h1

„Săpunul lui Leopold Bloom”- Nora Iuga şi odiseea cathartică

20/05/2009

„Am plecat să cumpăr unt.M-am răzgândit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat în buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mâna, îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce-acrişor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripăşit astă-vară, cine ştie din ce coclauri, tocmai aici, la etajul şase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nicio legătură cu mine ( săpunul se muia de căldură în buzunarul lui Leopold Bloom ). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală şi am comis un furt involuntar, dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mâna, cu ochii închişi, tocmai pe bucata asta de săpun, aşa cum tânărul orb, deşi o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeaşi întretăiere de drumuri? Ce seu s-a topit în bucata alunecoasă, ce seminţii blestemate respiră în diafanul parfum de citron? ….Totul începe de la detalii. Detaliile sunt ale tuturor. Săpunul mi se lipeşte de degete în buzunar, nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu.”( Săpunul lui Leopold Bloom, Nora Iuga, Editura Polirom, 2007, pag. 21-22)
Romanul cu care Nora Iuga a debutat în proză în 1993 şi cu care a obţinut Premiul USR în acelaşi an, Săpunul lui Leopold Bloom, a fost considerat drept un antiroman care combină pagini de jurnal, referinţe culturale, înclinaţii optzeciste şi fantezii literare într-un suprarealism adeseori denigrat de critică. Şi totuşi tot ei, criticii îl situează la baza viitoarelor romane ale scriitoarei, fiind sursa revelaţiilor din Sexagenara şi tânărul sau Hai să furăm pepeni.
Lăsând la o parte puţinele recenzii şi comentarii făcute pe seama acestui roman care ţin să sublinieze lipsa firului epic , aş vrea să aduc în prim plan interpretarea subiectivă pe care am dat-o acestei odisee a fetiţei cu o mie de riduri, ţinând cont de ceea ce afirma Nora Iuga Nora Iuga într-unul din interviurile recente: „Intenţia nu e a omului, nu e a naturii, intenţia e a drumului. Or dacă eu simt un impuls teribil de a face ceva, fără să stau prea mult să judec raţional, dacă eu simt cu sufletul şi cu trupul ceva şi fac ceea ce simt, consecinţele sunt benefice. Eu fac ce îmi dictează trupul şi sufletul meu. Eu cred în instinct mult mai mult decât în raţiune.” ( interviu cu Simona Chitan in Evz )
Pornind de la antieroul lui Joyce, Leopold Bloom, pe care ziua de 16 iunie 1904 îl trage în toate direcţiile numai în cea în care vrea să meargă, nu, şi de la săpunul său pe care îl simţea în buzunar ca un reminder al direcţiei în care trebuia s-o apuce, personajul central din romanul Norei Iuga, autoarea însăşi, un Leopold Bloom feminin autohton, un Ulisse în ultimii ani ai epocii comuniste, reiterează o odisee în paralel în realitatea bucureşteană şi în ficţiunea unui roman în devenire. Planul ficţional, scris cu caractere cursive, un pseudo roman al lui George Almosnino, soţul real al scriitoarei, este o înşiruire de gânduri şi fapte legate de Mircea Albu, de altfel un alter ego al lui Nino, cum este numit George Almosnino aici, alături de el apar personaje ca Dl D şi Dna E, Niki Birasan şi Wanda al căror statut în viaţa culturală bucureşteană este adesea schimbător. În planul paralel viaţa Bucureştilor anilor ’80 cu amprenta balastierei, simbol al comunismului, ne descoperă o scriitoare care se zbate între dezirul său literar şi viaţa de zi cu zi la bloc.
Ceea ce m-a urmărit cu ardoare în acest roman a fost tocmai prezenţa continuă a săpunului cu valoare cathartică, simbol al sincerităţii autoarei, deja foarte bine ştiută.
Din punctul meu de vedere acest antiroman, un jurnal sui generis, ne deschide cu adevărat porţile spre lăuntrul Norei Iuga. Pe tot parcursul scrierii ne ciocnim de ideea de curaţire, de copilărie, de sinceritate, ca simboluri ale libertăţii.
Dacă săpunul lui Leopold Bloom era simbol al dorinţei sale, transpus în peisajul autohton Nora Iuga alias doamna Almosnino îşi asumă un săpun asemănător ca simbol al dorinţei sale de libertate.
Libertatea supremă se obţine prin eliberare spirituală, iar în acest sens necesitatea unei curaţiri se impune celui care năzuieşte la ea.
Pe baza dicteului automat în cele mai multe părţi, scriitoarea ne oferă un caleidoscop al fantasmelor, amintirilor, viselor, drumurilor prin oraşele îndrăgite, referinţelor sale culturale vis à vis de planul cotidian cu problemele sale sociale, amicale, conjugale, maternale şi de voazinaj.
În toată această reunire a senzaţiilor şi întâmplărilor, întâlnim procesul mimetic menit să salveze personajul de prăbuşirea în cotidian, să-l înalţe în proprii săi ochi în primul rând. Poezia, scriitura este singura capabilă să ducă la bun sfârşit această dorinţă, iar poezia este săpunul însuşi sau mai bine spus invers, săpunul este poezia, cel menit să aducă mereu aminte degetelor care-l ating de ţinta spirituală, de împlinirea prin mimetism:
„De ce săpunul lui Leopold Bloom, care m-a însoţit pe tot periplul acestei cărţi, nu se lasă povestit, vândut în cuvinte? De ce îmi alunecă el de fiecare dată din mână într-o baie de spumă şi se topeşte acolo încet, în insubstanţialitatea unei revelaţii? El e lumina care asediază cu nonşalanţă toate capcanele şi nu poate fi prinsă. E poezia.” ( Săpunul lui Leopold Bloom, Nora Iuga, Editura Polirom, 2007, pag. 311)
Amintirea, statutul de femeie, maternitatea, descoperirea sexualităţii, gesturi ascunse, gânduri interzise, nemulţumiri, revolte, amiciţii, temeri, vise, fantasme, cărţi citite, probleme sociale şi nebunii toate se spală cu fantezia creatoare, săpunul este cel care le dă un nou statut, el este cel care prin catharsis dă sens acestei odisee şi care descoperă finalitatea drumului după o curăţire în prealabil cu spuma ritualică a imaginaţiei creatoare.
Purtarea săpunului în buzunar este un ritual care respectat ad literam poate deschide calea spirituală, poate transforma sinceritatea fantasmagorică într-o cale de evadare din teluric.
Nora Iuga respectă acest ritual în toate scrierile sale, fie ele poezie fie proză, sinceritatea sa debordantă care frizează sacrificiul este de fapt o terapie în litere:
„În mine nu mai există nicio urmă de egoism. Nu mă mai bântuie nicio invidie, am realizat cea mai comodă sinucidere.(Săpunul lui Leopold Bloom, Nora Iuga, Editura Polirom, 2007, pag. 16)
„existenţa în ficţiune ca şi alcoolul sau fervoarea mistică aneantizează limitele generatoare de durere” (Săpunul lui Leopold Bloom, Nora Iuga, Editura Polirom, 2007, pag. 63)
Săpunul este transmis mai departe generaţiilor viitoare,între fetiţa cu riduri care nu mai are viaţă şi copilul zburdalnic plin de vervă, se decide drumul săpunului, însă spre dezamăgirea autoarei, copilul ales , puritatea prin excelenţă, nu ştie ce să facă cu el:
„…mi l-a smuls din mână şi a început să muşte cu furie.Deodată, a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa şi icnea…Aruncă bucata de săpun şi începu s-o calce în picioare. Alunecă şi căzu…Săpunul… nu ştie ce să facă cu el.”( Săpunul lui Leopold Bloom, Nora Iuga, Editura Polirom, 2007, pag. 315)
Instinctul îmi spune că acest antiroman poate foarte uşor fi considerat un ars poetica al Norei Iuga, în care dezvăluim pas cu pas importanţa faptului de a scrie în viaţa sa, dar care ne vorbeşte şi nouă celor care vrem să ne iniţiem într-ale scrisului, despre importanţa poeziei, despre rolul cathartic al artei şi despre cum putem ajunge în Itaca.

17 comentarii

  1. Felicitari pentru recenzie. Excelenta. Sunt curios sa citesc volumul dupa cele scrise de tine, desi pana acum literatura romana contemporana nu m-a atras in exces.


  2. M-am regasit frumusel in cuvintele din micul fragment din interviul Simona Chitan.

    Ti-ai schimbat putin stilul… o sa revin sa recitesc… sa ma obisnuiesc cu noul aer.


  3. Cinabru
    bun venit in lumea galei, multumesc de lectura si aprecieri, astept un cuvant dupa ce citesti Nora Iuga, sunt foarte curioasa de perceptia ta

    Manon
    am intrat doar in alt registru, nu simt schimbarea asa cum o vezi tu😉 poate asa sa fie din exterior se vede mai bine
    daca te-ai regasit in interviul Norei Iuga sunt sigura ca-ti vor trage cu ochiul si cartile sale; „Hai să furăm pepeni” este in librariile clujene in acest moment,( restul sunt mai rare) sa incerci pepenii🙂


  4. Descopăr cu încântare un blog delicat şi totodată plin de forţă literară. Mă bucur să mă regăsesc printre aceia pe care îi citeşti şi am preluat şi eu blogul tău prin feedreader. Sunt onorat să te am şi în blogroll. La bună recitire, ceea ce am gustat în această noapte m-a convins că trebuie să devin un cititor constant…


  5. Ai venit acasa de acasa; ai un aer originar original.
    Incerc sa intru in noul tau univers. Imi place Nora Iuga.Imi place cum o citeshi tu!
    Vizitele in casa ta sunt ca un popas dincolo de timp- si pe colinele ardeleneshti si pe malul Senei; eshi un menuet , combinat cu taragotul. Sa-mi scuzi comparatziile, dar astazi te-am gasit altfel…


  6. BINE AI VENIT draga mea..chiar ti-am simtit lipsa.Poate mi se pare, dar te-ai intors mult mai linistita si mai cu chef de viatza.
    te pup si spor la scrisss sa avem tot mai mult de citit!!


  7. Gala,
    sunt aici, prezenta.
    recenzia este buna, structurata, cu un echilibru pastrat intre ascunzisuri hermeneutice si structuri semiotice.
    Instinctul îmi spune, zici tu. si stau sa ma gandesc la un limbaj potrivit pentru blog si la altul, cerut pentru o recenzie oficiala.
    imi plac urcusurile si cararile pe care le construiesti.
    doar ca vezi – cui ii va fi adresat mesajul, de ce il construiesti asa. care este obiectivul tau de fapt? ce spui potentialului cititor?
    as mai curata crengile literar instinctive, pentru un alt scop.
    in blog insa – e splendid🙂

    si eu o recunosc pe gala mea. si ma bucur mult ca a revenit…si ce rau imi pare ca nu m-a gasit in cluj..


  8. Wow. Foarte interesant. Sunt foarte curioasa sa citesc cartea.Imi place ideea de a folosi sapunul ca subiect principal.Cine s-ar fi gandit ca un sapun banal poate determina pe cineva sa scrie o carte?


  9. recunosc: nu e pt prima oara cand o recenzie ma indeamna spre o carte, adica citesc recenzia mai intai si apoi cartea (lucru normal, intrucatva, de altfel); si voi cauta sa citesc aceasta carte convinsa fiind de cateva fraze din carte’am comis un furt involuntar, dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mâna, cu ochii închişi, tocmai pe bucata asta de săpun, aşa cum tânărul orb, deşi o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeaşi întretăiere de drumuri? Ce seu s-a topit în bucata alunecoasă, ce seminţii blestemate respiră în diafanul parfum de citron?’ sau ‘De ce îmi alunecă el de fiecare dată din mână într-o baie de spumă şi se topeşte acolo încet, în insubstanţialitatea unei revelaţii? El e lumina care asediază cu nonşalanţă toate capcanele şi nu poate fi prinsă. E poezia’, care vreau sa ma covinga de cele impresiiile-argument laste tie si impartasite noua:’libertatea supremă se obţine prin eliberare spirituală, iar în acest sens necesitatea unei curaţiri se impune celui care năzuieşte la ea.
    Pe baza dicteului automat în cele mai multe părţi, scriitoarea ne oferă un caleidoscop al fantasmelor, amintirilor, viselor, drumurilor prin oraşele îndrăgite, referinţelor sale culturale vis à vis de planul cotidian cu problemele sale sociale, amicale, conjugale, maternale şi de voazinaj’ si poate ca la sfarsitul lecturii voi cauta in mine insami acel copil care nu stie ce sa fac cu bucata de sapun, si voi simti nu clabuci, ci acel gust de citron si ma voi convinge, asemenea tie, de ‘ rolul cathartic al artei şi despre cum putem ajunge în Itaca’.
    si din nou m-am lungit, dar comentariile de mai sus, mi-au adus alte intrebari si alte ‘ gusturi’ pe celulele papilare ale meoriiei lecturii si pomenesc doar de o bucatica de prajitura, de un bulgare de seu, de …, si de atmosfera literara a anilor ’80]


  10. Cristian
    bucuroasa de vizita si de citire, multumesc de consideratii, sa ne citim cu placere🙂
    astept un semn oricand dar in special dupa lectura cartilor Norei Iuga
    Gina
    am revenit cu aer nou? eu zic cu registru nou
    frumoasa comparatia ta ; ma flateaza🙂
    pe Nora Iuga tu cum o citesti? cum o vezi?
    Angela
    multumesc
    am spus instinctul pentru a continua ceea ce spunea Nora IUga privitor la credinta ei in instinct, desi nepotrivit pentru o recxenzie literara se muleaza pe contrext
    ai dreptate ar fi trebuit sa precizez care e targetul acestui roman, care e mesajul meu, dar fiind un antiroman, deja targetul e precizat de statutul sau, mesajul meu cred ca era clar creatia e cea care ne elibereaza spiritual, astept completari🙂
    poate o replica sau ceea ce vezi tu preintre randuri, chiar mi-ar face placere
    cat despre intalnire ….oftez poate gasim un alt loc comun🙂


  11. closetomatei
    merci mult, cheful de viata si de lectura vin de la sapun :))
    deea
    n-o fi chiar sapunul cel ce a determinat-o sa scrie🙂 dar in viziunea mea e elementul principal care „aluneca” romanul
    anamaria
    bucuroasa sa vad ca te-am convins🙂 spor la lectura si astept pareri pe parcurs


  12. Da, ne citim cu mare plăcere, am trecut un pic e la tine, pe aici, şi vreau să îţi doresc un final de săptămână cât mai plăcut…


  13. Bucuros enorm de aceste furturi voluntare pe care le practici si pe care ni le lasi si noua aici. Nu pot decat sa-ti multumesc si sa-mi exprim nedumerirea, placuta dealtfel, pentru prezenta mea in blog-roll. Cu bine pana la urmatoarea intalnire…


  14. Superba postarea din 10 februarie, cu mastile de carnaval… Nu mai suferi atat…


  15. cristian lisandru
    la fel iti doresc si eu cu lacrimi cat mai fericite😉

    paul gabor
    blogguri pe care le vizitam amandoi m-au trimis spre tine, am citit mi-a placut si vreau sa mai citesc asa ca era un loc rezervat in blogroll🙂, placerea e si a mea, imi pare rau ca n-ai participat cu noi la carnaval🙂 dar va mai fi unul sper la care sa ne intalnim, intre timp cartile pot sa ne apropie, furturile voluntare de tipul celui practicat si de Nora Iuga ne pot aduna in blogoteca aproape de valori pe care le admiram


  16. Sunt absolut convins… Cat despre carnaval, imi e foarte greu sa particip… 1. Nu am masca. 2. As veni de foarte departe, sunt mai mereu prins in contratimp…


  17. paul gabor
    masti se gasesc atata timp cat e imaginatie
    de la melc la pisica neagra vad ca a fost doar un gand🙂
    cat despre departare imi sade si mie bine cu ea🙂 daca esti tot in patria capsunilor sunt mai aproape decat crezi



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Mai 2009
    L M M M V S D
    « Apr   Iun »
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Mai 2009
    L M M M V S D
    « Apr   Iun »
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • %d blogeri au apreciat asta: