h1

zâmbete de 1 aprilie

01/04/2009

Cum astăzi e ziua păcălelilor aş vrea să vorbim despre zâmbete şi pace. Credeţi că zâmbetele înşirate într-un colier de trsiteţi pot fi numite pace?
Este zâmbetul un semn de pace sau nu? Putem ajunge să obţinem pacea prin zâmbete?
Dar ce este zâmbetul? Un semn al fericirii, al satirei, ne ascundem sau ne devoalăm prin zâmbete?
Am să încep prin zâmbetele stârnite de omul cu 1000 de feţe, Lon Chaney, născut la 1 aprilie 1883.
Zâmbetele acestea sunt situate undeva între satiră, teamă şi satisafcţie .Majoritatea personajelor interpretate de Chaney sunt personaje înfricoşătoare, groteşti, terorizate şi afectate de situaţii aparte.Uneori sunt rictusuri, alteori sunt tentative de surâs, însă în final devin zâmbete de împăcare şi de satisfacţie. Lon Chaney ne dă această senzaţie de împlinire prin modalitatea de a interpreta rolurile sale şi prin capacitatea sa de a crea măşti şi machiaje speciale, de altfel a fost apreciat ca inovator în arta machiajului cinematografic, iar două dintre personajele sale sunt considerate drept cele mai înspăimântătoare şi deformate personaje din istoria cinematografiei, e vorba despre Quasimodo,clopotarul de la Notre-Dame şi Erik fantoma de la Opera din Paris.

Alt tip de zâmbet este zâmbetul în faţa operei lui Milan Kundera, scriitor născut în 1929 în Cehoslovacia şi stabilit în Franţa în 1975, a cărui satiră în faţa vieţii stârneşte simpatia şi surâsul nostru.
În continuare un mic frqgment din Nemurirea sper să vă facă poftă de lectură din Kundera
NEMURIREA
(Traducere din cehă de JEAN GROSU?)

” Chipul

Doamna respectivă putea să aibă şaizeci, şaizeci şi cinci de ani. Mă uitam la ea de pe şezlongul meu aflat în faţa bazinului de înot din sala unui club de gimnastică instalat la ultimul etaj al unei clădiri înal¬te, de unde prin nişte ferestre imense se vedea între¬gul Paris. îl aşteptam pe profesorul Avenarius, cu care mă întîlnesc aici din cînd în cînd, ca să mai schimbăm o vorbă. Avenarius întîrzia şi eu mă ui¬tam la doamna aceea care, singură în tot bazinul şi cufundată în apă pînă la brîu, îl privea fix pe tînărul instructor îmbrăcat în trening care-i dădea lecţii de înot. Ascultîndu-i comenzile, doamna se ţinea cu mîinile de marginea bazinului, inspirînd şi expirînd din adînc. Făcea totul cu seriozitate şi cu mult zel, lăsînd impresia că din adîncul apelor ar fi răzbit glasul unei vechi locomotive cu aburi (acel sunet idilic, astăzi uitat, despre care pentru cei ce nu l-au cunoscut, nu mai poate fi descris decît ca suflarea unei doamne în vîrstă inspirînd şi expirînd zgomotos la marginea unui bazin de înot). Mă uitam la ea fascinat. Mă captiva cu comicul ei înduioşător(instructorul era, şi el, conştient de acest comic, judecînd după repetatele zvîcnituri ale buzelor sale în colţul gurii), cînd, deodată, un cunoscut mi-a dat bineţe, distrăgîndu-mi atenţia de la acest spectacol.”

Camil Ressu un alt omagiat al zilei ( decedat la 1 aprilie 1962 ) cunoscut ca fiind un iubitor şi creator al peisajelor şi compoziţiilor cu teme preponderent rustice ne înfăţişează zâmbete bucolice sau zâmbete abia citite pe faţa portretelor.

ressu-semnarea-apelului-pentru-pace

ressu-semnarea-apelului-pentru-pace


Tot din peisajul rustic face parte şi zâmbetul de pace al lui Octavian Goga născut la 1 aprilie 1881 din a cărui poezie vă las „Noi” pe muzica lui Adrian Trica:
şi poezia
Pace

„Luna-şi picură argintul,
Tremurându-l pe fereastră;
Vede-atâta împăcare
Străjuind căsuţa noastră.

Lângă pat, zâmbind, stă mama,
Adormindu-şi copilaşii,
Cămăşuţă cu mătasă
Le-a cusut mâna nănaşii.

Numai moşul povesteşte,
Aşezat pe faţa vetrii –
Dumeriţi de-o pildă veche,
Îl ascultă doi cumetri.

Dar auzi! Căţelul latră,
S-aud şopote-n ogradă
Şi s-aude, subt opincă,
Scârţâitul de zăpadă.

S-a curmat deodat’ povestea
Şi-i tăcere mută-n casă –
Osteniţi dorm ochelarii
Pe ceaslovul de pe masă.

Licărind o raz-atinge
Geamul uşii de la tindă,
De trei glasuri legănată,
Se-nfiripă o colindă…

De sub ţol ridică fruntea
Două feţe bucălaie…
Blând zâmbeşte din icoană
Cuviosul Niculaie…”
Pacea care transpare din aceste versuri şi acuarele sunt specific româneşti, zâmbetul lor pare a fi unul mioritic, iar îmbinarea dintre cele două este oarecum necesară, nu reuşesc să văd pacea din Ressu sau Goga fără zâmbet, unul care acceptă şi vorbeşte despre sine însuşi ca despre ceva sfânt.

5 comentarii

  1. zambetul poate fi o declaratie de dragoste, un semn de bucurie, un mod de a masca tristeti, un mod de a face fata neprevazutului, un mod de a ascunde adevarate sentimente
    dar un zambet sincer din toata inima, se vede si in ochi la un zambet participa si ochii, atunci cand e sincer, in rest …


  2. cristinutza merci de completare zambetul poate insemna adevar:)
    oare in ochi se vede si pacea ?
    pacea interioara?


  3. daca e cu adevarat se vede😉


  4. am cunoscut o persoana nascuta in aceasta zi. Îl numeam „gluma naturii”. Un mare sarlatan, talentat si seducator. Era ca pestele – nu-l puteai tine in mina ca-ti aluneca printre degete🙂

    Zimbesc de fiecare data cind imi aduc aminte de el in unu aprilie.


  5. manon
    aici in franta 1 aprilie se mai numeste si poisson d’avril ( peste de aprilie)
    asa ca nu ai gresit cand ai l-ai comparat pe prietenul tau cu pestele🙂



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Aprilie 2009
    L M M M V S D
    « Mar   Mai »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Aprilie 2009
    L M M M V S D
    « Mar   Mai »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930  
  • %d blogeri au apreciat asta: