h1

21 de ani de când geniul s-a transformat în rinocer

23/01/2010

Să vorbeşti despre Dali înseamnă să vorbeşti despre o divinitate necunoscută omniscientă şi incomensurabilă, nu se poate spune nimic din ceea ce nu s-a spus şi totuşi mai sunt multe necunoscute în ecuaţia dali + artă =viaţă, e foarte uşor de recunoscut şi totuşi foarte greu datorită complexităţii lui.

Astăzi se împlinesc douăzeci de ani de la trecerea lui în nefiinţă sau de ce nu am spune de la trecerea lui spre lumea împlinirii, lumea în care cu adevărat genialitatea lui poate atinge perfecţiunea; mi-aş permite să spun în lumea rinocerilor , căci pentru Dali rinocerul reprezintă „chintesenţa regnului animal şi al umanităţii”, perfecţiunea, datorită formei divine a cornului de rinocer, o spirală logaritmică de fapt, pe care o mai întâlnim doar la floarea soarelui, de altfel toată viaţa Dali a pictat rinoceri după afirmaţiile sale :
„Eu, Dali cufundat într-o introspecţie neîntreruptă şi în analiza profundă a gândurilor mele cele mai fugare, am descoperit deodată că toată viaţa n-am pictat altceva decât coarne de rinocer, şi asta fără să-mi fi dat seama.”(iulie 1952).
Având în vedere importanţa zilei de azi îndrăznesc să încerc să-l omagiez făcând o mică trecere în revistă a simbolurilor care l-au urmărit de-a lungul vieţii, pentru a ne aminti cum a îmbogăţit Dali lumea.
Copil fiind, Dali visa să devină bucătar, mai apoi îşi dorea să fie Napoleon… adolescentul Dali e marcat de poezia lui Lorca, de prietenia cu el şi Bunuel de stima faţă de Picasso pe care îl consideră tatăl său spiritual: „după tata, Picasso e omul la care m-am gândit cel mai mult, inspirat de profesorul său Don Esteban Trayter care îi repeta mereu că Dumnezeu nu există, de lectura cărţilor ateiste din biblioteca tatălui său printre care şi „Aşa grăit-a Zarathustra” a lui Nietzsche din care a aflat că Dumnezeu a murit. „Cum poate sa moară cineva care nu există?” se întreabă Dali şi începe să creadă în divinitate. Zarathustra i s-a părut un erou maret, chiar daca Nietzsche îi produsese impresia unei fiinţe slabe, care nu avusese tăria să nu înnebunească.
Astfel s-a născut şi prima deviză a lui Dali, care avea sa devină tema vieţii lui: „Singura diferenţă dintre mine şi un nebun este ca eu nu sunt nebun!”. Dali şi-a propus să-l întreacă în măreţie pe Nietzsche, omul care a trezit în el, paradoxal, ideea de Dumnezeu. Dali şi-a propus să-l întreacă pe Nietzsche până şi prin mustăţi:”Ale mele nu vor fi aşa de deprimate, de catastrofice, aşa de copleşite de muzica wagneriană şi de ceţuri. Nu! Vor fi subţiri, imperialiste, ultra-naţionaliste şi vor ţinti către cer, ca misticismul vertical, ca sindicatele verticale spaniole”, avea să afirme Dali.
Mustăţile sunt pentru Dali ceea ce îi insinuase prietenul său Lorca, fascinat la rândul său de mustăţile lui Hitler: „constanta tragică a chipului bărbătesc”, apropo de mustăţi, Dali deconspiră secretul formei atât de originale a musţăţilor sale ca fiind sucul de curmale, cu care le unge la sfârşitul mesei, fapt care îi provoaca un alt delir acela de a atrage toate muştele şi a se lăsa acoperit de: „muştele curate-curate, super-vesele, ca minunatele musculiţe de măslin de la Port Lligat”
şi iată că am intrat deja în contact cu o parte dintre obsesiile şi simbolurile daliniene care apar în operele sale şi care revelă obiecte fetiş cu rolul de a transmite şi mai pregnant mesajul artei sale.
Oul
simbol creştin al învierii lui Hristos, emblemă a purităţii şi perfecţiunii, este unul din simbolurile dragi lui Dali, care aminteşte de căutarea perfecţiunii lui Leonardo da Vinci, de viaţa anterioară intrauterină şi de renaştere

Melcul
un alt simbol, descoperit ca urmare a întâlnirii cu Freud , cum Dali credea că nimic nu se întâmplă fără un scop anume, consideră faptul că a fost captat de imaginea unei biciclete în casa lui Freud tocmai un imbold divin pentru a o compara unui melc, simbol al creierului uman şi în special al creierului freudian, melcul morţii terestre, el vede în melc o asemănare cu oul primordial având în vedere parţile tari ale cochiliei şi părţile moi interioare fapt care ne duce cu gândul la simbolul ceasurilor moi persistenţa memoriei, adesea Dali afirma că: „materializarea flexibilităţii timpului şi a indivizibilităţii spaţiului…este fluidul” astfel şi ceasurile moi din persistenţa memoriei simbolizează aspectul fiziologic prin care viteza timpului poate varia în percepţia umană, această idee i-a venit în timp ce contempla două bucăţi de brânză camembert care se topeau ;
Pianul
este un alt element prezent în arta daliniană, menit să reamintească originile aristocratice şi apartenenţa la o cultură de rang înalt sub forme cu tentă sexuală sau politică
Dacă tot vorbim despre politică, fără să enumerăm înclinaţia spre fascism, spre Franco şi alte tendinţe de admirare a despotismului, vreau doar să accentuez excentricitatea lui Dali şi să consider simpatiile sale politice ca fiind doar o măsură de a scoate în evidenţă talentul său de mare provocator
Sertarele
sunt un alt simbol inspirat de Freud, mai bine zis din lecturile din Freud, conceptul fiind preluat de Dali şi transpus în artă ca simbol al memoriei, al inconştientului şi al secretelor ascunse
Elefantul
unul din lait-motiovele artei daliniene, susţinătoare ale universului în mitologia hindusă, pahidermele au rol de cariatide ale geogafiei artistice daliniane, elefanţii dalinieni nu sunt elefanţi oarecare, ci elemente zoomorfe care îmbină clasa pahidermelor şi arahnidelor dând naştere unei specii suprarealiste care susţine întreg universul extravagant, himeric şi transcedent
Venus
este o altă obsesie transpusă artistic, fiind prima femeie pe care copilul Dali o modelează în argilă, va marca partea sexuală a artei daliniene până la apariţia Galei şi chiar şi pe urmă.Întâlnim diferite ipostaze ale zeiţei: Venus ca vis despre femeie, Venus deţinătoarea secretelor , Venus- geneză şi perfecţiune
şi în cele din urmă
Gala,
ea cea care a fost centrul nervos al relaţiei gala-dali, a fost pe rând impresar, manechin, purtător de cuvânt, gazdă, ea s-a îngrijit să transforme o nebunie schizofrenică galopantă într-un delir creativ, pozitiv şi dătător de roade,
ea era cea care îi aducea pânzele pensulele şi culorile lui Dali, cea care se îngrijea să-i vândă operele şi să găsească sponsori şi tot ea se îngrijea să-şi satisfacă geniul pe toate planurile atât sentimental cât şi intelectual şi sexual astfel încât ea îi îndepărtează orice problemă preciza Dali, Gala este un personaj magnetic în primul rând, deşi fizic pare a fi o femeie perfectă cu umeri drepţi, bazin larg şi fese generoase , o perfecţiune egală cu cea a statuilor antice, Gala nu are o frumuseţe estetică specială, frumuseţea ei vine din asumarea personalităţii, din încrederea în sine însăşi, Gala se impune, prezenţa ei este una vie şi chiar dacă privirea ei e una de gheaţă uneori, ea iluminează pânza misterioasă şi provocatoare.
Voi încheia cu acest ultim simbol ca fiind pilonul de rezistenţă a cuplului Dali-Gala şi ca atare a artei daliniene

dali-gala

dali-gala

.
După acest peripluu prin simbolistica daliniană rămân cu senzaţia de prea plin chiar dacă am atins o parte infimă din viaţa opera şi simbolistica celui mai îndrăzneţ artist, celui mai nebun (\"fou du chocolat\")
şi genial, care de la înălţimile pe care le-a pictat cândva ne priveşte căutând să vadă câţi dintre noi se vor transforma în rinoceri, câţi dintre noi ne vom apropia de perfecţiunea imaginaţiei, câţi dintre noi ne vom elibera de demonii sociali şi vom avea curajul să fim noi înşine, cât mai naturali….

6 comentarii

  1. Aşadar, şi Salvador era cu Gala…


  2. Bonjour Gala si felicitari pentru acest „remember”!

    Un nebun provocator si vice-versa… Recent am vazut-o si auzit-o pe Amanda Lear vorbind despre Dali, pe care l-a frecventat câtiva ani. Confirma acea „schizo-nebunie” provocatoare, ceea ce-mi reaminteste de un alt geniu: Serge Gainsbourg…

    Ah, Gala Dali… ce viata agitata! Fosta sotie a poetului Paul Eluard, iubita pictorului Max Ernst pâna la întâlnirea decisiva cu El Salvador catalan: la femme de sa vie, unica muza, unic model… Incearca s-ajungi la Figueras some day, via Toulouse, naturalmente…🙂


  3. A propos de Gala, ex-Mme Eluard, se pare ca l-a „vindecat” de teama-i maladiva de femei si de homosexualitate… Cunosti cu sigurantza acest poem minunat:”L’amoureuse”…

    Elle est debout sur mes paupières
    Et ses cheveux sont dans les miens,
    Elle a la forme de mes mains,
    Elle a la couleur de mes yeux,
    Elle s’engloutit dans mon ombre
    Comme une pierre sur le ciel.

    Elle a toujours les yeux ouverts
    Et ne me laisse pas dormir.
    Ses rêves en pleine lumière
    Font s’évaporer les soleils
    Me font rire, pleurer et rire,
    Parler sans avoir rien à dire.
    (Paul Eluard)


  4. am reusit sa te gasesc !!!!!!!!!!!!!!!!!🙂

    sa mai scriu altceva ???

    poate ca un posibil raspuns, ultma replica a lui Beranger :”je ne capitule pas!”

    –––––
    si ca sa cad din raceala in patetism ieftin (dar adevarat):
    nu voi inceta sa te caut”


  5. splendid, mulţumiri


  6. bmarian a spus splendid



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Ianuarie 2010
    L M M M V S D
    « Dec   Feb »
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Ianuarie 2010
    L M M M V S D
    « Dec   Feb »
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • %d blogeri au apreciat asta: