h1

sacru si profan, un mister personal vs comuniune duală?

13/03/2010

Astăzi aş vrea să mă opresc asupra sacrului şi profanului reflectate în iubire, sacrul şi profanul văzute pas cu pas într-o relaţie de dragoste, într-un cuplu obişnuit.
Dragostea este privită adesea ca o comuniune a două persoane, o cumuniune a misterelor acestora, profanul unei relaţii de iubire prin însăşi contribuţia sa la comuniune la natura umană devine un act sacru.
Spunea Mircea Eliade, de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 103 ani, ” a fi sau a deveni om înseamnă a fi religios” Am să-l las pe Eliade sa vă vorbească despre acest om religios.Nu înainte de a vă ruga să vă gândiţi vis a vis de ceea ce spunea, cum îmbinăm sacrul şi profanul într-o relaţie de cuplu, până unde este mister şi unde intervine ritualul.Oare ritualul este sacru, iar profanul este misterios?
Am putea spune că dragostea atâta timp cât nu este un ritual este mai tentantă, însă este cu adevărat dragoste? Misterul acesta al amorului al descoperirii celuilalt al comunicării cu el este profan ? Ritualul intervine numai în momentul adevăratei comuniuni, deci este o urmare a dragostei şi este un simbol al sacrului şi totuşi din ce cauză cele mai multe cupluri se despart după ce au ajuns să intre în ritualul iubirii?
Un şir de întrebări cărora cred că le putem da răspunsuri penetrante doar împreună şi poate comunicând despre sacru şi profan ne elucidăm enigmele proprii şi cele mistice.




În plus vă aduc fragmente din „Noaptea de sânziene”, preferata mea:
„— S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…
— îmi pare rău că nu te pot urmări, vorbise ea târziu. Mi-ar fi plăcut să te pot înţelege…
— Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…
— Nu înţeleg nimic, spusese ea. Nu înţeleg…”

16 comentarii

  1. Gala
    nu pot vedea de la servici ce anume ai plasat. am citit doar. astept cu nerabdare sa vad🙂

    noaptea de sanzaiene
    si la tiganci🙂


  2. ‘Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…’

    dacaba arunci o privire peste ‘casa’ mea sau ceea ce ar fi putut fi, vei intelege de ce eu nu mai pot sa ma uit si nici sa ma intreb daca se deschide Cerul.

    imi vei lipsi enorm!


  3. angi
    sper sa reusesti sa vezi si sa-ti placa din pacate n-am gasit varianta in romana😦
    ana
    eu zic ca se deschide pentru toata lumea, toti suntem sortiti a trai in si cu sacralitatea depinde de noi cat o vedem
    sa te intrebi despre sacru mereu indiferent ce se intampla in casa si viata ta
    si sperrr sa se intample o minune care sa nu ma lase sa spun ca si tu imi lipsesti😉
    adica sa nu pleci


  4. Imi place misterul noptilor de sanziene;
    eu cred ca dragostea adevarata este sacra; ea sporeste misterul, daca acesta dispare, dragostea moare.
    De ce sa stim totul?
    Si pentru ca tot ce este misterios este sublim, iata niste replici eminesciene-
    „Poetul
    Tu esti o frunte,eu sunt o stema,
    Eu sunt un geniu,tu o problema,
    Privesc in ochii-ti sa te ghicesc-
    Si te iubesc!
    Iubita
    „Iti par o noapte, iti par o taina
    Muiata-n pala a umbrei haina,
    Iti par un cantec sublim incet-
    iubit poet?

    o ,tot ce-i mistic,iubite barde,
    In acest suflet ce tie-ti arde,
    Nimica nu e, nimic al meu-
    E tot al tau.”


  5. Servus, Gala!
    E inca un cadou acesta, de la tine: Eliade. Ii voi deschide citeva pagini in seara asta, din pricina ta… Sacru si profan? Suntem un amestec de putin sacru si foarte mult profan… Nu stiu acum daca raportul ar trebui sa fie invers… Dar ma gindesc (si) la asta.🙂
    Toate cele bune!


  6. gina
    dragostea poate fi sacra daca nu este poate deveni dar dupa? ce se intampla dupa?
    misterul acela ramane mister sau se transforma, ne place misterul dar pana cand
    multumesc de eminescu
    flavius
    cu drag cadouri pentru tine
    tine de noi sa transformam profanul in sacru nu crezi?
    o seara frumoasa va doresc


  7. eu vă doresc dimineti sacre si nopti profane🙂


  8. frumos din partea voastra sa il elogiati pe eliade. tocmai am fost la gina… si ea l-a amintit. sunt multi care au fost atinsi, transformati de scrierile acestui geniu, de misticismul lui, de fanteziile lui…

    sacrul este ceea ce nu putem palpa, la care nu avem acces cu bietele noastre simturi. in el incape tot ce este mai presus de acest organism cu care defilam prin lume… iar iubirea este parte din acel „tot”. filosofii spun ca iubirea pamanteana este replica iubirii divine… ca incercam sa reproducem acea stare de „bliss” a iubirii divine de care ne-am bucurat candva…
    sacrul este puntea prin care putem sa transcedem… uneori il gasim in intensiatea iubirii adevarate. alteori profanul invinge doar pentru ca avem o obsesie a „dovezii”… si o oarecare teama de ceea ce este mai presus de intelegerea noastra. de aceea cred ca oamenii, in timp, au ales sa… desacralizeze… sa reduca totul la „numitori” comuni cu… ei. …profanul pare mult mai la indemana.


  9. Cel mai mult de Eliade mi-a placut Istoria Religiilor si Mesterul Manole. Adevarat este ca prima e foarte plina de informatie pe care cu greu o stochezi insa inveti mult din cultura ecleziastica a altor popoare. Sacru si profan nu face decat sa ne invite intr-o lume a misticismului adanc. Apreciez tot ceea ce a scris Eliade, acest adolescent miop care ne-a facut cunoscuti in toata lumea si care se trezea noaptea la 4-5 sa citeasca la lumina lumanarii.
    Insa pt mine mai interesant este Blaga cu trilogiile sale


  10. offf, gala, daca ai sti cat de prezenta este cautarea sacrului in viata mea, in ultima vreme!
    Ascultandu-l acum pe Eliade, mi-am adus aminte de o carte de-a lui „Nouasprezece trandafiri”, pe care am citit-o cand eram mica. Era vorba despre libertatea absoluta. Cred ca de atunci a inceput cautarea mea, care m-a purtat(fara voia mea),spre teatru.
    Si de la teatru in general am ajuns iar la Eliade, la sacru, trecand prin scrierile lui Artaud despre teatrul cruzimii, Stanislawski, Grotowski, Peter Brook, ajungand la spiritualitatea si sacralitatea teatrului grec,si pe urma la religiile arhaice de care vorbeste Eliade… E un argument asa de complex… aproape ca nu ii gasesc inceputul, si stiu sigur ca nu are un sfarsit…
    Ce este sacrul? Inca nu stiu, ma gandesc la lumea ideilor lui Platon, la libertatea absoluta… stiu doar ca sacrul este invizibil si am descoperit ca recitand pot sa devin puntea prin care sa il fac sa devina vizibil, chiar si numai pentru cateva secunde…
    Am reusit acum 2 saptamani, punand impreuna „Blestemul” Mariei Tanase cu Medeea lui Seneca(scena invocarii spiritelor si a zeilor) si cateva mandarine. M-am speriat un pic pe moment, simtind energia sacra care traversa bietul meu corp si vazand chipurile colegilor mei care o primeau, dar pe urma, gandindu-ma, mi-am dat seama ca inca nu eram pregatita(nici nu stiu daca in viitor o sa fiu!!)
    Are dreptate Eliade cand spune ca sacrul este peste tot, in noi, in tot ce ne inconjoara, trebuie doar sa invatam sa-l vedem, sa-l acceptam si sa-l traim (nu stiu daca vom putea vreodata sa-l intelegem la nivel intelectual-aici ne intoarcem iar la religia arhaica…)




  11. tot ma mai gandesc la sacru si mi-a venit in minte si Blaga:
    EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII
    de Lucian Blaga

    Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
    şi nu ucid
    cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
    în calea mea
    în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
    Lumina altora
    sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
    în adâncimi de întuneric,
    dar eu,
    eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
    şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
    nu micşorează, ci tremurătoare
    măreşte şi mai tare taina nopţii,
    aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
    cu largi fiori de sfânt mister
    şi tot ce-i neînţeles
    se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
    sub ochii mei-
    căci eu iubesc
    şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

    (1919)


  12. Sacru si profan.

    Eliade a pus accentul pe conceptul de spatiu si timp sacru. Spatiul sacru este un fel de centru al universului, in timp ce timpul sacru este o repetitie a elementelor de la originea lumii. In aceasta conceptie fiintele umane arhaice erau orientate in spatiu si timp, iar cele moderne sunt dezorientate. Fiecare pas catre lumea sacra il indeparteaza pe om tot mai mult de aceasta si il lasa ratacit intr-o realitate cruda si rationala pe care chiar el a creat-o si pe care nu o poate stapâni. E o incercare dura de regasire a omului modern… condamnata la un trai nerodnic.
    Ma opresc, caci in acest punct aceste 2 notiuni se intâlnesc.

    –––

    Tare fain e sectiunea aleasa din poezia lui Blaga. O uitasem. Merci, pentru readuceri aminte… acum parca e mai profunda ca niciodata.


  13. ajutoor, comment in plasa!!


  14. am dat drumul commurilor din plasa, imi cer scuze
    in alta ordine de idei ma bucur sa va vad reactionand la micul meu impuls, ma bucur sa vad ca il purtati inca in ganduri pe eliade
    si am sa revin asupra fiecarui comm, deocamdata sunt foarte foarte pe fuga
    o seara frumoasa anna, manon, valecano, lumsa, andi


  15. […] o felie de viaţă « sacru si profan, un mister personal vs comuniune duală? 7 trepte ale decăderii dragostei 16/03/2009 Despre îndrăgostire am vorbit cu ceva zile […]


  16. Bonjour Gala!

    nu cunosteam acest post… fraza ta:”Dragostea este privită adesea ca o comuniune a două persoane, o comuniune a misterelor acestora…” mi-a reamintit melodia lui Jean Ferrat, poet-interpret al lui Aragon, monument al muzicii franceze, alaturi de Brassens, Brel, Moustaki, decedat acum doua zile:

    que serais-je sans toi?…



    Desi nu era religios, va fi fost un îndragostit pâna la ultima suflare:”aimer à perdre la raison…”



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Martie 2010
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Martie 2010
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • %d blogeri au apreciat asta: