h1

„Lady Chatterley” by Mela

02/11/2009

Am revazut recent „Lady Chatterley” realizat acum 3 ani de catre Pascale Ferran, cu: Marina Hands, Jean-Louis Coulloc’h si Hippolyte Girardot.

Un film ce mi s-a parut de data-asta fermecator, quasi-perfect. De ce? Datorita subiectului, inspirat din celebrul roman al lui D-H Lawrence, pe care l-am citit in liceu si pe care-l voi reciti cât de curând posibil pentru placerea de-a-mi reaminti ambiantza acestui film…

In fond, ce conteaza daca filmul va fi fost sau nu fidel romanului, din moment ce spiritul autorului va fi fost respectat? Acel spirit exista, pluteste deasupra fiecarei imagini si replici.

André Malraux a afirmat despre roman:”ce n’est pas par la conscience de ce qu’il a de particulier que l’individu s’atteint, c’est par la conscience de ce qu’il a de plus commun avec tant d’autres: son sexe… Lawrence ne veut être ni heureux ni grand, il veut ETRE.”

„Lady Chatterley” ne expune dragostea in sensul cel mai universal al cuvântului, ca cel mai universal sentiment. Nu exista criterii ce-o pot defini, determina, reduce la o simpla si banala atractie fizica, irationala, la o alchimie misterioasa, inteleasa de fiecare dintre noi in mod diferit, atunci când dragostea ne „subjuga”… Si-atunci, nu-i suficient sa ne lasam subjugati, sa uitam de noi-insine si sa profitam de situatie!

Constance e atrasa, fermecata, subjugata de la inceput de Parkin; accepta sa se „deschida”, deci sa se expuna total, complet, treptat. Tocmai aceasta progresie sublima a fost interesanta pentru Pascale Ferran. Personal, mi-a placut asocierea pe care a facut-o intre anotimpurile succesive si evolutia sentimentelor: trezirea lor primavara, urmata de entuziasmul si exuberantza verii, urmata la rândul ei de „recolta” toamnei…

Cei doi amanti sunt intr-o deplina si constanta armonie cu natura, iar imaginile filmului sunt atât de reale, de tangibile, aproape in 3D. Intimitatea progresiva a personajelor si libertatea ce si-o acorda incet, dar sigur , sunt filmate cu o finetze, un rafinament, o îndrazneala si un curaj… tipic feminin! Fiecare amanunt e vizibil, adecvat, sincer, autentic, fara ca vreo imagine sa socheze, sa fie vulgara sau excesiva. Lawrence avea dreptate:”Obscenitatea intervine atunci când mintea noastra sfideaza trupul si se teme de el, daca trupul uraste sufletul si incearca sa-i reziste…”

Evident ca erotismul torid al celor doua personaje e stimulant pentru noi, spectatorii, caci ne putem identifica destul de usor cu cei doi amanti, fara vreo retinere, fara cea mai vaga urma de culpabilitate… Relatia lor „curge” pur si simplu, ca acel pârâias ce strabate parcul conacului, din care Constance bea.

Nu ma voi referi la diferentzele sociale dintre cei doi, ce ramân de-actualitate si-n 2009, mai mult decât ne-am imagina…

Pascale Ferran a lasat de-o parte acel estetism excesiv, a optat pentru actori exceptionali care s-au transpus cu brio in personaje destul de banale, pentru a fi universale.

Constance(superba Marina Hands) evolueaza imagine dupa imagine, devine din ce in ce mai splendida, fara sa-si piarda personalitatea initiala, nici simplicitatea, nici autenticitatea. Jos palaria pentru Hippolyte Girardot(Sir Clifford) care e perfect in acest rol. Dialogurile dintre sotii Chatterley sunt amestecate si presarate de: finetze, retinere, indrazneala, fara „bla-bla-uri” inutile, esentza lor spune tot…

Un film interesant de vazut si de revazut, ce mi se pare deja o referintza cinematografica, deoarece putine filme din ultimii zece ani vor fi tratat dragostea cu atâta acuratetze si realism. Filmul da impresia ca ofera noi domenii de explorare a dragostei, fara sa ne dea lectii: cum incepe si cum se „incheaga” o noua relatie, o noua intimitate, cum se cladeste încrederea reciproca intre 2 amanti, cum emotiile si fiorii trupului devin indisociabili de cei ai inimii…

Un personaj Bergmanian din „Scènes de la vie conjugale”(Scene din viata conjugala) afirma ca cele doua conditii „sine quo non” indispensabile unui cuplu durabil sunt:”o buna camaraderie si o solida potrivire sexuala…” Exact, adevarat, logic. Partenerul/partenera ideal(a) e cel/cea care va fi reusit sa compenseze lipsurile, slabiciunile, golurile(afective, in general!) ale celuilat/celeilalte, care e capabil(a) sa te stimuleze, sa te trezeasca la viata, sa-ti inspire dorintza si-n final pofta de dragoste, de-a trai din plin…

Concluzia autorului:”dragostea nu-i decât o forma de conversatie, in cel mai fericit caz de dialog, unde cuvintele intra in actiune in loc de-a fi rostite…”(D-H Lawrence)

love

articol scris de Mela

7 comentarii

  1. mela,
    apropo de „sensualitate, erotism torid si descoperirea placerii, extazului feminin, considerate “obscene”!!”, citesc acum anais nin „henry si june” din jurnalul dragostei😛


  2. Gala, citesti Anaïs Nin?… coquine, va!🙂

    dar „jurnalul” sau/si „corespondentza pasiona(n)ta” cu Henry Miller?… 20 ani de amor nebun, ehehe, Miller era „cappy” like me…😉

    Quelle FEMME…

    „singurul alchimist capabil sa transforme orice in aur, e DRAGOSTEA. Unica magie impotriva mortii, batranetei, rutinei, e tot DRAGOSTEA…”

    „erotismul e una dintre bazele auto-cunoasterii, la fel de indispensabil ca si poezia…”

    à propos de Henry Miller, ateu si pragmatic convins, intr-o scrisoare catre Anaïs:
    „Dumnezeu e posibilul care isi are resedintza dincolo de prezent, dar NU exista. E numai o creatie, o inventie umana, deoarece VESNICIA nu-i suficienta…”

    si:”sexul e una dintre cele 9 motive pentru care m-as reincarna, celelalte 8 n-au absolut nici-o importantza.”


  3. @ Gala:@“love is touch, touch is love…”
    yesss!!!🙂

    tot Joan Jett – Do You Wanna Touch Me?…


    xoxoxo


  4. mela,
    vad ca ai trecut direct in pielea lui anais nin😛,
    apropo de henry si june, menage a trois se poate intelege sub diferite forme, atractia lui anais fata de june si ultima melo a lui joan jett se muleaza perfect pe jurnalul dragostei, sa mi-o reamintesti cand pun recenzia la carte
    merci de completari si de rotunjirea tematicii si on the record


  5. Bey, melzo, nu ma surprinde ca poti sa scrii si sa simti la acest niivel.
    Nota zece si cititorilor-jucatori!
    Viata la superlativ, ce pisicii ma-sii!?!?!
    Mcar pe net daca realitatea mai doare, pe ici-pe colo, prin partile esentiale:)

    Sarutari de maini, Melzona si
    Best regards la toata lumea!


  6. scuze pentru typo, nu pot trai fara.
    nici typo fara mine….

    asta-i povestea dragostei mele PERFECTE:)))


  7. Salut Melzo.
    Cred ca OT ti-a dedicat un editorial.
    Tu ce crezi?

    http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/gogu-si-o-parizianca-526882.html



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Noiembrie 2009
    L M M M V S D
    « Oct   Dec »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Noiembrie 2009
    L M M M V S D
    « Oct   Dec »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  
  • %d blogeri au apreciat asta: