h1

Borges despre liric- 110

24/08/2009

Pentru că azi se împlinesc 110 ani de la naşterea lui Jorge Luis Borges, aduc bucăţele din lumea sa şi în lumea Galei să ne liricizeze ziua:

Celui ce mă citeşte

Invulnerabil eşti. Cum, nu ţi-au dat
Cereştii zei ce soarta-ţi pândesc
Deşarte certitudini? Nu ţi-e oare
Timp neoprit acelaşi timp de râu
În care Heraclit văzu simbolul
Fugacităţii? Marmura te-aşteaptă
Dar nu o vei citi. În ea stau scrise
Şi data şi oraşul şi epitaful.
Din timp croite visuri ceilalţi sunt
Şi ei. Nici bronz nu sunt, nici aur.
Şi lumea, ca şi tine, e Proteu.
Eşti umbră şi în umbră vei intra
Ce te aşteaptă la sfârşit de drum.
Gândeşte-te că ai murit de mult.

Fericirea

Cine îmbrăţişează o femeie este Adam. Femeia este Eva.
Totul se întâmplă pentru prima oară.
Văzut-am ceva alb pe cer. Că-i luna mi se spune,
dar ce pot face cu un cuvânt şi o mitologie?
O înfiorare simt când văd copacii. O, cât sunt de frumoşi!
Se-apropie de mine cu blândeţe tot felul de jivine pentru ca eu să le spun pe nume.
Pe raft stau cărţi, dar litere nu au. Când cartea o deschid, apar şi ele.
Când răsfoiesc atlasul, trasez conturul insulei Sumatra.
Cine aprinde un chibrit în întuneric născoceşte focul.
În oglindă cineva stă la pândă.
Cine priveşte marea vede Anglia.
Cine recită un vers de Liliencron a intrat în luptă.
Am visat Cartagina şi legiunile care au nimicit Cartagina.
Am visat spada şi balanţa.
Lăudată fie dragostea în care nu există posesor şi posedat,
căci amândoi se lasă în voia ei.
Lăudat fie coşmarul, care ne arată că putem crea iadul.
Cine se scaldă într-un râu se scaldă în Gange.
Cine priveşte un ceas de nisip vede năruirea unui imperiu.
Cine se joacă cu un pumnal prevesteşte moartea lui Cezar.
Cel care doarme este toţi oamenii.
În pustiu am văzut apărând Sfinxul, pe care chiar atunci îl terminaseră.
Nimic nu e atât de vechi sub soare.
Totul se întâmplă pentru prima oară, dar într-un chip veşnic.
Cine citeşte cuvintele mele le inventează.

9 comentarii

  1. foarte frumos… dar sa nu creada careva ca Borges a scris poemele lui Neruda🙂

    strofa mea preferata din Borges
    „Bruscamente la tarde se ha aclarado
    Porque ya cae la lluvia minuciosa.
    Cae o cayó. La lluvia es una cosa
    Que sin duda sucede en el pasado.”


  2. servus…
    frumos… a fost iar gînd la gînd…
    toate cele bune!


  3. N-am stiut c-a fost un scriitor precoce: a scris primul sau text la 7=sapte ani „La Viscera fatal”, inspirat de „Don Quijote”…

    Un realist magic, un magician al cuvintelor…

    „Cine îmbrăţişează o femeie este Adam. Femeia este Eva. Totul se întâmplă pentru prima oară.”

    „Prezentul e imposibil de definit, realitatea viitorului e doar sperantza prezentului, iar singura realitate a trecutului e amintirea prezentului…”


  4. cu adevarat borges „effleure le bonheur” aici…o spune aici cu toata tandretea si intelepciunea lumii…frumos!

    „Lăudată fie dragostea în care nu există posesor şi posedat,
    căci amândoi se lasă în voia ei.”


  5. deaceea
    noroc cu tine, n-am vazut pana acum ce-am facut, al doilea clip e poezie de Pablo Neruda din „Veinte poemas de amor y una canción desesperada”, Poema 2O
    „Puedo escribir los versos mas tristes esta noche.

    Escribir, por ejemplo: „La noche esta estrellada, y
    tiritan, azules, los astros, a lo lejos”.

    El viento de la noche gira en el cielo y canta.

    Puedo escribir los versos mas tristes esta noche.
    Yo la quise, y a veces ella también me quiso.

    En las noches como esta la tuve entre mis brazos.
    La bese tantas veces bajo el cielo infinito.

    Ella me quiso, a veces yo también la quería.
    Como no haber amado sus grandes ojos fijos.

    Puedo escribir los versos mas tristes esta noche.
    Pensar que no la tengo. Sentir que la he perdido.

    Oír la noche inmensa, mas inmensa sin ella.
    Y el verso cae al alma como al pasto el rocío.

    Que importa que mi amor no pudiera guardarla.
    La noche esta estrellada y ella no esta conmigo.

    Eso es todo. A lo lejos alguien canta. A lo lejos.
    Mi alma no se contenta con haberla perdido.

    Como para acercarla mi mirada la busca.
    Mi corazón la busca, y ella no esta conmigo.

    La misma noche que hace blanquear los mismos arboles.
    Nosotros, los de entonces, ya no somos los mismos.

    Ya no la quiero, es cierto, pero cuanto la quise.
    Mi voz buscaba el viento para tocar su oído.

    De otro. Será de otro. Como antes de mis besos.
    Su voz, su cuerpo claro. Sus ojos infinitos.

    Ya no la quiero, es cierto, pero tal vez la quiero.
    Es tan corto el amor, y es tan largo el olvido.

    Porque en noches como esta la tuve entre mis brazos,
    mi alma no se contenta con haberla perdido.

    Aunque este sea el ultimo dolor que ella me causa,
    y estos sean los últimos versos que yo le escribo. „


  6. Poemul 20

    Asta-seara pot sa scriu cele ma triste versuri.
    Sa scriu, de pilda:”Noaptea e instelata, iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri”.
    Vantul noptii da roata pe cer si canta.
    Asta-seara pot sa scri cele mai triste versuri.
    Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit.
    In asemenea nopti am tinut-o in brate,
    Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit.
    Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam.
    Dar cum sa nu iubesc
    Ochii mari cu care ma tintuia?
    Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
    Sa stiu ca nu mai e mea.
    Sa simt ca am pierdut-o.
    S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea.
    Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba.
    Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze?
    Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine.
    Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare.
    Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
    Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta.
    Inima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine.
    Chiar in noaptea care face albi aceiasi copaci.
    Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi.
    N-o mai iubesc, e sigur, dar cat am mai iubit-o.
    Vocea mea cauta vantul, ca sa-i ajunga in urechi.
    A altuia. A altuia va fi.
    Ca inainte, a sarutarilor mele.
    Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniti.
    N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc.
    Atat de scurta-i iubirea, si-a atat de lunga uitarea.
    Fiindca in asemenea nopti am tinut-o in brate,
    Sufletul meu nu-i multumit ca a pirdut-o.
    Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca si acestea
    ultimele versuri pe care le scriu.


  7. flavius
    ma bucur sa vad ca nu e uitat borges🙂

    mela si patricka,
    v-ati completat reciproc, ati ales partile cele mai dragi mie, sper sa va fi placut si neruda, poate a fost bine ca a ajuns aici, oricum vroiam sa ma opresc la el zilele acestea


  8. @ Gala,

    cum n-am deschis linkurile acestui post, n-am remarcat ca si Pablo era prezent p-aci, mai ales ca-l prefer lui Borges… mda, noroc cu „de deaceea”!🙂


  9. traducerile sunt ale tale, Gala ? nici nu ştiu, de fapt… s-a publicat poezie de Borges în română ?

    Fericirea e un poem minunat…



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    August 2009
    L M M M V S D
    « Iul   Sep »
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • August 2009
    L M M M V S D
    « Iul   Sep »
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • %d blogeri au apreciat asta: