h1

Amelie Nothomb- „Mercur” sau alba – neagra cu cititorii

30/06/2009

mercur Anul 1998 cred că a fost un an lipsit de inspiraţie pentru Amelie Nothomb, dacă în 1997 în „Atentat” abordează tema frumosului şi a urâtului cu apropouri la Quassimodo şi Esmeralda, în 1998 în Mercur reia această temă mixată pe mitul frumoasa şi bestia.
Istoria respectă tradiţia Nothomb cu personaje care de care mai bizare, în care unul dintre personaje profită de inocenţa ceiluilalt, umorul negru e la locul său şi partea filosofică şi ea.

Personajul masculin Omer Loncours, un fost căpitan în marina franceză, ajuns la la vârsta de 77 de ani după o poveste de dragoste sfârşită cu sinuciderea unei tinere de o frumuseţe copleşitoare Adele, pare acum a fi tutorele şi amantul unei alte fiinţe fragile, Hazel care la 23 de ani se găseşte pe Mortes-Frontieres, insula cu nume predestinat, într-o casă construită special de căpitan astfel încât să nu existe posibilitatea reflectării chipului nici în oglindă, nici în ferestre, nici în apă. Suntem atraşi într-un univers în care credem că tânăra estre protejată de stăpânul casei. Salvată din bombardamentele din primul război mondial, orfană şi minoră încă este adusă pe aceastză insulă unde se crede un mic monstru ferit de privirile lumii la fel ca Adele în urmă cu 30 de ani. O infirmieră sosită să îi poarte de grijă devine prietena şi confidenta lui Hazel, iar mai târziu cea care îi va schimba sau nu destinul.

Amelie Nothomb încearcă să creeze o lume în care dragostea apare sub toate formele şi miturile: Eros şi Psyche, Narcis şi Echo, frumoasa şi bestia, secondată de o tematică a trecerii, a metempsihozei şi a eliberării.
La graniţa dintre urât şi frumos, o găsim pe Hazel trăind cu impresia existenţei într-o piele de monstru, căci Loncours folosindu-se de metode mai puţin convenţionale îi înfăţişează propriul său chip ca unul desfigurat de pe urma bombardamentelor şi o determină să rămână prizonieră de bună voie pe insula locuită doar de el şi servitorii săi. Francoise Chavaigne infimiera care se dovedeşte a fi intrusul în acest univers pseudo-edenic, va juca un rol stabilit de căpitan, însă în acelaşi timp va cauta eliberarea fetei din minciuna în care trăieşte şi din închisoarea cu dragoste.

În afară de firul naraţiunii care intrigă, ne ţine în suspans şi ne aduce faţă în faţă cu elemente de roman poliţist, toate celelalte elemente sunt un amalgam de gânduri şi aluzii, de intertextualităţi şi mituri care nu m-au convins. Autoarea ne plimbă prin cărţi ca Mânăstirea din Parma (Stendhal), Contele de Monte-Cristo(Alexandre Dumas), Unchiul Vania(Cehov), Carmilla (Joseph Sheridan ), face aluzii la lumea niponă, îşi îmbracă personajele în filosofi care vorbesc despre libertate, reîncarnare, prietenie şi estetică toate la frontiera morţii.
Încercând să creeze o carte de valoare, Amelie Nothomb ne lasă rolul de autor, în sensul că putem să alegem deznodământul acestei istorisiri de dragoste sado- masochistă. Suntem puşi în faţa unei alegeri între două finaluri, suntem copiii care aleg cine triumfă binele sau răul. De data aceasta autoarea îşi desconsideră cititorii. Aventura tumultoasă se numeşte „Mercur”, mercurul fiind elementul intrigii acestei cărţi, element care poate provoca moartea, evidenţia starea sănătăţii sau reflecta imaginea, cam aşa poate fi văzută şi povestea de faţă: sau e o poveste despre estetic, sau e o poveste despre moarte sau e o poveste despre liberatate. Alegeţi copii cititori ce vreţi voi din supa miso à la belge ce doriţi şi apoi daţi cu banul pentru final.

Nu recomand cartea, deşi dacă n-aveţi altceva mai bun de citit, e bună lectură pentru un drum cu avionul, în măsura în care vă veţi amuza copios văzând cum se scrie o carte ca terapie, căci asta cred că a făcut Nothomb a pus pe hârtie gânduri – rânduri pentru a se elibera de ele, fără a ţine seama de libertatea cititorului. Suntem la rândul noştri prizonieri citind „Mercur”, fiindcă oricât ne va deranja turbionul gândurilor şi al faptelor aruncate pe hârtie, nu-l abandonăm, căci suntem curioşi să vedem deznodământul, iar ajungând la final ne dăm seama că am fost prinşi în capcană, răspunsul până la urmă îl puteam da şi noi după primele pagini citite: sau e de bine sau e de rău.

10 comentarii

  1. Chestia asta cu „curios sa vad deznodamantul” e cea mai mare capcana a cititorului. Ce atata curiozitate, mai ales daca drumul nu te-ncanta, unde poate ajunge sa merite ?


  2. curiozitatea tine de cititorii lui nothomb poate, ceva te impinge de la spate sa vezi unde mai ajunge de data aceasta scriitoarea si pe urma suspansul chiar exista o data intrat in mijlocul sau nu vad cum temperezi avantul
    se intampla si sa citesti carti prost scrise dintr-o curiozitatea care poate fi de mai multe tipuri, zic eu🙂


  3. Nu recomanzi cartea… Hmmm, citindu-ti cronica, mã bãtuse gândul s-o caut. Dar te cred si cred cã, uneori, critica e mai de valoare decât „criticata”.


  4. calin
    nici chiar asa, dar sincer m-a dezamagit cumplit, poate si fiindca am citit-o dupa atentat care dupa cum spuneam are in principiu aceeasi tema, poate si pentru ca ma asteptam la altceva, dar in principal pentru ce am scris mai sus🙂
    daca vrei s-o citesti: go on, m-as bucura sa vorbim dupa🙂


  5. paienjanisul si capcanele se afla oriunde, in fictiune ca si in realitate, lupta dintre bine si rau se desprinde de peste tot si se insinueaza in gandurile noastre, cititori / protagonisti ai lumii…drama se contureaza atunci cand interpretarile devin arbitrare…nimic nu mai are noima…mie imi plac noimele lui amelie, cu toate ca sunt altele decat cele pe care le/am astepta… are curajul sa ne ofere si un alt fel de bine si un alt fel de rau, si un mai putin bine si un mai putin rau… isi poarta mastile in cartile ei, e spatiul ei, e dreptul ei…sa nu uitam ca sunt multi care se conduc dupa propriile legi in viata…pe care sa ii preferam?


  6. Sunt o persoana care citeshte; nu cat ar trebui.
    Tu eshti uluitoare!
    Daca rezishti sa citeshti si o carte pe care n-o recomanzi altora, chiar ma faci sa ma minunez.
    In legatura cu tehnica realizarii, cred ca este interesant sa fie lasat cititorul sa construiasca un final, mai degraba, sa aleaga intre bine si rau.


  7. patricka
    perfect de acord cu tine, suprinde amelie si are curajul sa ne perinde printre gandurile sale nu foarte ortodoxe, printre capcane si masti
    dar de data aceasta a fost prea trasa de par istoria si prea nehotarata autoarea, un amalgam de carti, vise, filosofii si sentimente care sunt un castel de nisip
    mai am si alte recomandari la amelie nu numai contrareco🙂
    https://lemondegala.wordpress.com/2009/06/01/catilinarele-de-amelie-nothomb-imposibilitatea-cunoasterii-de-sine-infernul-pot-fi-eu/
    https://lemondegala.wordpress.com/2009/05/25/uimire-si-cutremur-a-nothomb/


  8. gina
    am spus curiozotatea m-a impins s-o termin🙂, dar in ochiii mei n-are valoare literara mai mult e un jurnal fantastic, terapeutic
    cat despre final, ori lasi final deschis, ori te hotarasti ce final alegi, nu pui cititorul sa aleaga intre doua aberatii, sunt contra acestui mercur😉


  9. eu saptamana trecuta am citit biografia foamei si mi s-a parut atat de usoara, comerciala, ca o sa renunt o perioada la cartile lui nothomb


  10. ana
    nothomb e speciala, are parti care atrag si te tin suspendat in lectura, dar in acelasi timp te intriga partea comercialam superficialitatea si latura lor terapeutica exploatată de autoare pentru sine insăşi
    sunt unele care merita citite altele iti fura din timp



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Iunie 2009
    L M M M V S D
    « Mai   Iul »
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    2930  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Iunie 2009
    L M M M V S D
    « Mai   Iul »
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    2930  
  • %d blogeri au apreciat asta: