h1

În căutarea autorului de luni

27/07/2009

Tainiţa este adîncă si din piatră; forma ei, aceea a unei emisfere aproape perfecte, chiar dacă pardoseala (care e tot din piatră) este ceva mai mică decît cercul maxim, fapt ce agravează întrucîtva sentimentele de opresiune şi de vastitate. Un zid median o desparte în două; deşi foarte înalt, acesta nu atinge partea superioară a boltii; de o parte mă aflu eu, Tzinacân, mag al piramidei lui Qaholom, pe care Pedro de Alvarado a ars-o; de cealaltă parte se află un jaguar, care măsoară, cu tainici paşi egali, timpul şi spaţiul captivităţii. La nivelul solului, o fereastră înaltă, prevăzută cu drugi, întrerupe zidul central. La ceasul fără umbră [amiaza], deasupra se deschide un chepeng, si un temnicer, pe care anii au izbutit, încet, să-1 şteargă, manevrează un scripete de fier şi ne coboară, la capătul unei frînghii, ulcioare cu apă şi bucăţi de carne. Lumina pătrunde în hrubă; în clipa aceea pot vedea jaguarul.
Am pierdut socoteala anilor pe care i-am trăit zăcînd în beznă; eu, care odinioară eram tînăr şi puteam să mă mişc prin hruba aceasta, nu mai fac altceva decît să aştept, în atitudinea propriei mele morţi, sfîrşitul pe care mi-1 pregătesc zeii. Cu pătrunzătorul cuţit de cremene am deschis pieptul atîtor victime şi, iată, acum n-aş mai fi în stare, fără a folosi magia, să mă ridic din pulbere.
în ajunul arderii Piramidei, oameni coborîţi de pe cai uriaşi m-au chinuit cu fiare înroşite în foc, voind să afle, de la mine, ascunzişul unei comori de taină. Au doborît, sub ochii mei, idolul zeului, însă acesta nu m-a părăsit şi am răbdat caznele fără a scoate o vorbă. M-au sfîşiat, m-au frînt, m-au schilodit şi apoi m-am deşteptat în temniţa aceasta, din care nu voi ieşi în viaţa-mi muritoare.
Rob al fatalităţii de a face neapărat ceva, de a popula într-un fel sau altul timpul, am încercat să-mi amintesc, în umbra mea, tot ce ştiam. Nopţi după nopţi am irosit, silindu-mă să-mi amintesc numărul unor şerpi de piatră sau forma unui arbore medicinal. Astfel am izbutit să birui anii, astfel am luat din nou în stăpînire toate cîte îmi aparţinuseră cîndva. într-o noapte am simţit că mă apropiam de o amintire anume; înainte de a vedea marea, drumeţul simte o nelinişte în sînge. Cîteva ceasuri mai tîrziu, amintirea a început să mi se desluşească; era una din datinile privitoare la zeu. Acesta, prevăzînd că la sfîrşitul vremurilor aveau să se petreacă o seamă de nenorociri şi pustiiri, alcătuise, în ziua cea dintîi a Firii, o scriptură magică, în stare să alunge acele rele. O scrisese astfel încît să ajungă la cele mai îndepărtate generaţii şi să nu fie vătămată de întîm-plare. Nimeni nu ştie unde va fi scris-o, nici cu ce caractere, dar sigur este că ea dăinuie, în taină, şi că o va citi unul din cei aleşi. M-am gîndit că ne aflăm, neîndoielnic, la sfîrşitul vremurilor şi că destinul meu de ultim sacerdot al zeului îmi va îngădui privilegiul de a dezlega acea scriptură. Faptul că mă găseam înconjurat de zidurile unei temniţe nu izbutea să-mi zădărnicească speranţa; de mii de ori văzusem, poate, inscripţia lui Qaholom, şi nu-mi mai rămînea decît s-o înţeleg.
Gîndul acesta mă însufleţi şi îmi provocă un soi de ameţeală. Pe faţa pămîntului există forme străvechi, forme incoruptibile şi eterne; oricare dintre ele ar putea fi simbolul căutat. Cuvîntul zeului ar putea fi un munte, sau un rîu, sau chiar împărăţia, sau aşezarea aştrilor. însă de-a lungul vea¬curilor munţii se netezesc, şi drumul unui rîu se abate adesea din făgaş, împărăţiile cunosc schimbări şi pustiiri, iar aşezarea aştrilor e schimbătoare. Pe bolta cerului e nestatornicie. Muntele, ca şi steaua sînt indivizi, şi indivizii sînt supuşi pieirii. Am căutat de aceea altceva, mai tenace,, mai puţin vulnerabil. M-am gîndit la generaţiile de cereale, de ierburi, de păsări, de oameni. Propriul meu chip e, poate, purtătorul formulei magice, poate că sînt, eu însumi, capătul propriilor mele căutări. Pradă acestor îndoieli mă aflam cînd mi-am adus aminte dintr-o dată că unul din atributele zeului este jaguarul.
Atunci sufletul meu s-a simţit copleşit de înduioşare. Mi-am închipuit prima dimineaţă a timpului, mi l-am închipuit pe zeul meu încredinţînd mesajul blănii vii a jaguarilor, care aveau să se împreune şi să se înmulţească La nesfîrşit, în peşterile adînci, în păpuriş, pe insule, pentru ca cei din urmă oameni să-1 primească. Mi-am închipui! această reţea de tigri, acest fierbinte labirint de tigri ce aveau să răspîndească spaima peste păşuni şi în turme doar ca să se păstreze un desen. în jumătatea cealaltă a hrubei se afla un jaguar; în faptul că-mi era vecin am desluşit o confirmare a ipotezei mele, precum şi o tainică favoare.
Ani lungi am învăţat apoi ordinea şi configurarea petelor. Fiece oarbă zi îmi acorda o clipă de lumină, şi astfel am putut statornici în minte negrele forme ce brăzdau blana galbenă. Unele dintre ele erau făcute doar din puncte; altele alcătuiau dungi transversale pe fa|a interioară a labelor; altele, în formă de inel, se repetau. Poate că însemnau acelaşi sunet sau acelaşi cuvînt. Multe aveau marginile roşii.
N-am să vorbesc despre truda-mi istovitoare. Nu o dată am strigat către adînca boltă că e cu neputinţă să descifrez textul acela. Treptat, apoi, enigma concretă în care eram prins a început să mă neliniştească mai puţin decît enigma generică a unei sentinţe scrise de un zeu. Ce lip de sentinţă (m-am întrebat) va fi alcătuit o minte absolută? Am cugetat că nici chiar în limbajele umane nu există propoziţie care să nu implice universul întreg; a spune tigrul înseamnă a spune tigrii care l-au zămislit, cerbii şi ţestoasele pe care el le-a devorat, păşunea din care s-au hrănit cerbii, pămîntul care a fost maică a păşunii, cerul care i-a dat lumină pămîntului. Am cugetat că, în limbajul unui zeu, orice cuvînt e în stare să enunţe această infinită concatenare a faptelor, şi nu doar în mod implicit, ci explicit, şi nu doar în mod progresiv, ci imediat. Cu timpul, noţiunea de sentinţă divină a început să-mi pară puerilă sau blasfematoare. Un zeu, mi-am spus, trebuie să rostească doar un singur cuvînt şi, în cuvîntul acesta, absolutul. Nici un cuvînt rostit de el nu poate fi inferior universului sau mai restrîns decît suma timpului. Umbre sau simulacre ale acestui cuvînt, ce înlocuieşte un întreg limbaj şi toate cîte le cuprinde un limbaj, sînt ambiţioasele şi sărmanele vorbe omeneşti, tot, lume, univers.
într-o zi sau într-o noapte – între zilele şi nopţile mele, ce deosebire poate fi? – am visat că pe pardoseala temniţei se află un fir de nisip. Am adormit din nou, indiferent; am visat că mă trezesc şi că văd două fire de nisip. Am adormit din nou; am visat că firele de nisip se făcuseră trei. S-au înmulţit aşa pînă au umplu! cu totul temniţa şi se făcea că eu muream sub
apăsarea acelei emisfere de nisip. Am înţeles că visez: cu un uriaş efort, m-am deşteptat. Deşteptarea a fost zadarnică. Inumerabilul nisip mă sufoca. Cineva îmi spuse: Nu te-ai trezit cu adevărat, ci numai într-un vis anterior. Acest vis se află înlăuntrul altuia $i tot asa la infinit, si infinită e $i suma firelor de nisip. Drumul pe care va trebui să-1 străbaţi înapoi este interminabil si vei muri înainte de a te fi trezit cu adevărat.
M-am simţit pierdut. Nisipul îmi năpădea gura, însă am strigat: Mei nisipul din vis nu va putea să mă ucidă si nici vise nu există care să stea înlăunlrul altor vise. O strălucire m-a trezit. In bezna de deasupra se strecura un cerc de lumină. Văzui chipul şi mîinile temnicerului, scripetele, frînghia, carnea şi ulcioarele.
Omul ajunge să se confunde, treptat, cu forma destinului său; cu vremea, el se suprapune circumstanţelor vieţii sale. Mai mult decît un dezlegător de enigme sau un răzbunător, mai mult decît un sacerdot al zeului, mă simţeam un întemniţat. Din nesfîrşitul labirint de visuri m-am întors în aspra temniţă ca în propria-mi casă. I-am binecuvîntat ume¬zeala, i-am binecuvîntat jaguarul, i-am binecuvîntat îngustul ochi de lumină, am binecuvîntat bătrînu-mi trup plin de dureri, am binecuvîntat bezna şi piatra.
Atunci s-a petrecut ceea ce nu pot nici să uit şi nici să împărtăşesc. S-a petrecut unirea cu divinitatea, cu universul (nu ştiu dacă vorbele acestea se deosebesc). Extazul nu-şi repetă simbolurile; sînt unii care l-au văzut pe Dumnezeu într-o sclipire de lumină, unii care l-au desluşit într-o spadă sau în învolburările unei roze. Eu am văzut o Roată uriaşă, care nu se afla în faţa ochilor mei, nici în spate, nici în lateral, ci în toate locurile, în acelaşi timp. Această Roată era făcută din apă, dar şi din foc, şi era (cu toate că i se vedea marginea) infinită. înlănţuite, o alcătuiau toate lucrurile care vor fi, care sînt şi au fost, iar eu eram unul din firele acestei urzeli totale, si Pedro de Alvarado, care mă chinuise, era şi el un fir. Aici se aflau cauzele şi efectele şi îmi era de ajuns să văd această Roată pentru a înţelege totul, la nesfîrşit. O, fericire de a înţelege, mai mare decît cea de a născoci ori de a simţi! Am văzut universul şi am văzut rosturile intime ale universului. Am văzut originile despre care vorbeşte Carlea cea Mare. Am văzut munţii care s-au ivit din ape, am văzut primii oameni de lemn, am văzut ulcioarele răzvrătite împotriva oamenilor, am văzut cîinii sfîşiindu-le chipurile. Am văzut zeul fără chip care se află îndărătul zeilor. Am văzut deveniri infinite ce alcătuiau o unică fericire şi, întelegîndu-le pe toate acestea, am ajuns să înţeleg si scriptura jaguarului.
E o formulă de paisprezece cuvinte întîmplătoare (ce par întîmplătoare) şi mi-ar fi de ajuns s-o rostesc cu glas tare pentru a fi atotputernic. Mi-ar fi de ajuns să o rostesc pentru a nărui această temniţă din piatră, pentru ca ziua să năvălească în noaptea mea, pentru ca eu să fiu iar tînăr, să fiu nemuritor, pentru ca tigrul să-1 sfîşie pe Alvarado, pentru a putea să împlînt cuţitul sacru în piepturi spaniole, pentru a zidi iar piramida, pentru a zidi împărăţia ca înainte. Paisprezece silabe, paisprezece cuvinte, şi eu, Tzinacân, aş stăpîni pămînturile pe care le-a stăpînit Moctezuma. Dar ştiu că niciodată nu voi rosti aceste cuvinte, pentru că nu-mi mai amintesc de Tzinacân.
Să moară o dată cu mine taina înscrisă în lungul şir al tigrilor. Cel ce a întrezărit universul, cel ce a întrezărit arzătoarele rosturi ale universului nu se mai poate gîndi la un om, la comunele-i bucurii sau dureri, chiar dacă acel om este el însuşi. Acel om a fost el şi acum atare fapt a încetat de a mai avea vreo însemnătate. Ce însemnătate poate să mai aibă soarta celuilalt, ce însemnătate poate să mai aibă neamul celuilalt, dacă el, acum, este nimeni? De aceea nu rostesc formula, de aceea las ca zilele să mă dea încet uitării, abandonat în beznă.

7 comentarii

  1. te bagi la un link exchange?
    http://sssfinxxx.wordpress.com/


  2. ok


  3. Pentru ziua ta de luni care a inceput sa ma inversuneze, am apelat la un amic din Belgia… Ar baga mana in foc pentru Borges… Dar ma lasa pe mine sa ma frig…


  4. paul
    prietenul tau nu ne-a trimis si ciocolata? acum devin obraznica dar la cata cafea trebuie sa-ti dau n-am ciocolata pe masura🙂
    Borges sa fie asadar, ma bucur de fidelitatea fata de autorul de luni
    acum ma inversunez si eu sa-ti dau bataie de cap lunea viitoare🙂
    o seara faina si drumuri usoare


  5. Imi place nespus sa-mi fie cineva dator… Uuuufff, ce minune…


  6. paul,
    tare cred ca ajung la sapa de lemn pe plantatiile de cafea, lunea viitoare


  7. Excellent post, very informative. I’m wondering why the opposite experts of this sector do not notice this. You should continue your writing. I am confident, you have a huge readers’ base already!|What’s Happening i am new to this, I stumbled upon this I have found It absolutely helpful and it has aided me out loads. I am hoping to give a contribution & assist other users like its helped me. Great job.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Iulie 2009
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Iulie 2009
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    2728293031  
  • %d blogeri au apreciat asta: