h1

bucuriile simple

12/07/2009

Astăzi gustaţi din bucuriile simple ale aniversaţilor zilei
– Mathesis-urile lui Constantin Noica noica_

(II) Despre bucuriile simple

„Viaţa e bogată, bine. Tocmai de aceea voi căuta s-o simplific. De ce să apropii ideile de viaţă, să le multiplic la infinit, să le calitativizez, să fac din ele lucruri colorate local — şi să nu fac ceastălaltă revoluţie: să apropii viaţa de idee, s-o modific pe ea în sensul ideii?
Simplifică viaţa. Ia din ea bucăţi mari, concentrări, toturi — şi operează cu ele. Ce ai nevoie de rest? Nimeni nu spune că nu există un rest în afară de idee. Dar, cu sau fără el, înţelesul lumii este acelaşi. Rezistă. Cînd vine viaţa peste tine, fii gata pregătit cu schemele. N-o lăsa niciodată să te acopere. Ai întotdeauna cu ce să ieşi la suprafaţă: ideile.
Ideile… Cum se cuminţesc acum lucrurile. Cum se simplifică deodată toate. Pierdusem din vedere simplitate a lucrurilor din cauza imaginaţi ei. Imaginaţia — trista facultate de a renunţa la un univers care e simplu.
Ar trebui scris încă o dată un imn pentru idei. Pentru ideile de peste tot, pentru idei, în care viaţa se poate reface complet, mai bine chiar decît în rosturile imediate. Pentru ideile triste şi vesele, anemice şi atletice, gratuite şi eficiente, spontane sau necesare; pentru idei — şi pentru toate geometriile care se pot face cu ele.
Să arunci ideile în viaţă ca nişte poli magnetici, care să grupeze în jurul lor tot ce a fost disident pînă acum. Să distribui ideile ca centre de omotetie, grupînd într-o aceeaşi ordine realităţile de acelaşi fel. Să fie fascicule luminoase peste tot. Să fie fîşii de realitate, nu una singură, imensă, monstruoasă, prodigios de incalculabilă. Să calculezi…
E adevărat că, la prima vedere, sărăcesc realitatea procedînd în felul acesta. E adevărat că rămîne un rest, că prima mea acţiune e de a pierde ceva, de a căuta „mai puţin“. Dar, în locul lumii reale pe care o pierd, îmi apar toate lumile posibile. În locul bucuriei de a vieţui viaţa aceasta, am bucuria de a vieţui toate vieţile care nu au fost. Pentru a fi părăsit o singură realitate, primesc toate realităţile cu putinţă. Cine vrea să trăiască o singură dată, n-are decît s-o facă. Există totuşi un mijloc de a trăi de mai multe ori.
Şi, pe urmă, cît durează lucrurile acestea „vii“? Cîteva clipe sau o zi. Mîine va fi altceva. Fructul pe care l-aţi mîncat azi nu-l veţi mai mînca niciodată. Veţi mînca un altul. Din acelaşi pom? Nu, dintr-altul, căci şi pomul trăieşte. Aci vă stă greşeala: aţi vroit unicitate, dar aţi uitat să cereţi şi eternitate. La voi lucrurile se consumă, ard, mor. Dar, în schimb, ce idee a murit de la facerea lumii încoace?

Istoria e numai alteraţie. Toate marile acte, marile bucurii, marile întîmplări, toate se alterează local. Totul este aci şi nu este dincolo

Acum aştept să cadă peste lucruri noaptea. A fost o zi atît de luminoasă şi vedeam tot îngrozitor de bine, aşa că n-am mai înţeles nimic.
Prea multe sunt culorile. Incalculabile, formele. Monstruos, respingător, păianjenul cu atîtea picioare — Pămîntul.
Aştept noaptea. Ea vine încet, cu „liniştea ei ştiinţifică“, peste lucruri. Şterge culorile, reduce formele, păstrează doar raporturile mari, adevărurile de contur ale realităţii.
Noapte atoatesimplificatoare!… Acum pot să înţeleg. Acum văd, pentru că e întuneric. Urmăresc contururi, sfîrşesc conturul formelor abia schiţate, operez în spaţiul omogen şi aproape negru, rotunjesc solidele prea ascuţite; ştiu, încep să ştiu, vag, şters, estompat, atîta cît îmi trebuie. Simţurile se liberează de obsesii, nici o culoare nu mai e insistentă, nici un ţipăt prea asurzitor. Spiritul e liber şi dialectica lui poate începe.
Sus, pe cerul lui Platon, pe cerul acela despre care el spunea că a fost cel mai mare profesor de calcul al omenirii — stelele au început să se noteze una cîte una, ca nişte puncte luate la întîmplare în geometria întunericului…” (Mathesis sau bucuriile simple)

amedeo_modigliani

Femeia cu ochi albaştri a lui Amadeo Modigliani :

modigliani_femmes_yeux_bleus

neruda poezia lui Pablo Neruda şi pentru că Flavius amintea de versurile lui Neruda despre Bucureşti, voila:

Degete Arse

romanie straveche bucuresti aurit
asa apareai
infernalelor si cerestilor noastre republici
ale americii
pastorala erai si intunecata
spini si torturi iti strajuiau
mizeria groaznica
in timp ce madame charmante
divaga prin saloane pe frantuzeste
biciul cadea
pe ranile poporului tau
in timp ce literati eleganti
-in revistele lor-
il studiau pe lawrence spionul
pe heidegger sau pe „notre petit dieu”
„tout allait bien a bucarest”
petrolul
lasa pe degete arsuri
si-nnegrea chipul
multor romani
ca sa se schimbe-n mormane
de lire sterline
la new york si londra
de aceea
era atat de elegant bucurestiul
atat de suave cucuonele
„ah quel charme monsieur!”
in timp ce foamea
dadea tarcoale inaltand
furculita ei goala
prin mahalalele negre
si prin trista campie
ah da domnilor era
intocmai ca buenos aires
ca santiago sau lima
bogota si sao paolo
unii putini dansau in salon
schimband suspine intre ei
clubul si revistele literare
erau foarte europene
foamea era romaneasca
frigul era romanesc
jalea saracilor
in teascul comun era romaneasca
si asa mergea viata
din floare in floare ca si-n continentul meu
cu inchisorile pline
si valsu-n gradini
oui madame ce lume
a fost ce ireparabila
pierdere pentru intreaga
suflare distinsa!
cu bucurestiul s-a ispravit
acel gust aceea linie
acel delicios amestec
de putregaisi „patiserie”!
groaznic imi pare
eu spun
ca pana si culoarea locala
pitorestile zdrentuitele straie
cersetorii incolaciti ca radacinile
fetele care tremurand
asteptau noaptea
la portile balului
toate acestea vai ce oroare au disparut
ce ne vom face chere madame
vom scoate pe alte meleaguri
vreo revista a negustorilor de vite
profund preocupati de „metaphisique”

mcvievocea Christinei McVie

Care sunt pentru voi bucuriile simple? Idei cum spunea Noica sau putem alege de mai sus materie neperisabila, arta?
UPDATE
Steinhardt1pentru că Paul şi-a amintit şi Flavius m-a corectat, se cuvine un Update, credeam că pe părintele Nicolae Steinhardt îl las pe 29 , dar am să-l aduc astăzi aici, „Jurnalul fericirii” văzut în imagini:


Şi închei cu un citat din „Jurnalul fericirii” care m-a cucerit: „S-ar putea ca definiţia eroismului şi sfinţeniei să nu fie decât aceasta: să faci imposibilul posibil.” iată una din bucuriile simple adusă la stadiul de bucurie supremă.

20 comentarii

  1. Bună @Gala…
    Tot Noica spunea în „Eseuri de duminică”: „Există două feluri de-a fi simplu – iar cei care te-ndeamnă la simplitate nu vor să le deosebească: există o simplitate a tuturor şi una a fiecăruia. Cînd ţi se spune să gîndeşti ca toată lumea, să scrii ca toată lumea, să vezi ca toată lumea, ţi se cere să-ţi condamni singur viaţa spirituală. Cînd însă ţi se cere să ajungi la la expresia ei simplă, atunci eşti îndemnat să ţi-o desăvîrşeşti. Căci fiecare împlinire creatoare şi spirituală atinge un termen simplu. Dar unul propriu vieţii spirituale care se împlineşte. Sînt puţine lucruri atît de simple ca un „Andante” de Mozart. Cine însă nu surprinde cît de lucrat e întreg materialul care susţine tema simplă a andantelui, cine nu vede cîtă renunţare şi cîtî purufucare stă în simplitatea de acolo înţelege superficialul, dar nu adîncul lucrurlui. Aşa, mozartian, întru simplitate şi angelism, ar vroi să sfîrşească orice creator. Pentru că însă nu-i e dată frămîntarea şi cunoaşterea unui Mozart, nu-i va fi dată nici simplitatea lui finală.
    A fi simplu reprezintă deci o savantă întoarcere la nevinovăţie. <> Cît de mult trebuie să ştii ca să poţi fi din nou nevinovat!”

    Toate cele bune!


  2. multumesc pentru „Degetele arse”… nu reusisem sa dau de… ele🙂


  3. Sa nu-l uitam pe Nicolae Steinhardt…

    E tot un „12 iulie”…


  4. Intradevar, Paul, ce 12 iulie! Nu ar trebui uitat… pina sa se termine ziua… Sau… asa s-ar cuveni…


  5. Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989) a fost un scriitor, publicist, critic literar şi jurist ? nu e 12 iulie e 29


  6. Gala… cred ca 29 este pe alt… calendar… Iata:

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt
    http://www.teognost.ro/fotografii/foto_Steinhardt.htm

    si se cuvine cred adaugat acestei zile…🙂

    Numai bine…


  7. am in fata „Articole burgheze” pe carer se precizeaza data nasterii 29 iulie STIL VECHI
    asadar aveti dreptate🙂 am sa-l adaug zilei de azi
    marci paul; merci flavius


  8. 🙂 si totusi cred ca ai dreptate Gala… 29 iulie…🙂 chiar daca datele se contrazic mai departe cred ca tot pe diferente de calendar vechi si nou:

    http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt

    http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Steinhardt

    http://www.crestinortodox.ro/patriarhia-romana/88376-nicolae-steinhardt-un-marturisitor-al-fericirii-vesnice-in-vremuri-nefericite

    La Steinhardt m/au mai dus o data gindurile, nu de mult: http://flaviusobeada.wordpress.com/2009/06/21/asteptind-furtuna-de-duminica-despre-infern-si-ocari/

    Oricum e o duminica speciala, fie si prin aceste cautari.

    cele bune!


  9. 🙂 Ne/am lamurit…


  10. „Cand ai sa fii in ordinea ta, omule? Cand ai sa faci din fiecare ceas un pas si din pashii zilei tale un mers , si nu o impleticire?”
    Constantin Noica


  11. Noica si Fleetwood Mac… bucurii simple.
    Prefer vocea lu’ Stevie Nicks.

    Bonne continuation!


  12. Stii bine ca placerea e de partea mea… Mi-am facut o mini-obsesie sa trec pe la tine prin mansarda… Imi pare rau pentru zilele in care percutia mea este intarziata de voiajele mele „grele”… Dar recuperez numaidecat…


  13. Nu mi se sterge din memorie data, nu are cum… Duminica seara, pe 1 martie, citeam din „jurnal”… Luni dimineata, pe 2, a murit mama… Care e nascuta pe 14 iulie… Corelatii, legaturi… Niscaiva-uri…


  14. Gala,
    pe placeri revin mai tarziu.🙂


  15. Gina
    intrebarea aceasta ar trebui sa ne-o punem zilnic

    Melanie
    bucuroasa ca ai gasit dar pentru sufletul tau

    Flavius
    acum e clar🙂 si ce bine sta mozart alaturi de noica, pare sa se incante si descrie reciproc

    Angela
    merci de modigliani

    Paul
    condoleante, pot sa fie un semn bun totusi aceste corelatii eu le vad intr-un anume fel pozitiv
    si nu te ingrijora oricand esti binevenit, nu sunt intarzieri aici, drum bun sa ai si drumuri usoare si sa stii ca obsesia e reciproca nu din reciprocitate ci dintr-o atractie probabil asemanatoare acelui zambet de care vorbeai tu acum cateva zile


  16. deci bucurii simple
    o carte buna, un om cu care sa discut daca rasaritul si asfintitul sunt la fel, o plimbare lenta in oameni,
    O MATURA SUPERSONICA printre poeme si
    un suflet plin de emotii

    hmmm…parca am uitat de rationalitate, dar asta nu mai este bucurie simpla.


  17. O adevărată desfătare această postare… Şi comentariile lăsate de musafiri m-au încântat…


  18. angela
    a uita realitatea deja e o bucurie simpla transformata
    cristian
    merci


  19. Gala
    a uita sau mai degraba a iesi din ea, prin arta poezie, prin proprii copii care te tot asteapta, prin iubire de fapt?
    si nu inseamna asta mai degraba a o iubi pe ea, pe realitatea noastra asa cum e?


  20. angela
    a uita de realitate, a o transforma inseamna si a o iubi, a te bucura de ea altfel de asta spuneam o bucurie simpla transformata



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Iulie 2009
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Iulie 2009
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • %d blogeri au apreciat asta: