h1

Frida Kahlo – visul colorat cu sentimente

06/07/2009

În urmă cu 102 ani se năştea în Mexic, Frida Kahlo. frida kahloFrida a pictat peste cincizeci de autoportrete, majoritatea fiind autobiografice. Frida Kahlo ne vorbeşte despre identitate, despre sine, despre trupul chinuit de-a lungul vieţii şi despre sufletul sângerând din dragoste, despre frumuseţe şi durere şi despre o eternă căutare a sincerităţii.

Şi pentru că ieri scrisesem despre visul artistic, iată şi unul dintre tablourile mele favorite, „Visul”:
frida kahlo- the dream
pe care vă poftesc să-l analizăm împreună.
Frida se visează într-un pat cu baldachin plutind printre nori, peste pat se vede o copie a scheletului confecţionat de ea pentru sărbătorile mexicane dinainte de Paşti. Scheletul ţine în braţe un buchet de flori ofilite. Artista e acoperită cu o pătură galbenă peste care se întinde o viţă de vie cu rădăcinile la picioare şi vârfurile în dreptul capului.
Am redat în cuvinte tabloul pentru a ne fi mai uşor, aş zice să ne oprim la câteva elemente: culorile, viţa, patul şi scheletul şi să vedem până unde prelungim fiecare acest vis.
Şi ca să ne jucăm puţin am să închei cu genialul tango prezent în filmul „Frida” în regia Juliei Taymor, din 2002, cu Salma Hayek în rolul principal. Un alt film la care voi reveni cu siguranţă şi pe care vi-l recomand, un film pe măsura tablourilor Fridei: colorat şi puternic,excesiv chiar, însă dincolo de aceste excese transpare sentimentul cu o forţă deosebită asemeni unui cântec sau unui tango:

14 comentarii

  1. Buna seara Gala🙂. Ma bucur sa revin si înainte-mi sa fie asezat acest subiect.
    Frida a pictat cu sângele ei, a pictat trairile si dedublarile personale. A traspus durerea pe pânza pentru a se elibera. E exemplul clar de neliniste in cautarea unei linisti interioare inexistente.

    –––––
    Nu sunt cu totul revenita… mai trec sporadic, mai scriu tot in acest fel. O seara minunata.😀


  2. Gala, nu-mi pot permite sa cred ca ash fi intzeles mesajul; indraznesc sa analizez secventzele-viatza, reprezentata prin vitza- de- vie,in care radacinile ar fi legatura cu pamantul si ramurile- fiintza propriu-zisa, mintea, cugetul, care aspira catre cunoashtere.
    A doua secventza ar fi nefiintza; omul se reduce la a deveni un schelet, alaturi de care florile si-au pierdut viatza.
    Intre cele doua stari-fiintza/nefiintza , patura, prin culoarea ei calda, ar fi visul care da sperantza, acopera protector.
    Cred ca mesajul ar fi limitele visului- existentza/non-existentza, ipostazele limita ale fiintzei umane, cautandu-shi linishtea..


  3. Frida.
    aici imi las o portita deschisa si revin. musai.
    o simt in mine


  4. Patul în suspensie,caracterul aspaţial al dimensiunii psihice. Tensiunea intrinsecă a tabloului se realizează prin reprezentarea diferită a celor două figuri, plasate în registre spaţiale diferite: scheletul suprapus pe tăblia baldachinului şi fiinţa feminină împuţinată volumetric, dar vie, zăcând dedesubt,într-un registru fragil, expus riscului,copleşită de boală. Scheletul ca formă imperfectă, artificială, redusă la un cadru improvizat cu materiale de confecţionare ieftine, aşadar devalorizat, deşi ocupă o porţiune mult mai amplă din punct de vedere spaţial. Devalorizarea se realizează deci prin demascarea caracterului de artificiu al formei, prin semnificaţia evidentă (moartea omniprezentă în viaţa Fridei), prin contrastul cromatic al albului ca non-culoare cu suprafaţa galbenului mat, protector(Kandinsky spunea că „galbenul e culoarea vieţii”iar Cioran îl completa cu ironie:”de aceea înţelegem de ce e el atât de supărător pentru ochi”), prin alternativele vizuale complementare ale aceluiaşi element(florile ca ormanent inutil vs. florile autentice în delicată expansiune din corpul Fridei). Florile plasate între degetele inerte ca un obiect-clişeu nu pot concura verdele viu al ramurilor, proiectări plastice ale venelor, ale canalelor organice ale vieţii, ale sevei care curge atât în tot ceea ce este viu, indiferent că e sânge sau clorofilă, ale tot ceea ce se întinde în afara noastră(Eminescu le numeşte „ramurile gândului”; Eliade spune că omul este singurul copac cu rădăcinile gândurilor ferm fixate în afara lui,şi nu în jos, ci în cer.). În multe tablouri, Frida se reprezintă cu bustiera străpunsă de aceste inflorescenţe verzi.Fiinţa ei chinuită este ea însăşi o floare, fragilă,dar vie, o compensare de natură estetică.


  5. suflet tormentat….. si-a gasit linistea in pictura ! ( oare )


  6. Frida este una din personalitatile mele model. Imi plac tablourile ei, mai ales asta: http://calitreview.com/images/Kahlo_The_Broken_Column_1944.jpg

    Filmul este intr-adevar de exceptie. Si am citit si o carte, nu mai stiu de cine este scrisa, dar nu o recomand, e cal slabuta din cate imi amintesc.


  7. tu sugerezi sa le oprim asupraa uunor aspecte din tablou si nu doar…
    siar eu – pt ca tu stii ce stii- scriu si ma intreb: chiar sa nu cred in coincidente? bizar momment de …’revenire’ mi-am ales….

    altfel,…. pt tine:🙂


  8. talent, durere, boala, frumusete, sensibilitate, fragilitate si toate acestea intr/un singur destin…nu e de mirare ca viata Fridei fascineaza poate mai mult decat opera in sine. tabloul ales de tine ma contrariaza…un amestec de abstractionism, arta naiva , simboluri animiste si crestine…moartea si viata pentru ea nu au limite foarte precise (dat fiind experientele prin care a fost nevoita sa treaca…cumplitul accident, patul de suferinta)…Ele sunt atat de clar reprezentate in aceasta pictura incat par legate prin evidenta…pentru fiintare nimic nu e mai sigur decat viata si moartea…


  9. galbenul
    kandinski intr-adevar spunea ca este culoarea vietii si mai spunea ca are o nazuinta spre lumina incat nu poate sa existe galben foarte inchis; „intre alb si galben este o afinitate profunda fizica
    galbenul cu care se acopera frida este un vehicul al tineretii vesnice; al nemuririi
    frida nu vorbeste despre moarte ca durere, ci despre moartea ca un fel de continuitate si despre mantuirea prin durere; prin durerea transformata in arta
    galbenul este un mijlocitor intre cele doua lumi pamantul-pat si raiul-nor
    galbenul este si atributul regilor, al aurului, aratand bogatia spirituala in cazul de fata, ceea ce o protejeaz pe frida, sentimentul
    in combinatie cu verdele din vita de vie aceste sensuri se aprofundeaza, viata si jertfa devin una;
    moartea nu este decat o intalnire care nu se produce, insa isi face simtita prezenta, dar care se ofileste datorita puterii vitei de vie care pare un protector al fridei
    visul el insusi este un vehicul creator de simboluri; un vehicul care scapa de sub controlul vointei si al constientului si lasa la iveala misterul nocturn spontan
    in iconografie via este reprezentarea arborelui vietii, frida insusi sub protectia viei devine o creatoare, ea invinge moartea si durerea prin arta


  10. @manon
    asa simt si eu eliberarea prin creatie; visul este podul spre lumea in care dedublarile devin arta si mantuire
    @gina
    cautarea linistii zic eu este cautarea mantuirii
    @insemnari din subterana
    cred ca suntem pe acelasi gand; frida intre naturalete, sensibilitate si estetic este un copac de tipul celui de care vorbea eliade
    @windy
    sunt sigura ca asta a fost linistea ei, pictura
    @afreuda
    da inca unul din tablourile fridei pe care-l iubesc, doar ca aici durerea care nu atinge esteticul da o indiferenta si o raceala de sculptura care nu as zice ca o caracterizeaza pe frida, tabloul e superb insa sentimentul mi se pare lasat aici mai la urma, de aceea am ales visul e mult mai „sentimental”🙂
    asupra filmului revin cat de curand
    @ana
    coincidentele nu sunt legi nici calauzitori
    cred ca tu ai vazut mai pesimist tabloul, as zice sa incerci sa-l vezi pornind de la vie
    apoi sper sa-ti vorbeasca altfel si sa vezi revenirea ca pe un pas bun
    @patricka
    intr-adevar l-am simtit si eu ca pe un amestec elemente crestine si elemente simbolistice, abstract si naiv, este cred unul dintre cele mai complexe tablouri kahlo
    si totusi as zice pentru fiintare mai e posibil visul alias arta; nu?


  11. Intai, remarc si eu faptul ca patul este suspendat si asta inseamna “dimensiunea aspatiala a psihicului ei” (insemnari din subterana), o faptura cosmica, astrala, libera prin imaginatia ei; cum a suferit toata viata operatii, in corp introducandu-i-se tot felul de metale – e usor de observat faptul ca scheletul este al ei, si-l asuma , e viziunea trupului ei suferind; mie galbenul imi sugereaza boala, suferinta, ramurile care o acopera ma trimit cu gandul la vegetatia din un veac de singuratate, o vegetatie misterioasa, ce acoperea totul, sufoca totul, pentru a lasa loc apoi unei alte renasteri- viata care vrea sa distruga pentru a crea din nou; o vad la ea ca pe o aspiratie catre o noua viata, catre renastere; in toate tablourile ei simt dorul asta imens de o viata noua (frumos blog, frumosi vizitatori)


  12. scuze pentru citatul contorsionat🙂


  13. camir
    bun venit in lumea galei, ma bucur ca-ti place aici
    intr-adevar frida ne infatiseaza dorinta de renastere
    si un alt fel de viata


  14. […] pentru că data trecută când am vorbit de Frida, aici am lăsat un tablou drag mie, am să vă spun că filmul se încheie cu o disoluţie a acestui tablou în cer/vis , tabloul ia […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Iulie 2009
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Iulie 2009
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • %d blogeri au apreciat asta: