h1

fără culori

14/06/2009

fara culori
Mi s-a spus cândva, în cuvinte mult mai brodate şi mai palimpseste decât cele pe care le aleg eu acum, că se poate privi prin mine oricând. Cuvintele făceau parte dintr-o întrecere ludică aşa că nu le-am acordat atenţia cuvenită, însă îndată ce a luat sfârşit jocul, aluzia nu a încetat să mă obsedeze şi continuă şi în ziua de azi.
În mod normal transparenţa poate fi o trăsătură pozitivă, poate însemna sinceritate, open minded, toleranţă şi acceptare.Şi totuşi m-am simţit lezată, acea transparenţă văzută de alţii pentru mine poate fi un semn de fragilitate, poate fi o dezvăluire necondiţionată.Nu aş dori să îmi evidenţiez sentimentele, gândurile, senzaţiile oricui. Sunt tot timpul cu ochii pe o barieră invizibilă, aici ai mei, dincolo ceilalţi. Cei ai mei pot să mă citească, sunt mereu o carte deschisă, dincolo de barieră este un zid fotosensibil, pe care îmi place să-l decorez cu câte o piatră în plus după fiecare dezamăgire. Credeam eu că acest zid, nu numai, mă ajută să îmi păstrez intimitatea, dar şi să îmi menţină conştiinţa trează în faţa impulsivităţii native de care nu reuşesc să scap. Zidul meu era un fel de combinaţie între zidul Berlinului, cel chinezesc şi cel al plângerii: o stavilă între două lumi, o modalitate de apărare contra necunoscutului şi un motiv de dobito ergo sum cotidian. Uneori mi-e ciudă că l-am inventat şi vreau să-l dărâm, alteori sunt mândră de el ca de o bijuterie de familie şi-l înfrumuseţez lustruindu-i suprafeţele zgrumţuroase, alteori e intermediar în conversaţia mea cu Identitatea.
Cuvintele pe care le-am auzit mi-au transformat zidul în fereastră, apoi mi-am dat seama că şi fereastra are obloane şi lumea mea poate fi văzută ca un castel cu metereze rezistente. Dar cum varianta nu se mula pe afirmaţia interlocutorului meu, am transformat fereastra în oglindă, apoi plictisită de propria-mi imagine mă simţeam închisă într-un turn plin cu fotografii, în cele din urmă mi-am spus că trebuie să fie un zid de sticlă. Ceea ce eu ridic de ani pas cu pas e un puzzle de sticlă. Eu am senzaţia de delimitare a spaţiului personal, dar ceilalţi sunt un fel de voyeuristi care trec pe lângă zid şi aruncă o privire, o privire de diamant care riscă să decupeze puzzle-ul meu secundă de secundă.
Mi-am dorit atunci să fiu invizibilă sau opacă…..
Voi ce alegeţi opacul, invizibilitatea sau transparenţa?
Cei care se confruntă cu omul transparent şi vor să-l contureze sub orice formă artistică, fie ea plastică, fotografică sau literară (eseu, poezie, proză, teatru) Călin Hera îi aşteaptă la concursul său dedicat transparenţei. Pentru detalii şi înscriere, click aici.

14 comentarii

  1. Acest text este participarea ta la concurs? A apărut la mine, la comentarii😉 Dacă da, îti cer voie să-l public la locul concursului si, vorba aia, să-l dau, deocamdată, anonim.


  2. „Cuvintele pe care le-am auzit mi-au transformat zidul în fereastră, apoi mi-am dat seama că şi fereastra are obloane şi lumea mea poate fi văzută ca un castel cu metereze rezistente” – încântător, Gala, încântător, citesc aceste cuvinte şi nu mă mai satur de ele… Sunt aproape o poezie…


  3. calin
    a aparut la tine la comentarii pentru ca era un ping back, era o invitatie pentru ceilalti la concursul tau
    de ce a aparut integral la tine nu stiu:)
    ar fi trebuit sa apara doar partea in care dadeam linkul tau
    poti sa-l stergi, era doar o trimitere spre concurs🙂


  4. Mi-a placut dizertatia. Sensibila, ca mersul pe bicicleta… Cred ca ne permitem luxul transparentei cand nu avem nimic de pierdut, nimic de castigat… Doar sa vaslim dintr-un mal in celalalt, facand popasuri dese… Am cativa ani buni de transparenta, si mi-e al naibii de bine…


  5. Servus…
    Transparenţa zidurilor de sticla… A globurilor de cristal, a piramidelor întoarse, a turnurilor de fildeş totuşi din care lumina nu poate ieşi… Toate îmi par, într-adevăr atît de casante… O piatră sau o vrabie buimacă le poate sparge pe toate… De preferat, mereu, întunericului…
    Toate cele bune…


  6. salve Gala
    aleg transparenta. de fapt, incepand cu primii anu ai vietii, suntem transparenti. mai intai, prin „stadiul oglinzii”, invatand prin imitatie, ii transformam pe ceilalti in sticla, prin care invatam identitatea. apoi, in prima iubire, invatand sa fim celalalt. la sfarsit, prin copiii nostri, devenind oglinda pentru ei.
    toata viata suntem un pod, pe care trece celalalt pentru a ne putea iubi.
    o situtatie in care demonii si ingerii beau vin la aceeasi masa.
    asta suntem.


  7. ziduri am ridicat si eu si nu m-au facut sa ma simt mai bine deloc asa ca, transparenta pe toata linia (dar inca mai am niste colturi de zid de daramat)😀


  8. Cred ca sunt un amestec; de ce? pentru ca atunci cand sunt sau am fost transparenta, mi s-au spart oglinzile.Daca am tras obloanele, neavand lanterna, riscam sa-mi pierd cararea.
    Nu-mi place sa fiu invizibila.Vreau sa las urme. Sau, macar, semne.


  9. Gala, cred că n-am fost eu prea limpede. Pot să introduc in concurs textul tău?


  10. calin
    cum doresti, dar a trecut de faza anonimatului, daca a fost prezentat aici


  11. cristian
    merci uneori poezia sare de unde nu te astepti
    cristinutza
    felicitari daca reusesti sa darami zidul
    angela
    chiar suntem un pod pe care ceilalti stiu sa treaca sau il darama de frica sa nu cada
    gina
    amestecul acesta il simt si eu uneori, nu la capitolul transparenta sinceritate ci la transparenta intimitate
    paul
    si mie mi-e bine cu transparenta dar nu in fata oricui, nu merita sa ne „descoperim” in fata oricui


  12. calin daca vrei pune poza in concurs🙂 sa reprezentam si partea fotografica


  13. Eu iubesc transparenta gândirii, imi place sa vad oamenii deschisi. Prea multi se închid din pacate…

    La sentimente e mai complicat. Aici transparenta poate fi vulnerabilitate… si atunci prefer si eu obloane. Intimitatea presupune pereti care separa lucrurile. Cei de afara vad mai putin sau deloc. Cei dinlauntru se pot bucura atunci de transparenta.

    Deci cred ca nu poti defila cu transparenta la orice nivel.


  14. manon
    atunci ne asemanam asta tot spuneam si eu



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Iunie 2009
    L M M M V S D
    « Mai   Iul »
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    2930  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Iunie 2009
    L M M M V S D
    « Mai   Iul »
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    2930  
  • %d blogeri au apreciat asta: