h1

7 trepte ale decăderii dragostei

16/03/2010

Despre îndrăgostire am vorbit cu ceva zile în urmă, apoi am propus o discuţie despre sacru şi profan în cuplu afirmând că în ciuda sacralizării prin dragoste şi ritualuri de umanizare de conturare a vieţii în dragoste, cu dragoste şi spre dragoste, cuplul decade în profan, se destramă şi piere.
Astăzi cu ajutorul celor prezenţi în calendarul Galei, am să încerc să conturez această traiectorie din păcate decadentă.
1. Imediat după îndrăgostire, cuplul trece printr-o puternică relaţie formată dintr-o atracţie fizică, cerebrală şi emoţională, dragostea devenind pasiune care de multe ori poate semăna cu
Am adus din nou un fragment din „Şatra” filmul lui Emil Loteanu, pentru că îl consider unul dintre cele mai relevante filme în ceea ce priveşte pasiunea, pentru că înainte de subtilităţi etnice, de înfăţişare a vieţii boeme, de pledoarie a libertăţii „Tabor ukhodit vnebo” este un film despre pasiune.Scenariul este scris de Emil Loteanu după o nuvelă a lui Maxim Gorki

maxim_gorki

maxim_gorki

( pe care îl aniversăm astăzi), o primă nuvelă a sa publicată în ziarul „Kvkaz” în 1892 cu titlul „Makar Chudra”, cu această ocazie Alexei Maximovici Pechkov şi-a ales şi pseudonimul Gorki ( care înseamnă amar în rusă).Nuvela vorbeşte despre dragostea dintre Rada, femeia rebelă, liberă până în măduva oaselor pe care nimeni şi nimic nu o poate stăpâni şi Zobar, hoţul de cai un boem şi un spirit neîmblânzit, de pasiunea dintre ei şi urmările acesteia.
2.Pasiunea în momentul în care nu-şi mai este suficientă sie înseşi se transformă într-o relaţie carnală, în care se încearcă totul, în care imaginaţia nu are stavile, iar senzualitatea prinde forme diferite.Cred că cel mai explicit exemplu în acest domeniu îl găsim în cinematografie la Bernardo Bertolucci
bernardo-bertolucci

bernardo-bertolucci

, care astăzi împlineşte 68 de ani.Multe din filmele lui Bertolucci mi-au rămas înscrise pe retina cinefilă, însă trei dintre ele parcă nu le pot despărţi.Au acelaşi fir roşu ce le leagă: sex, politică şi cinefilie.În plus ideea de bază pare a fi „there is no love, only proofs of love”, actriţele seamănă între ele Maria Schneider, Liv Taylor şi Eva Green sunt brunetele lui Bertolucci, scenele de sex sunt abundente vrând să expună parcă gândurile personajelor, să insiste asupra puterii relaţiei carnale în viaţă. În pofida scenelor explicite, sexul în scenele lui Bertolucci este considerat o modalitate de înţelegere a condiţiei umane, iată şi filmele despre care vorbeam:
a) Last tango in Paris
b) Stealing Beauty
c) The dreamers
Este vorba despre o perioadă în care simţurile sub orice formă se cuibăresc în imaginaţia cuplului sau invers, momente în care nu există frica de ridicol, în care dragostea e la un pas de nebunie, iar limitele par inexistente, atunci suntem capabili probabil de cele mai nesăbuite dar şi cele mai interesante experienţe de cuplu.
3) Încet acestea dispar şi se instalează rutina,
jerry-lewis

jerry-lewis

viaţa de cuplu este ca o scrisoare bătută la maşină de scris, amuzant ce e drept dacă ne amintim de interpretarea lui Jerry Lewis, care astăzi ajunge la vârsta de 83 de ani, şi care incă ne face să zâmbim
Rutina însă nu este aducătoare de zâmbete, la început aduce confortul împreună cu ea, dar apoi reacţionează ca rugina, încet încet ne distruge sufletul, dragostea.
4) Declinul iubirii este etapa următoare, iar cel mai bine ne vorbeşte despre el Sully Prudhomme, poet francez şi primul laureat al premiului Nobel în literatură în anul 1901, născut tot în data de 16 martie, în 1839
sully-prudhomme

sully-prudhomme


DECLIN D’AMOUR

Dans le mortel soupir de l’automne, qui frôle
Au bord du lac les joncs frileux,
Passe un murmure éteint : c’est l’eau triste et
Le saule
Qui se parlent entre eux.
Le saule : ” je languis, vois ! Ma verdure tombe
Et jonche ton cristal glacé ;
Toi qui fus la compagne, aujourd’hui sois la tombe
De mon printemps passé. ”
Il dit. La feuille glisse et va jaunir l’eau brune.
L’eau répond : ” ô mon pâle amant,
Ne laisse pas ainsi tomber une par une
Tes feuilles lentement ;

” ce baiser me fait mal, autant, je te l’assure,
Que les coups des avirons lourds ;
Le frisson qu’il me donne est comme une blessure
Qui s’élargit toujours.
” ce n’est qu’un point d’ abord, puis un cercle qui
Tremble
Et qui grandit, multiplié ;
Et les fleurs de mes bords sentent toutes ensemble
Un sanglot à leur pied.
” que ce tressaillement rare et long me tourmente !
Pourquoi m’oublier peu à peu ?
Secoue en une fois, cruel, sur ton amante
Tous tes baisers d’adieu ! ”
5) După această cădere, sufletul e fărâmiţat şi durerea se instalează în toate mădularele, toate colţurile sufletului se închid în ele însele, nimeni ţi nimic pare să nu le mai atingă, aşa cum tot Sully Prudhomme ne spune în poemul său Le Vase brisé:

Le vase où meurt cette verveine
D’un coup d’éventail fut fêlé ;
Le coup dut l’effleurer à peine :
Aucun bruit ne l’a révélé.

Mais la légère meurtrissure,
Mordant le cristal chaque jour,
D’une marche invisible et sûre,
En a fait lentement le tour.

Son eau fraîche a fui goutte à goutte,
Le suc des fleurs s’est épuisé ;
Personne encore ne s’en doute,
N’y touchez pas, il est brisé.

Souvent aussi la main qu’on aime,
Effleurant le cœur, le meurtrit ;
Puis le cœur se fend de lui-même,
La fleur de son amour périt ;

Toujours intact aux yeux du monde,
Il sent croître et pleurer tout bas
Sa blessure fine et profonde ;
Il est brisé, n’y touchez pas.

6) În cele din urmă, răniţi ne găsim alinarea în muzică medităm, ne amintim de dragostea pierdută, iar unduirile inimii zdrobite par sunete triste de acordeon, mă gândesc la acordeonul lui Ramzan Paskayev, unul dintre cei mai talentaţi acordeonisti ceceni, aniversat tot astăzi
7) Se întâmplă adeseori să vrem să ne alinăm neîmplinirile în braţele primului venit, să vrem să uităm dragostea vieţii în sufletul altcuiva, încercăm să ne umplem viaţa cu iubire de orice natură care să acoperă golul lăsat şi rănile amorului trecut, în concluzie să începem o relaţie nouă cu toate riscurile pe care le implică.Această parte îmi aduce oarecum aminte de pianista lui Elfriede Jelinek, poate nu întâmplător, căci astăzi împlineşte 56 de ani Isabelle Huppert

isabelle-huppert

isabelle-huppert

cea care a interpretat-o pe Erika Kosuth, personajul principal din romanul lureatei premiului Nobel din literatură în 2004, în filmul Pianista din 2001, în regia lui Michael Haneke. Chiar dacă evoluţia Erikăi nu era asemănătoare cu ceea ce am descris eu mai sus, la acest punct suita de evenimente din viaţa profesoarei de pian şi ultima treaptă a iubirii se pot întâlni, pentru că e vorba de fapt despre insucces, despre iubiri care sfârşesc urât cu scene de violenţă şi ignorare cu lipsă de suflet, de iubire şi de umanitate în care nu mai regăsim nimic din ceea ce a fost cândva frumos şi din care există riscul să ieşim cu traume mari, poate nu de natura celei prin care trece Erika şi care duce la sinucidere, însă cu dureri şi mai mari decât tristeţea unui suflet ciobit, mai bine spus cu un suflet făcut bucăţi şi care nu mai poate fi reconstituit, un puzzle sentimental fără soluţii.
Mă întreb dacă şi voi vedeţi tot aşa scara pe care coboară dragostea, pe care se profanizează sentimentul cel mai nobil….

18 comentarii

  1. Iti multumesc, Gala, pentru eleganta discreta cu care ne plimbi in lumea artei, ca mod de reflectare a dragostei, vazuta in succesiunea secvenetelor ei .
    Acestui sentiment inaltator , dar, din nefericire, la fel de dureros, marii scenaristi ai lumii si artistii cei mai talentati i-au consacrat si dedicat filme de o mare subtilitate si frumusete.
    Tu le-ai privit, ca intr-un sirag de margele colorate.
    Unele dintre etape imi sunt cunoscute ,pentru ca le-am trait.Probabil ca multi dintre noi suntem ” artisti” in viata de zi cu zi, pentru ca,adesea,” viata bate filmul”.
    Cred ca venim pe lume cu dorinta de a iubi si de a fi iubiti.
    Odata cu trecerea timpului, ne cautam implinirea, adica jumatatea.
    Unii o gasesc, altii niciodata nu au parte de ea, altii renunta sa o caute.
    Ne hranim cu flacari, ne jucam cu focul, cadem, ne ridicam, o luam de la capat sau ramanem cu fata spre un trecut care ne-a subjugat.
    Cred ca important pe lumea asta este sa-i dai sufletului hrana pe care o cere inima, adica sa-ti traiesti clipa, pentru ca timpul este, din pacate, ireversibil.
    Cred ca m-a luat gura pe dinainte.
    Tu , prin frumusetea temei si originalitatea dezvoltarii ei, m-ai provocat.
    Multumesc, inca odata1


  2. …cu siguranta ar fi fost mai bine sa nu scriu nimic dupa comentariul Ginei;
    simintea mea la ceas de noapte inspre dimineata, se gandeste nu la Pianista Isabellei Huppert, ci la acea Dantelareasa a sa mistuita altfel de patima iubirii, alng celelalte imagini si murmur :

    „Ne rasucim pe-un asternut posac,
    Însingurati în doi, din lasitate,
    Mintindu-ne cu guri care prefac
    În zgura sarutarile uzate;

    Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
    Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
    Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
    Ca sa mai stim ca dragostea exista”
    -Romulus Vulpescu- in curind, peste treisaptamani, va fi si el aniversat…


  3. hmmmmm… delicat subiect… pentru ca aduce amintiri dureroase, nu ma indoiesc, celor care s-au istovit/risipit/descompus dupa moartea unei mari iubiri…
    la un moment dat m-am lasnat si eu curajos in acest subiect… dar nu m-au dus puterile pana la ce se intampla „dupa”. am defilat doar cu inefabilul… cu miracolul acestui sentiment de care multi avem parte… dar, chiar daca nu dureaza, tot cred ca este minunat ca ni se intampla.
    panta descendenta poate avea multe forme, iar cea mai urata este ca te face tandari… ca atare, „etapele” pe care le enuntai tu drept posibilitati sunt inlocuite de una singura: esti mort… viu fiind…

    frumos stil ai sa urzesti tematici in jurul acestor talente.🙂


  4. Gala,
    o sa iau cu mine acest post la ore🙂
    revin diseara, ca am ce iti spune despre multe dintre trepte🙂
    dar vreau sa ajung acasa ca sa si vad, nu numai sa aud🙂

    http://www.trilulilu.ro/BoomMoldova/dfd361c6675851

    pentru tine si conlocutori🙂


  5. angelita
    asta da surpriza, sa-l porti cu tine la ore, poate prin perindarile sale acest post intra in interactiune cu gender-urile vostre si discutiile despre iubire, astept feedback musaiiiiii🙂
    si multam de dor, e sfasietor de frumoasa melodia
    te astept🙂


  6. lumsa
    am luat-o incetinel, cu toate frumusetile si durerile ei, drept e ca e frumos cand se intampla, am vrut doar sa subliniez ca in ciuda corintenilor(dragostea nu moare niciodata) noi suntem cei care o omoram si adevarat graiesti tu totul se reduce la esti mort viu fiind
    treptele mele sunt cumva contra treptelor indragostirii de care vorbeam data trecuta si un fel de semnal de alarma caci inclin sa cred ca in primele trepte inca putem impiedeca alunecarea🙂
    ana
    dantelareasa ta mistuita e un fel de femeie paianjen care tese dragostea zi de zi pana cand cineva/ceva o distruge si o ia iara de la capat cu durere
    multumesc de versurile care se potrivesc de minune, cat despre romolus vulpescu, daca n-o sa-l amintesc eu te-as ruga sa o faci tu, merita toata atentia noastra
    gina
    asa este ne cautam jumatatea cred ca reusim toti sa o gasim la un moment dat insa exista mai multe variante sau nu o vedem, sau nu o simtim sau ii dam cu piciorul
    foarte putini dintre noi stiu sa pastreze jumatatea alaturi si sa creeze intregul, ma gandesc daca nu e cumva o pedeapsa a noastra a muritorilor pentru lipsa de deschidere si de sacrificiu cu care tot mai mult ne mandrim
    va multumesc ca ati poposit in aceasta imagine si ati adus aportul vostru pretios fiecare
    o zi frumoasa sa aveti si sa nu intrati pe aceasta scara care coboara sufletul in durere si ne indeparteaza


  7. eu cred ca poate sa nu ajunga pe panta descendenta daca exista dincolo de dragoste si prietenie si afinitati de orice fel si intelegere si mai ales daca orgoliul nu-si face simtita prezenta daca ai puterea sa nu mai fii tu pe primul plan si incerci cu adevarat sa fii celalalt🙂


  8. eu inca n-am ajuns pe panta descendenta. Sper sa nu ajung acolo. Eu cred in iubire pina la moarte… eu asa o ofer… si sper sa o primesc cu aceiasi masura… voi stiti deja.

    Pe mine ma innebunesc corurile… mai ales cele de tigani de dincolo de prut, rusi, ucrainieini, basarabeni… ce or fi. Ma topesc dupa ele. Tot caut pe internet si nu gasesc intocmai ce caut. Satra mi-a adus aminte din nou de ele.

    „Ultimul tango la paris” trebuie sa-l mai revad. L-am vazut undeva când eram prea frageda, n-am retinut nimic, ca sa nu zic ca nu am intels nimic :-)… ala nu e film pt. 18 ani… si din restul am mai vazut câte ceva… multe aduceri aminte, scormoniri prin memorie. Tema buna de gândire pentru seara asta. Thank you.


  9. cristinutza
    ai dreptate insa in realitate nu e asa
    nu cred ca trebuie sa incerci sa fii celalalt doar sa fii tu insati si sa crezi in celallat si in iubire
    manon
    bine ca n-ai ajuns sa cunosti caderea, fericita poti sa fii, uneori putem crede in iubire dar daca cei din jur nu cred ne pierdem speranta😦, important e sa mergem inainte dragostea adevarata poate sa invinga daca nu o lasam sa se transforme
    ma bucur daca am adus ceva sa-ti placa, satra e si pentru mine o mare bucurie intotdeauna🙂


  10. Cele 7 stadii ale Nirvana🙂
    Eu vad dragostea in foarte multe feluri, de la afectivitatea si erotismul pentru femeia/barbatul iubit la afilierea sociala, de la dragostea spirituala la narcisism. Intotdeauna mi-au placut abordarile ecleziastice, in special cele ale lui Ioan Scararul si Grigore Palama.
    Aveam un profesor in liceu, parca era mereu indragostit, atat de bine dispus parea. La fiecare ora ne facea cate o strofa. Imi amitesc acum cateva versuri ale sale, nu neaparat foarte bune, dar care exprima ceva:
    Frumoasa-i viata cand iubesti / Eternitatea-ntr-un sarut/ Mulajului facut din lut / Zambind in chi de primaveri / Femeilor ce-ti dau sa speri :):):):)


  11. valecano
    ma bucur sa vad ca privirea vostra stagneaza in dragoste si nu in caderea ei, asta imi da sperante, cred ca oamenii vad totusi inca partea plina a paharului, desi pesimist postul meu s-a transformat intr-o dezbatere despre dragoste si nu despre prabusire
    asa sa fie si in viata voastra dragostea sa nu cada niciodata🙂


  12. ups…si la tine-s aliniate nostalgic planetele🙂

    in prima pauză mai serioasă pe ziua de azi o să caut un clip comic …nu mai pot cu atâta melancolie….curge ca mierea pe capul nostru si văd că niciuna n-avem umbrelă😛

    zi frumoasă si mai senină si mai iubăreață


  13. andi
    daca gasesti clipul-umbrela trimite-l o secunda si peste planetele mele pline de ploaie🙂


  14. Servus Gala!
    Aici… e mai iarnă decît iarna… şi ascult îndemnat de tine Paskaev… Totul face parte din acel şir de descoperiri despre care ti-am mai scris. Discret vorbeşti despre creşterea si decăderea dragostei… Este un excurs frumos aici, prin arte… dar dacă nu ar fi? Dacă am rămîne doar în… parcurs? Sau dacă chiar asta facem zi de zi, în existenţa noastră? Cît de trist si greu de suportat ar fi?
    Cele bune, Gala!


  15. flavius
    tocmai pentru ca subiectul e unul iernatic si greu, l-am ascuns in arta poate asa durerea nu se simte atat de mult, asa poate invingem tristetea si ne oprim unde se mai poate opri
    sa nu lasam dragostea sa cada din noi
    o noapte frumoasa iti doresc


  16. gala, ce a inspirat aceasta succesiune a „fazelor” iubirii? sau doar alinierea planetelor intr-un mod nostalgic la auzul si vederea primaverii te-au facut sa urmezi aceasta cale? orice iubire are si un „end” din acesta descris de tine?
    Good day to you……


  17. Wolfffffy
    M-au inspirat zodiile si karmele fiecarui dintre aniversatii zilei😉
    Da, cred ca la modul general fiecare „end” poate fi descris asa, e scara pe care coboara iubirile, dar nimic nu e batut in cuie, orice pas poate fi prins in cadere si dus pe o alta scara.
    Orice coborare poate fi transformata intr-o ascensiune cu conditia sine qua non a iubirii. Stiu sunt abstracta… Dar la modul cel mai concret posibil caderile sunt nietzscheniene, caci ceea ce nu ne doboara, ne face mai puternici si in iubire


  18. […] Lemondegala […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    Martie 2010
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Martie 2010
    L M M M V S D
    « Feb   Apr »
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • %d blogeri au apreciat asta: