Archive for Noiembrie 2009

h1

Anais Nin şi cunoaşterea sinelui -”Senzualitatea este o forţă secretă a corpului meu”

24/11/2009

Dacă vreţi să vă descoperiţi citiţi-o pe Anais Nin . Dacă vreţi să redescoperiţi Femeia citiţi-o pe Anais Nin…..

Jurnalele lui Anais Nin au făcut obiectul diferitor rumori şi speculaţii.
Henry Miller afirma că jurnalele ei îşi pot găsi locul alături de scrierile lui Proust, Sfantul Augustin sau Abelard
Vis –a – vis de acestea Anais Nin declara „ mon discours dans le journal est naturel…ce que je produis aileurs est un condense, le mythe, le poeme”

Jurnalul lui Nin nu este un simplu jurnal, este o călătorie în viaţa de zi cu zi în căutarea Femeii, a femeii simbolice şi a celei reale, una care oscilează între acţiune şi contemplare, angajamente şi grijă de sine, sentiment şi raţiune, vis şi realitate.

Anais se declară sensibilă la spirit şi calităţi umane, la nevoile pe care le poate satisface.
Asemeni personajelor sale ( vezi Sabina din „Une espionne dans la maison damour”), Anais se dedică în întregime rolurilor,celor pe care crede că ceilalţi le aşteaptă din partea ei: fiica, soţia, artista, femeia boemă, prietena, protectoarea etc.O mărturie a sa vine în sprijinul acestei afirmaţii:
„Il y eut toujours en moi deux femmes, au moins, un femme perdue et desesperee qui sentait qu’elle se noyait, une autre qui entrait dans une situation comme elle serait montee sur scene, dissimulant ses vraies emotions parce qu’elles n’etaient que faiblesse, impuissance, desespoir, pour presenter au monde un sourire, de l’ardeur, de la curiosite, de l’enthousiasme, de l’interet.”
Astfel că în timp ce lumea era fascinata de o Anais veselă, inteligentă, misterioasă, cealaltă Anais timidă, nesigură, detaşată şi naivă se ascundea şi striga în paginile jurnalului, devenit un drog, o posibilitate de vis, un talisman.

„Henry şi June” este un colaj de fragmente din jurnalele autoarei, referitoare la momentul cunoaşterii lui Henry Miller, moment care înseamnă totodată descoperirea erotismului său , a unei psihologiii sexuale şi de amor care va fi de altfel şi atracţia principală a scrierilor sale şi forţa care o va afirma ca scriitoare, dar şi ca femeie.

Anais porneşte de la afirmaţia:”Senzualitatea este o forţă secretă a corpului meu.” care o va ghida de-a lungul vieţii, a jurnalului său şi al afirmării literare şi în special în relaţia cu Henry Miller şi construieşte o poveste de dragoste şi o psihologie de viaţă foarte nebişnuită anilor ’30, dar care a influenţat apoi generaţii întregi de femei .

“Henry şi June” este în primul rând o carte pentru cei care îl citesc pe Miller, sunt captivaţi de forţa sa creatoare, de pofta de viaţă şi de sinceritatea crudă, pentru cei care sunt cuceriţi de senzualitatea lui Nin, de feminitatea sa debordantă amestecată cu o forţă sexuală inimaginabilă cu 70 de ani în urmă dar şi pentru cei care n-au citit încă nici Miller, nici Nin, dar care vor citi cu siguranţă după acest intro în viaţa şi scrierile lor.

Povestea lor de dragoste se desfăşoară în paralel cu descoperirea senzualităţii lui Nin şi a tandreţii lui Miller, a capacităţii lor de a se iubi, a face dragoste şi literatură în acelaşi timp.
Momentul în care se întâlnesc cei doi este de fapt momentul în care două imaginaţii se vor intersecta, două forţe care pot prefigura Bărbatul perfect şi Femeia perfectă:
„L-am cunoscut pe Henry Miller…am văzut un bărbat care îmi plăcea. În scrierile sale este flamboiant, viril, animalic, magnific. E un bărbat pe care viaţa îl îmbată. E ca mine
Are un cap interesant cu accente puternice date de ochii negri, părul negru, pielea măslinie, gura şi nările senzuale, un profil frumos.Arată ca un spaniol…Pare sensibil, uşor de rănit”

Anais e cucerita de literatura lui Miller şi încet va fi cucerită de personalitatea şi virilitatea sa:„Mă aţâţă. Mă muşcă de ureche şi mă sărută, îmi place ferocitatea lui.Mă aruncă pe pricepută a braţelor, dar dorinţa lui mă sperie, mă respinge
….
Răspund imaginaţiei sale cu a mea
…..
Îmi place forţa lui, forţa lui întunecată, distrugătoare, neînfricată, cathartică”

În acelaşi timp însă va fi cucerită de soţia acestuia June Mainsfield, a cărei apariţie, îi stârneşte porniri lesbiene, dar mai presus personalitaea sa protectoare:„O faţă izbitor de albă, ochi arzători. June Mansfield…cea mai frumoasă femeie din lume. Frumuseţea ei îi aducea pe tavă dramele şi evenimentele. Iubeam delicateţea care îmi apăruse în vorbele ei mândria disproporţionată. Îi lipseşte sâmburele siguranţei de sine, tânjeşte cu nesaţ după admiraţie…Păr blond, faţa palidă, sprâncene demonic arcuite, un surâs crud şi o gropiţă dezarmantă. Perfidă, infinit dezirabilă, atrăgându-mă spre ea ca spre moarte.”

Anais se va lupta interior cu dragostea sa pentru Henry şi cea pentru June, ele iubirile se vor lupta între ele, vor încerca să se detroneze, să se stăpânească, ajungând într-un final să se completeze:
„Henry nu mă poate face s-o iubesc mai puţin, dar mă poate chinui, făcând-o pe ea să pară mai ireală, mai imaterială, demonstrând că nu există June, ci doar o imagine inventată de noi, de mintea lui Henry şi poezia mea”

Completările acestea sunt posibile atât în jurnal cât şi în psihanaliză. Cele două fiinţe ale lui Anais îşi fac pe rând dreptate cu ajutorul instinctelor dezvăluite în scriere şi şedinţe de terapie:
„Scriitorii fac dragoste cu orice vor
Adevărul este că numai aşa pot trăi în două direcţii diferite. Am nevoie de două vieţi. Am două fiinţe
Henry mi-a trezit adevăratele instincte”
Iar momentul culminat când „Muntele de cuvinte s-a predat… literatura a căzut” şi Henry este cucerit coincide cu descoperirea femeii Anais. Iese la iveală Femeia ca principiu, femeia puternică, deşi în aparenţă fragilă, frivolă şi instinctuală. Femeia aceasta este cea care se cunoaşte pe sine, îşi cunoaşte dorinţele, senzualitaea şi dă frâu liber imaginaţiei, puterii sexuale şi iubirilor.
„Ne gustăm unul altuia pielea.cadem împreună în lumea noastră sălbatică. Mă muşcă.Îmi face oasele să trosnească…Dorinţele noastre se dezlănţuie.Trupurile sunt în convulsii
Trupul lui are un fel anume de a-l excita pe-al meu de a-i raspunde. Când mă gândesc la el îmi vine să îmi desfac picioarele.”

Anais este capabilă să iubească, descoperindu-şi dorinţele şi forţa de dăruire, descoperă totodată şi un anume haos interior, o prăpastie între puterea de a iubi şi cea de a se iubi pe sine, de a se lăsa iubită. Are nevoie să iubească, dar necesităţile sexuale nu-i permit să urmeze un singur drum.
„Nu m-am dăruit niciodată întru totul, dar asta mi se pare imposibil când văd cum mă supun nobleţei şi perfecţiunii lui Hugo, senzualităţii lui Henry, frumuseţii lui Eduardo
Sentimentele mele sunt într-un haos pe care nu-l pot limpezi
Vreau să fiu iubită…”
Ceea ce îi descoperă Henry Miller o „orgie literară”, este o modalitate de a împăca femeile, cele două femei din interiorul lui Anais , o mulţumeşte şi pe Anais senzuala şi pe Anais scriitoarea.
Discuţiile noastre sunt minunate intermezzouri, nu dueluri, ci rapide iluminari reciproce:”Eu ştiu să dau sens gândurilor lui vagi.El le dezvoltă pe ale mele.Îl aprind. El mă face să curg”

Şi totuşi Anais nu se simte atât de împlinită de această relaţie, chiar dacă i se dedică aproape în totalitate, există un minus:
„E în Henry o lipsă de sentiment care se trădează prin accentul pe care îl pune pe sex şi discuţii” şi care o va îndemna să se orinteze şi spre alte descoperiri: spre tandreţea lui Hugo, frumuseţea lui Eduardo şi ajutorul psihologului Allendy ţinând seama de faptul că
„Ceea ce vrea un bărbat e să creadă că o femeie îl poate iubi atât de mult încât n-o va interesa nici un alt bărbat”şi realizând că împlinirea poate s-o simtă doar alături de toţi, pentru ca ei să-i satisfacă personalităţile fiecare în parte „Mi se pare că în momentul ăsta sunt binecuvântată cu trei bărbaţi minunaţi şi absolut capabilă să-i iubesc pe toţi trei”

Dragostea, sexul sunt pentru Anais cunoaştere de sine, a-şi descoperi personalităţile, interesele sexuale, senzualitatea, capacitatea de iubire şi dăruire, puterea de a-i atrage pe ceilalţi, de a-i subjuga şi îmbrăţişa cu sufletul şi trupul ei înseamnă pentru Anais o călătorie spre noi universuri, un voaiaj mult mai valoros decât cel de pe lună chiar, fiindcă sinele este un labirint pe culoarele căruia întâlnim şi minotauri şi tezei interiori capabili să ne uimească, să ne extazieze în faţa unei dintre cele mai râvnite comori : eul interior.
„Nous allons sur la lune.C’est ne pas tres loin.L’homme peut aller tellment loin en lui-meme”

Povestea triunghiului Anais, Henry şi June a fost ecranizată în regia lui Phillip Kaufman, cu Fred Ward, Maria de Medeiros şi Uma Thurman în distribuţia principală, în 1990, un film în care imaginea vine să completeze aportul lui Anais Nin în emanciparea femeii, un film cu raiting special NC 17 un fel de inlocuitor al R-ului acordat filmelor cu scene explicite şi sau violenţă, raiting care vine să sublinieze diferenţa între un film erotic şi unul al cărui scop principal nu este atracţia erotică, ci erotismul este doar un prilej de autodescoperire.

Şi pentru a intra şi mai mult în sufletul lui Anais Nin vă propun să ascultaţi o melo dragă mie şi care vorbeşte despre relaţia dintre Anais şi Henry în Parisul anilor 30 la Clichy

„Paris Quatorze avril
Ma vie Est un exil
J’envie tes jours tranquilles
A Clichy

Henry Volcan velours
Bandit Au souffle court
J’écris La nuit, le jour
Tout mon amour Mon amour
Là dans mon journal

Anaïs Nin
A le diable au cœur
La douleur assassine
Anaïs Nin Anaïs
Infiniment féminine

Anaïs Nin
A le diable au cœur
La douleur assassine
Anaïs Nin Anaïs
Miller

J’ai fui Le bruit des villes
La pluie Est un exil
Elle coule des jours tranquilles
A Clichy

Henry J’ai le cœur lourd
Du gris Qui nous entoure
Je crie Depuis toujours
Tout mon amour Mon amour
Là dans mon journal

R

J’ai froid Le temps d’un taxi
Et me voilà Contre toi
Henry Attends-moi
Je te suis
Peu m’importe si Parfois
La nuit nous trahit
Enfer ou paradis
Apprends-moi l’interdit L’interdit

R…»

Femeilor Anais le sugerează să o citească cu sufletul şi trupul, « puneţi-vă o mască, masca de feminitate primordială, de Femeie la modul absolut, trăiţi-i senzualitatea pe scoarţă de jurnal, pe cord de amor, pe trup fierbinte, vă veţi descoperi voi înşivă, fantasmele voastre, dragostea care musteşte în voi pentru viaţă, faţă de voi înşivă, vă veţi lăsa purtate de eul vostru eliberat undeva spre ţara interzisă descoperind că adevărata voastră vocaţie este aceea de a vă cunoaşte. « Cognosce te ipsum » va deveni un fel de cheie care deschide porţile templului spre orgasmului interior ( intelectual, sexual şi sufletesc). », pare a spune Anais
Iar bărbaţilor le impune un fel de motto: « eliberaţi femeia şi ea vi se va dărui întru totul » asemeni Phytiei.
Anais Nin ne descoperă că adevărata cunoaştere de sine ne transformă în preotese în templul lui Appolon. Suntem toate nişte Phytii râvnite şi adulate, suntem templul din Delphi el însuşi, centrul universului prin revelaţia sinelui .

h1

„Can’t stop loving you…” by Mela

20/11/2009

De pe terasa zaream marea linistita. Ti-ai turnat un pahar de Bordeaux rosu, ceea ce nu obisnuiai, dupa ce-mi spusesei:”N-am gasit champagne, mon amour!” Mi-ai propus doua patratzele de ciocolata amaruie din tableta deja inceputa. Am avut impresia ca si noaptea asculta linistea marii. Mi-ai spus ca ti-e foame. De mine. Cum uitasem fereastra deschisa, mireasma azaleelor se instalase in camera, dupa capriciile vantului. Lumina era stinsa, paharul tau stralucea, asteptandu-te sa-l golesti. Te-am privit fix, gandindu-ma la savoarea nimicitoare a buzelor tale si la gustul porilor tai. Ai facut cativa pasi prin camera. Ti-ai amintit de plimbarea noastra pe plaja cu dune ce pleaca, revin, ca nisipul din clepsidra, pana ajung la tzarm. Si-acolo se culca si dorm pana in zori. Mareele sosesc incet, dar sigur si le darama.

Te-ai asezat la fereastra, ai zambit si m-ai strigat. M-am apropiat de tine, mi-ai dat la o parte o suvitza rebela de pe frunte:”ai vazut unde e Luna la ora-asta?…” Nu ti-am raspuns. Mana ti s-a desprins de pe umarul meu stang si a poposit pe ceafa. Am tresarit, ca o floare ale carei petale netede atinse simte ca se rupe. Mi-am zis ca trebuie sa-mi pastrez inca atitudinea retinuta, desi atat de iluzorie. Ti-ai dat seama, te-ai „imbatat” cu iluzia impudica a marturisirii mele. Privirea ti-a devenit insistenta, ti-ai terminat paharul de Bordeaux si m-ai indemnat sa nu uit ciocolata. M-am „executat”.

Luna devenise rece si tarzie. Ti-era frig si m-ai strans in brate. Gura si trupul ti-erau „chinuite” de foamea de mine. Mi-ai soptit ca nimic n-o mai poate potoli. O melodie de-a lui Phil Collins te „obseda”:”Can’t stop loving you”. N-o puteai fredona. O auzisei inainte de-a sosi. Ti-am atins pieptul cu varful degetelor si ti-am susurat numele. Pe pleoapele-ti inchise se-asternuse briza sarata. Valuri impalpabile si puternice imi loveau sufletul. Mireasma azaleelor era atat de patrunzatoare. Am observat ca-ti ramasese o picatura de vin.
Am intors paharul si-am lasat-o sa mi se prelinga intre sani. Te-am simtit infrigurat, buzele-ti intre-deschise m-au chemat din nou. Ti-am mangaiat tamplele si ochii, dupa ce mi-ai baut insetat acea picatura de vin.
Ne-am transformat intr-un vis bland, o magica adiere cuprinse in cateva clipe de eternitate…

A doua zi, te-am condus la aeroport. In terminal, ti-am înmanat „Je l’aimais”(„O iubeam”) de Anna Gavalda. Aveam impresia si senzatia ca eram singuri pe-o insula pustie, izolati de restul lumii, ca timpul se oprise. Hotararea ta de a pleca spre alte orizonturi pentru o perioada nedefinita era un amestec de vitalitate si de tandrete obsedanta. Ai închis ochii pentru o secunda, am fost tentata sa te sarut, dar mi-ai facut un semn discret: era deja momentul despartirii.

„Cantecul lebedei” îmi inunda timpanele. Nu sunt superstitioasa. Era o vineri 13 si ne-am îndreptat spre poarta 13! Am ramas la un pas în spatele tau. Ai disparut fara sa te uiti înapoi. Ce mult as fi dorit sa-ti intersectez privirea acelui moment precis, suspendat în secundele dorului! Ar fi fost pentru mine ceva concret, material, constant. Am respirat adanc. Apoi am început sa ma rog în gand sa NU poti trai fara mine, sa-mi revii si sa ne regasim tot aici, în acest aeroport, unde numai timpul nostru s-a oprit, nu si magia iubirii noastre. Stiu si simt ca vei reveni, caci distanta care ne separa este temporara, pe cand ceea ce ne „leaga” este mult mai solid si mai trainic, ca Zidul Chinezesc… M-am trezit fredonand aceeasi melodie ce te obsedase:

„Got your ticket
Got your suitcase
Got your leaving smile
I could say that’s the way it goes
And I could pretend and you won’t know
That I was lying…
‘Cause I Can’t Stop Loving You
No I Can’t Stop Loving You
No I won’t stop loving you
Why should I?…”

h1

stele patrate a la cluj in 10 pasi

13/11/2009

Aseara am invatat sa fac stele patrate. Am invatat sa le ascult, sa le mangai poezia, sa le strang in bratele ahtiate dupa iubire si lirica. A face stele patrate inseamna a te simti mai frumos, a iubi mai mult, a-ti alinta simturile si a-ti da inima bucatele de la stanga la dreapta si de sus in jos , vers cu vers, accord cu accord, rasuflare cu rasuflare.
Sunt sigura ca muriti de curiozitate sa aflati reteta. La voila:
1.Se ia o “crème de la crème ‘” de folk, varianta 3 in 1
img_7099
Alina Manole , Adi Cristescu (pian) şi Tudor Olaru (chitară bass)
2.Se aseaza cu grija pe o “luna patrata”

3.apoi incep a se scoate la iveala minunatiile ascunse in cutia pandorei

4- Un pitic

5- Un prieten invizibil

6- Sirene

7- Fara sa uitam carabusi, greieri si copacei
http://www.trilulilu.ro/AliaX/33e6dd134cee44
8- Si se fac declaratii de dragoste cam asa

9- Oricare ar fi epoca

10 sau stilul

Asa se deseneaza o melodie, 3 intr-un folk , dulce amaruie, cu o voce calda, tandra, cu lacrimi de dragoste, cu “soarele-n pantof”, cu “mintile-n batista” , vitralii care ne fac sa cantam si sa iubim odata cu Alina Manole in detalii

Cam asa a fost aseara in “Refresh” la concertul Alinei care ne-a marturisit ca unul dintre piticii ei era acest moment de spectacol a la Cluj. Bucuria noastra, imbratisam acest pitic si il iubim, altfel n-am fi aflat reteta stelelor patrate.
Recunosc, stelele patrate dau dependenta, n-am sa scap repede de ele si nici n-am de gand, veti vedea , gustati din ele si nu va veti mai dori alte stele si asta pentru ca stelele patrate sunt stele care stiu sa ne vibreze in suflet cu emotia celor care le-au inventat .

h1

Taiwan-Formosa…”Insula cea frumoasa” by Mela

12/11/2009

IMG_9568IMG_9395130-3044_IMGIMG_9498Insula Taïwan e situata in Pacificul de vest, la aprox 160kms de tarmurile Chinei continentale(Mainland China). Isi merita pe deplin numele de „Ilha Formosa”(Insula cea frumoasa) dat de catre portughezi, dupa ce-au debarcat pe tarmurile sale muntoase acum vreo 300 ani.
131-3111_IMG
Am avut sansa de-a de-a „debarca”(ateriza, de fapt!) in Taiwan de 3 ori. Taiata-n doua de catre Tropicul Racului, putina lume isi imagineaza ca poate fi si o destinatie turistica ce seamana enorm cu… Hawaii! Deja au aceeasi origine vulcanica, plus SAFE, esti in sigurantza peste tot. Cei care n-au pus piciorul pe-acest meleag, isi imagineaza ca Taiwan e numai o alta „Silicon Valley” asiatica, cand in realitate, insula e acel „spin”, acea provincie renegata a Chinei comuniste. Putini stiu ca aceasta insula este o republica democrata: Republic of China=ROC, a NU se confunda cu Republica Populara Chineza(mainland China)!
IMG_9533

Pe o suprafatza minuscula de 35 000 km2 traiesc circa 23 000 000 locuitori, dintre care 470 000 aborigeni. Ca turist, poti descoperi farmecul extrem-oriental, natura subtropicala, cultura chineza cu religiile sale, masajele, acupunctura, gastronomia rafinata… Peisaje minunate de-o frumusete si-un pitoresc extraordinar: paduri tropicale luxuriante, munti ale caror culmi ating 3900m, tzarmuri abrupte, mici insule coraliene, salbatice, cu plaje de nisip alb, magice, paradisiace, fascinante si lagune bleu-turquoise, dintre care: Penghu (Pescadores), Orchid si Green Island (cu surse de apa calda sarata!).
IMG_9420

Insula a fost nitial locuita de triburi aborigene, iar populatia actuala e un amestec de chinezi, aborigeni si japonezi, care vorbesc chineza mandarina-limba oficiala si dialecte taiwaneze. Taiwanezii in vârsta vorbesc si japoneza intre ei, reminiscentze ale ocupatiei japoneze: Taiwan-ul a apartinut Japoniei pâna in 1945. Nu-i de mirare ca insula va fi devenit un punct geografic interesant din pdv economic si comercial, pe axa: Tokyo-Hong-Kong-Singapore.
IMG_9483
130-3049_IMG131-3104_IMG

Taipei e situat in nordul insulei, dominat de cativa ani de catre celebrul „Taipei-101”, un zgarie-nori de 508m! Capitala efervescenta, ce freamata 24/24, unde vechile traditii, obiceiuri, sarbatori, arta locala si gastronomie delicioasa se impletesc cu viata moderna, cu sec XXI. Taiwanezii sunt cordiali, serviabili, amicali, chiar daca nu vorbesc, nu inteleg engleza, mai primitori decat „vecinii” japonezi…
IMG_6601132-3212_IMG132-3211_IMG131-3112_IMG130-3040_IMG130-3041_IMG

Parcul national Taroko si cheile sale de 19kms sunt un must-see absolut, atractia naturala cea mai vizitata in Taiwan…
IMG_9495

Acest parc splendid si cheile sale adanci sunt o adevarata minune! Râul Taroko si albia sa reusesc sa-si faca loc printre stancile de marmura si granit. O spectaculara poteca ca o serpentina se fofileaza printre muntii abruptzi, drepti ca sentinelele, impaduriti de vegetatia tropicala densa. La poalele lor, râul se zbate, urla, continuindu-si cursul printre gigantzii nepasatori… Casute, pagode, temple ce dau impresia ca sunt agatzate de versantzii ale caror culmi sunt deja in ceatza… Cascade asurzitoare, cristaline tzâsnesc grabite din peretii rocilor de granit, zeci de tunele, puntzi suspendate, cu o panorama unica, de unde admiri pitorestile chei… Peisaje de neuitat! La Tienhsiang, am traversat un podetz suspendat, deasupra unui abis infricosator pentru a ajunge la un templu si o pagoda panoramica, ambele cuibarite, lipite de-un versant opus. Imagini de neuitat ce-ti taie respiratia pentru cateva secunde…
IMG_9558
130-3011_IMG
130-3013_IMG
Taiwan did touch my heart… asa cum canta A-mei, frumoasa aborigena, THE Taiwanese star:


129-2994_IMG
130-3065_IMG
IMG_9403IMG_9495IMG_9566
IMG_9697

h1

best music original score- ennio morricone

10/11/2009

enniomorricone08-7391891
Pentru ca astazi Ennio Morricone implineste 81 de ani, pentru ca este compozitorul de muzica de film cel mai galactic 🙂 , alegeti dupa pofta inimii dintre temele mele preferate si acordati un Oscar din suflet piesei care va incanta auzul si simturile…

Novecento -Bernardo Bertolucci

Chi Mai din Le Professionnel -Georges Lautner,

Mission To Mars -Brian de Palma
The Untouchables” Brian de Palma

Sacco & Vanzetti – Giuliano Montaldo

U-Turn Oliver Stone

The Good The Bad and The Ugly -Sergio Leone
A Fistful of Dollars – Sergio Leone

Once upon a time in the West- Sergio Leone

Cinema paradiso- Giuseppe Tornatore
The Legend of 1900- Giuseppe Tornatore

Once Upon a Time in America – Giuseppe Tornatore

Malena- Giuseppe Tornatore

Kill Bill Vol. 2 – Quentin Tarantino

Inglourious Basterds -Quentin Tarantino

h1

cu masca si fara masca….

08/11/2009

Cine e oare sarbatoritul zilei? 🙂

Zorro

Rocco

BB

Dalida

Romy

Sherley

Lola

Letitia

Monica

Simone

Cathrine

Nathalie

Mireille

Casanova

si fotografia preferata
Alain-Delon-Dior-Perier

h1

Glenn Frey – faţă verso

06/11/2009

Glenn Frey, unul dintre fondatorii grupului The Eagles implineste azi 61 de ani, mi-l amintesc asa
frey1

On a dark desert highway, cool wind in my hair
Warm smell of colitas, rising up through the air
Up ahead in the distance, I saw a shimmering light
My head grew heavy and my sight grew dim
I had to stop for the night
There she stood in the doorway;
I heard the mission bell
And I was thinking to myself,
?this could be heaven or this could be hell?
Then she lit up a candle and she showed me the way
There were voices down the corridor,
I thought I heard them say…

Welcome to the hotel california
Such a lovely place
Such a lovely face
Plenty of room at the hotel california
Any time of year, you can find it here

Her mind is tiffany-twisted, she got the mercedes bends
She got a lot of pretty, pretty boys, that she calls friends
How they dance in the courtyard, sweet summer sweat.
Some dance to remember, some dance to forget

So I called up the captain,
?please bring me my wine?
He said, ?we haven?t had that spirit here since nineteen sixty nine?
And still those voices are calling from far away,
Wake you up in the middle of the night
Just to hear them say…

Welcome to the hotel california
Such a lovely place
Such a lovely face
They livin? it up at the hotel california
What a nice surprise, bring your alibis

Mirrors on the ceiling,
The pink champagne on ice
And she said ?we are all just prisoners here, of our own device?
And in the master?s chambers,
They gathered for the feast
The stab it with their steely knives,
But they just can?t kill the beast

Last thing I remember, I was
Running for the door
I had to find the passage back
To the place I was before
?relax,? said the night man,
We are programmed to receive.
You can checkout any time you like,
But you can never leave!

sau asa
glenn frey

I felt it when the sun came up this morning
I knew I could not wait another day
Darling, there is something I must tell you
A distant voice is calling me away

Until we find a bridge across forever
Until this grand illusion brings us home
You and I will always be together
From this day on you`ll never walk alone

You`re a part of me, I`m a part of you
Wherever we may travel
Whatever we go through
Whatever time may take away
It cannot change the way we feel today
So hold me close and say you feel it too
You`re a part of me, and I`m a part of you

I can hear it when I stand beside the river
I can see it when I look up in the sky
I can feel it when I hear that lonesome highway
So many miles to go before I die

We can never know about tomorrow
Still we have to choose which way to go
You and I are standing at the crossroads
Darling, there is one thing you should know….

You`re a part of me, I`m a part of you
Wherever we may travel
Whatever we go through
Whatever time may take away
It cannot change the way we feel today
So hold me close and say you feel it too
You`re part of me, and I`m a part of you

I look at you your whole life stands before you
I look at me and I`m running out of time
Time has brought us here to share these moments
To look for something we may never find
Until we find a bridge across forever
Until this grand illusion brings us home
You and I will always be together
From this day on you`ll never walk alone

You`re a part of me, I`m a part of you
Wherever we may travel
Whatever we go through
Whatever time may take away
It cannot change the way we feel today
So hold me close and say you feel it too
You`re a part of me, and I`m a part of you

Voi, cum il preferati?

  • cadran

    Noiembrie 2009
    L M M M V S D
    « Oct   Dec »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Noiembrie 2009
    L M M M V S D
    « Oct   Dec »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30