h1

În căutarea autorului de luni IV

06/07/2009

„Ce imprudenţă! Să scrii scrisori de dragoste „literare”, într-un singur exemplar! Nu îndrăznea să i le ceară îndărăt, fiindcă-i era lene, şi fiindcă era sigur că nu i le-ar fi dat îndărăt. Nu era ea proastă să restituie astfel de scrisori. Mai bine le întrebuinţează ea la nevoie… Mai tîrziu, dacă el s-ar însura, ar putea face şi un şantaj cu ele…
Impresia că i s-a tras chiulul, că a fost tras pe sfoară îl făcuse încetul cu încetul să nu mai poată suferi nici amintirea A: îl enerva, îl indispunea.
Începuse să inventeze alte aventuri ― pentru I ― cu reminiscenţe din d’Anunzzio, banalizate. Toate miroseau o lăudăroşenie.
Era convins că n-are măcar talentul de-a minţi, de-a inventa, pe care-l avea chiar şi T.
Din această cauză, constatînd lipsa de resurse seducătoare, se hotărîse s-o înşele pe I prin altceva: prin tăcere.
Oamenii care tac par oameni superiori. Totuşi nici aşa n-o putuse înşela. Îl descoperise.
Era prost: da, prost. Nu-i venea să creadă cum a avut vreodată curajul sau inconştienţa de-a se crede deştept şi de-a se comporta în consecinţă. Simpla constatare că eşti prost nu e dovadă de inteligenţă.
Îşi amintea de altfel că mulţi oameni mediocri recunoşteau aceasta şi n-aveau pretenţia de-a fi compătimiţi sau admiraţi. Îşi cunoşteau lungul nasului. Aveau bun simţ, dar, evident, conştiinţa că nu-s deştepţi nu le ţinea loc de inteligenţă.
Nici acasă nu mai avea curajul, stăpînirea necesară de-a sta cu ceilalţi.
……………………………
Toţi progresau, vădindu-i regresul lui. De asta îl vedeau rar pe-acasă, şi cînd era vizibil ― la dejun şi la masă ― tăcea, pozînd în om superior, dar fiind convins că nu înşeală pe nimeni, ceea ce-l făcea stîngaci şi cînd tăcea.
…………
Căci el se socotea părăsit, deşi el îi ocolea pe ceilalţi. Îi simţea pe toţi solidari împotriva lui, ceea ce-l făcea să socoată ca un fel de voluntar sacrificiu absenţele lui de-acasă şi neparticiparea lui la viaţa şi mai ales la veselia celorlalţi. Redevenise taciturnul, posomorîtul, timidul şi uneori bruscul B de odinioară, dar acrit şi îmbătrînit şi fără de „turbinca lui Ivan”.
Abaterea şi mahmureala necontenită în care se găsea îi sugerase un nou mijloc de-a o seduce pe I: s-o impresioneze prin milă. Să-i cerşească mila. Să joace faţă de ea rolul damei cu camelii.
În consecinţă începuse să mănînce puţin, ca să slăbească. Sub pretextul că untul şi carnea îl îngreoaie, dîndu-i arsuri, le suprimase, supunîndu-se unui regim de mămăligă, brînză, lapte acru şi lapte cu orez. Nici un dulciu.
În fiecare dimineaţă se cerceta în oglindă să vadă dac-a plecat, dacă a izbutit să alunge din obraji aroganţa sănătăţii. Izbutise într-o anumită măsură, dar se sluţise. Plinul obrajilor secase puţin, dîndu-le ceva dur, osos, tătărăsc, luîndu-le dulceaţa expresiei, copilăreşti. Bea multe cafele negre, ca să-i piară pofta de mîncare exasperată de regim, şi fuma.
Atît învăţase de la I: să fumeze. Fuma exagerat, ţigară după ţigară, numărînd mucurile, încîntat cînd numărătoarea se suia pînă la cincizeci pe zi. Mirosea a fum de tutun rece, şi degetele mînii drepte se îngălbeniseră la vîrfuri, ca la pensionari.
Tăcerea şi izolarea în care trăia mereu ― căci pe I o vedea din ce în ce mai puţin, deşi zilnic o vizita ― îl sălbăticiseră, dîndu-i expresia vinovată şi înfricoşată a liceenilor interni, cu deprinderi urîte, gata parcă să-şi ascundă cearcănele ochilor subt cot la fiecare întîlnire cu ochii altuia.
Vedea deseori ― la dejun şi la masă ― ochii mamei lui, îngrijoraţi. Se făcea că nu-i vede, iritat. Nu da nimănui nici un fel de explicaţii, şi conştiinţa că tăcerea lor, cînd îl priveau, era o întrebare, îl exaspera. Se scula de la masă înaintea celorlalţi, venea la masă după toţi, singur, izolat, pe scaunul lui, cu ochii în farfurie sau în gol.
Uneori îi venea să plîngă, dar cabotinul aplauz al autocompătimirii îl dezgusta de lacrimi. În loc să plîngă, strîmba din buze, înfundîndu-şi posomorît mîinile în buzunare.
Vestea războiului îl răcorise o clipă. Sperase că România va intra în război. Era hotărît să se înscrie voluntar: o sinucidere mai sigură decît cealaltă pe care n-ai curajul s-o duci la capăt. Sinucidere cu tunul, mînuit de alte mîini, nu cu revolverul mînuit de mîna ta.”

7 comentarii

  1. Ma simt ca un cal batran… Mi-e somn si mor de drum lung… Mai am si griji… Poate fi Teodoreanu? Imi suna „din vechi”, mi-am pierdut exercitiul, dar poate fi posibil…

    ???


  2. paul
    vad ca-ti trage cu ochiul cautarea autorului si pe deasupra deja e a doua saptamana cand pui saua pe cal🙂
    drum bun sa ai, Teodoreanu tine de cald si de amintire
    volumul?🙂


  3. Imi plac naravurile bune… Si cu cafeaua la Paris ma obisnuiesc repede…


  4. cred ca strangem o sena plina de cafea pana ajungi🙂
    pana te astept la cafea


  5. „Oamenii care tac par oameni superiori…”


  6. @ gina
    sa nu-ti gasesti acum motiv sa taci🙂
    si totusi nu-mi spune nimeni titlul?


  7. Coucou les amis comment trouvez-vous de mon nouveau blog sur l’immobilier?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Iulie 2009
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Iulie 2009
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • %d blogeri au apreciat asta: