lady, carrying a red dress out to occasion or to a formal gathering looks to convey a strong persona
    that instructions speedy attention from all of us.
    But since marriage rituals demand the bride to adorn her head with
    a Dupatta, often a separate Dupatta is used for this.
    For eleven months, Maria, with the help of her mother, and
    all God’s Angels, in the form of priests and well-intentioned instructors learned what she needed for that special time with Our
    Lord Jesus. That would really look rather stunning and different at the same time, but the bottom
    line is still there – they would really like to stand out and look good.
    Most abstract photographers focus on the everyday objects around them, familiar things that they
    show us through their third eye to be less familiar than we like to think, turning sunny suburban sidewalks into dark noir landscapes, grass into exact geometric
    designs. When shopping for the perfect antique bracelet you should consider your personality.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Martie 2009
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Martie 2009
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • %d blogeri au apreciat asta: