Archive for the ‘cortina roşie’ Category

h1

dedublări artistice

21/02/2010

1.Dedublări şi furt de personalitate

Nu mi-au plăcut niciodată filmele violente, filmele în care imaginile centrale sunt cele ale unor persoane mutilate sau chiar ucise prin violenţă. Sunt capabilă să privesc ore în şir ciudăţenii, dar nu bătăi şi impulsivităţi sălbatice.
Totuşi sunt câteva filme la care le-am trecut cu vederea violenţa şi pe care am reuşit să le privesc în totalitate cu scenele bătăioase cu tot, printre ele se numără şi « Portocala mecanică » şi « Fight Club ». Am să vă amintesc de ultimul dintre ele printr-o secvenţă video, cea a celor opt reguli.
Nu mă opresc în mod aleatoriu asupra acestei scene, ci pentru ca este un lait motiv care revine pe parcursul filmului, nu întâmplătoar v-am adus aminte de acest film, ci pentru că filmul, în regia lui David Fincher, are la bază nuvela lui Chuck Palahniuk « Fight Club », o scriere despre o fraternitate secretă a unor tineri care se lovesc unul pe altul până ajung pe jumătate morţi în concursuri ilicite până ajung să evolueze într-un grup terorist. Şi pentru că secvenţa video se referea la regulile clubului am să citez pasaje din carte referitoare la aceste reguli aici, pentru moment citatele sunt în franceză fiind singura ediţie pe care am avut-o la îndemână , dar o să încerc să revin cu o traducere .
Ultima frază : « À l’époque, ma vie me donnait l’impression d’être trop complète, et peut-être qu’il nous faut tout démolir pour faire quelque chose de mieux de nous-mêmes. », este de altfel şi cheia spre interpretarea personajului principal Tyler Durden aka dedublările naratorului, precum şi intenţia autorului de a arăta feţele pe care le poate lua autodistrugerea începând de la o insomnie şi ajungând la sinucidere.
Iar cum astăzi e ziua lui Chuck Palahniuk

Chuck Palahniuk

Chuck Palahniuk

să-i urăm « La mulţi ani ! » şi să-i citim nuvelele, iar pentru cei tentaţi să vadă un alt film care are la bază o scriere a sa, şi anume « Choke » le recomand cartea înaintea peliculei cinematografice în regia lui Clark Gregg, dacă sunt amatori de Palahniuk, căci scenariul filmului este net diferit de naraţiunea în sine.
Un cadou potrivit pentru sărbătorit mi s-ar părea o bucată muzicală a unui alt aniversat al zilei : Leo Delibes
leo delibes

leo delibes

şi mă gândeam la muzica din baletul « Coppelia ( Fata cu ochi de smalţ) » de Arthur Saint-Léon, cu un livret de Charles Nuitter, scris după povestea lui Hoffmann L’Homme au sable, care, zic eu, menţine ritmica de galop din Fight Club şi face aluzie şi la dedublări.

2. Senzualitate explicită vs senzualitate ascunsă

Alte sărbătorite ale zilei de 21 februarie îşi fac locul în calendarul Galei, două femei pătrunse de o senzualitate profundă, cea dintâi Anais Nin

anais-nin

anais-nin

a fost una dintre primele scriitoare care a deschis porţile literaturii erotice, cea de-a doua Nina Simone
nina_simone

nina_simone

cu senzualitatea vocii sale de neconfundat ne-a strecurat în suflete o muzică demnă de a ne cutremura simţurile.
Anais Nin a devenit celebră în urma jurnalului său intim pe care l-a început la unsprezece ani şi a continuat să scrie asiduu până la moarte, jurnal pe parcursul căriua descrie întâlniri amoroase artistice sau anlitice ca cele cu Henry Miller, Antonin Artaud, Edmund Wilson, Fuseau Vidal, James Agee.
Anais Nin este apreciată şi pentru pionieratul în scrierile erotice, fiind alături de Kate Chopin printre primele scriitoare care au atins acest subiect sensibil ţinând seama că vorbim despre anii ‘40. « Delta lui Venus » sau « Venus Erotica » a fost scrisă în condiţii de probleme financiare cu un dolar pagina, a fost considerată drept o scriere scandalos de explicită în care se pune accent pe bisexualitate feminină. O vară la Mallorca din « Delta lui Venus » este o scenă reprezentativă pentru această faţă erotică a literaturii lui Anais Nin, în varianta engleză se poate citi aici, şi am să adaug un fragment din Delta lui Venus în lectura unei actriţe surpriză.
Nina Simone nu mai are nevoie de prezentare, cred că fiecare dintre noi poate asocia senzualitatea cu timbrul ei vocal sau una dintre piesele ei cu amorul.
Am să las la alegere două dintre preferatele mele, sunt curioasă care vă atrage mai mult.Iar ca fapt divers aş aminti că numele ei adevărat a fost Eunice Kathleen Waymon, dar a ales pseudonimul de Nina datorită unui amant latino american care îi spunea niña iar Simone a fost ales ca un omagiu în cinstea Simonei Signoret.
3. Virilităţi neaşteptate : inovaţia în muzică şi teatru

Un alt personaj drag Galei s-a născut la 21 februarie, e vorba de Sacha Guitry

guitry_sacha

guitry_sacha

care afirma : « Je n’ai qu’une seule ambition : ne pas plaire à tout le monde. Plaire à tout le monde c’est plaire à n’importe qui. ».Această ambiţie Guitry atransformat-o în inovaţie. Noi reguli în teatru, noi reguli în cinematografie, nu a plăcut oricui, dar ce-i care îl admiră pe Guitry îl admiră tocmai pentru că nu este ca toţi ceilalţi, pentru că noutatea lui, umorul caustic face deliciul publicului, replicile sale în aparenţă misogine sunt o pelerină care ascunde predilecţia sa spre dragostea faţă de femei, fapt ce îl confirmă cele cinci căsnicii ale sale. Frazele sale misogine sunt o metodă de a se răzbuna contra infidelităţii, contra mariajului nereuşit.De altfel unul dintre cunoscuţii lui Guitry actor şi regizor la rândul lui afirma că acesta din urmă a fost nebun după femei în schimb ele nu au fost nebune după el . Aceasta va fi şi cauza replicilor sale misogine şi a falsei categorii la care este încadrat. Am amintit de misoginism pentru că adesea numele lui Sacha Guitry trimite în această zonă şi pentru că am vrut să fac trecerea lui de la misogin la personaj virilic. Dincolo de aceste portretizări Guitry a fost : comedian, dramaturg, regizor de teatru şi de film şi un mare scenarist. Numărul pieselor sale de teatru se ridică la o sută şi majoritatea au fost puse în scenă de el însuşi, iar filmele pe care le-a regizat sunt în jur de 33, în majoritatea având rol principal şisau de regizor . Guitry a avut o încredere în sine , în virilitatea şi forţa sa care ne este transmisă tocmai prin pluralitatea poziţiilor pe care le are în arta teatrală şi cinematografică, prin curajul de a accede spre noi dimensiuni şi forme artistice. Aici găsiţi un mic text al lui Sacha Guitry despre ceas, un text mai puţin cunoscut iar mai jos o scenă din ” L’acroche-cœur „ care să vă apropie de universul său.
O altă surpriză, un personaj aparte care cu chitara sa poate cuceri orice suflet este Andrés Segovia
Andrés Segovia

Andrés Segovia

considerat cel mai important reprezentant al chitării clasice din secolul XX şi care e născut tot la data de 21 februarie.
Segovia a încercat să impună un stil în care flamenco şi repertoriul folcloric spaniol să fie îndepărtat cu desăvârşire şi care să abordeze partea clasică din muzică, nu numai că a reuşit cu brio, dar până şi iubitorii de flamenco printre care mă număr şi eu apreciază acest lucru, chitara lui Segovia şi-a găsit un loc în sufletul publicului filarmonicilor căci Segovia a dorit întotdeauna un loc în orchestră pentru chitară, de altfel acum chitara are posibilitatea abordării lui Bach spre exemplu.
Am încercat să fac trecerea cu ajutorul sărbătoriţilor/ aniversaţilor zilei de la dublă personalitate la personaje feminine şi masculine pline de senzualitate şi virilitate artistică, am să va las să alegeţi fiecare unul din personajele de mai sus pentru a reveni la dedublare. În pielea căruia dintre personajele amintite vă simţiţi împlinite visele şi ambiţiile ?

h1

visul artelor galactice

05/07/2009

Pentru că astăzi se împlinesc 129 de ani de la naşterea lui Constantin Tănase, să ne oprim puţin asupra visului său, visul teatrului de revistă
O altă visătoare împlineşte astăzi 29 de ani, e vorba despre Eva Green protagonista din „The Dreamers” în regia lui Bertolucci, un film despre filme şi libertate asupra căruia am să revin cu altă ocazie, dar pe care vi-l recomand între timp:
Iar pentru că am ales scena traversării Luvrului, o scenă în care visătorii încearcă şi reuşesc să bată recordul protagoniştilor din filmul lui Jean-Luc Godard, „Bande à part”, 1964 şi pentru că Ana mi-a descoperit un site despre cititori imortalizaţi în fotografie şi pictură iată-l pe Jean-Luc GodardLa Chinoise în „La chinoise”. Şi dacă tot intrăm în visul de cititor iată încă două trei mostre de cititori învederaţi
Simone de Beauvoir by Gisèle Freund 1952
Gisèle Freund- Simone de Beauvoir
Gregory Colbert – „Ashes and snow”
gregory-colbert-ashes-and-snow-v
Vincent van Gogh – La lectrice de roman, 1888
die_romanleserin_2681
Picasso -La lectora, 1920
Picasso_La lectora, 1920
Allen Ginsberg

Allen Ginsberg
Pentru că suntem la reprezentarea cărţilor, după pictură şi fotografie pot urma tatuajele, iar săptămâna trecută Whitenoise ne prezenta un site cu tatuaje livreşti dintre care am ales
“I wanted you to see what real courage is, instead of getting the idea that courage is a man with a gun in his hand. It’s when you know you’re licked before you begin but you begin anyway and you see it through no matter what. You rarely win, but sometimes you do.”

– To Kill A Mockingbird by Harper Lee
tattoo-1 să visăm despre arta de a citi şi a vedea filme şi teatru.

h1

19 iunie şi arta pentru artă

19/06/2009

Cei prezenţi în calendarul zilei de 19 iunie au îndrăznit să ne arate frumosul. Sper să vă bucuraţi de acest moment.
În teatru, Irina Petrescu ( născută în 1941) ne aminteşte de Suflete tari, piesa lui Camil Petrescu

În literatură Salman Rushdie ( născut în 1947) ne arată cum se trece peste orice graniţă de dragul artei. Salman Rushdie este autorul Versetelor Satanice, pentru care ayatollahul Khomeini a stabilit o fatwa în 1989 care cere oricărui musulman să-l ucidă pe Rushdie pentru blasfemie. Rushdie rămâne un simbol al libertăţii de expresie şi un reprezentant al realismului magic.

În muzică Chico Buarque( născut în 1944) care e cunoscut şi în literatură ne încântă cu ritmurile sale :

h1

9 iunie incursiune în obsesii artistice

09/06/2009

barbaraMonique Andrée Serf, supranumită Barbara, născută la 9 iunie 1930 cântăreaţă, autoare şi compozitoare franceză a creat un univers plin de o poezie melancolică şi romantică indisociabil de viaţa sa. Cei care au avut ocazia să o vadă pe scenă au rămas profund marcaţi de relaţia deosebită pe care aceasta o avea cu publicul căruia îi cânta « sunteţi cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am avut-o » şi căruia i se confesa adeseori. Cântecele sale sunt un monolog interior plin de poezie neagră, melancolică aptă să pună în scenă răni personale cu care ne putem identifica uşor sau poveşti de dragoste romantice. Se spune despre ea că este ultima divă franceză fără echivalent în zilele noastre.
Tot la 9 iunie s-a născut un actor pe care nu pot să-l descriu decât ca un amestec de ciocolată cu şampanie, efervescent şi ameţitor este în acelaşi timp copilăresc şi aromat, seducător redutabil, cuceririle sale sunt datorate atât fizicului cât şi capacităţii artistice,Johnny Depp Johnny Depp se înscrie printre actorii mei preferaţi, capabili să mă facă să vizionez un film şi numai datorită prezenţei sale în distrbuţie. Aşa aştept \"Alice în ţara minunilor\" şi The man who killed Don Quixote
Şi tot astăzi se împlinesc 97 de ani de la moartea lui Ion Luca CaragialeCaragiale_costum_balcanic aş vrea să-l comemorăm prin lectura unor poezii ale sale mai puţin cunoscute publicului larg

Amiaza maură

de Ion Luca Caragiale

În aer e lene… Amiază de vară.
pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă şi alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine şi sânge şi moarte şi jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze…
Pornirea vrăjmaşe, el vrea s-o calmeze:
“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele şi lună! (răcneşte Ahmet
Ş-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
“Nu vreau!!”
«Zic: du-te!!»
“Stăpâne… mă duc!”
…Fatme se supune şi pleacă fierbând,
Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând…
Fatme e departe… Emirul Ahmet
Cu blonda Biulbiula vorbeşte-n secret!
*
În aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Biulbiul doarme-acuma deplin liniştită.
Fatme se întoarce… Figura-i, pălită
De focul ce-o arde, cu jale zâmbeşte.
Ahmet ia ciubucul şi ţintă-o priveşte.
“… Nebuno – el zice – te-apropie bine:
Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine…”
“Ştiu… Doarme acuma potrivnica mea:
Stăpâne, vorbeşte-mi şi mie de ea!”

Biulbiul doarme dusă… Emirul Ahmet
Cu bruna Fatmea vorbeşte-n secret…
Şi bruna, la rându-i, de vorbă sătulă,
Adoarme alături cu blonda Biulbiulă.
Emirul de vorbă şi dânsu-i sătul –
De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale
Ce dorm obosite, zdrobite de şale,
Adoarme-ntre două domoale neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste…
… Şi-n aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară!

În gondolă

de Ion Luca Caragiale

La San Marco în piaţă,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viaţă
Lin şopteşte-al mării val.
— Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-încet,
Sub a lunii scâteiere…
Cântă, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatică;
Dorul tău îmi vei cânta…
Nu te teme de nimică…
Eşti al meu şi sunt a ta!
Doarme-acum şi crudu-mi gâde
În palatu-i aurit;
De gelosul meu poţi râde,
De demult l-am adormit,
— Pentr-un zâmbet, o privire
De la tine, scump odor,
Partea-mi dau de nemurire,
Dau chiar patrie, onor!
Vezi tu luna de pe ceruri
Cum străluce mângâios,
Învelind tot în misteruri?
Pentru mine-i de prisos.
Tu eşti singura-mi lumină,
Luna mea d-acum tu eşti.
Dogaresa mea divină!
Spune-mi, spune: mă iubeşti?
— Te iubesc ca o nebună;
Fă cu mine orice vrei;
Dacă-s pentru tine lună,
Tu eşti soare-n ochii mei!
Dă-mi căldura ta suavă,
De-al ei foc să mă topesc…
Sunt a ta fidelă sclavă;
Te iubesc! da, te iubesc!
Înainte, gondoliere
Du-ne, du-ne-ncet-încet!
Sub a lunii scânteiere,
Cântă, scumpul meu poet!
— În Veneţia duioasă,
Dulce-i viaţa-n carnaval!
Pentr-o inim-amoroasă,
Cântă, râde-al mării val!
Nu pot să închei înainte de a lăsa ceva şi din teatrul său şi fiindcă am găsit „Două loturi” cu Grigore Vasiliu-Birlic în rolul principal, bucuraţi-vă:

Dat fiind faptul că Lefter Popescu face parte din simbolurile care îmi bântuie liricul, am un videopem bonus în cealaltă lume a Galei, click aici

h1

28 martie şi cei dragi Galei

28/03/2009

kiritescu

kiritescu

În 1888 se năştea la 28 martie la Ploieşti Alexandru Kiriţescu unul dintre cei mai de seamă continuatori ai lui Caragiale, un dramaturg cu un mare talent în a satiriza viaţa socială contemporană. Pe Kiriţescu majoritatea îl cunoaştem ca autor al „Gaiţelor”

Astăzi e şi ziua lui Mario Vargas LLosa
llosa

llosa


Pe numele său complet Jorge Mario Pedro Vargas Llosa, scriitorul peruvian astăzi împlineşte 73 de ani, amintesc că a scris romane, poezii teatru şi eseu politic, Mario Vargas Llosa este membru al Academiei regale spaniole, a primit Premiul Cervantes în 1994;

Am adus pentru cei ce vor să-şi amintească un fragment din Conversaţie la Catedrală aicim iar despre teatrul său las un video

Tot astăzi amintesc de Virginia Woolf,
virginia-woolf

virginia-woolf

născută la 28 martie 1941, numele ei înainte de căsătorie era Adeline Virginia Stephen, e considerată una dintre cele mai importante figuri în literatura engleză şi printre cei mai importanţi romancieri ai secolului XX.
Unul dintre cele mai importante romane Mrs. Dalloway ( care poate fi citit aici(1925) a fost adaptat cinematografic în 1997 în regia Marleenei Gorris
este un Romanul descrie o zi a Clarissei Dalloway, în Anglia de după războiul mondial şi ne confruntă cu o frescă londoneză în care se interferează probleme ale societăţii şi intimităţi, se pare că iniţial Virginia Woolf şi-a intitulat romanul The Hours ceea ce ne duce cu gândul la filmul cu acelaşi nume, după nuvela lui Michael Cunningham inspirată de Mrs. Dalloway în regia lui Stephen Daldry şi care ne prezintă fragmente din viaţa Virginiei Woolf

În final vreau să închei cu un portret al Virginie Woolf în interpretarea coregrafică a Majei Dobrila
.
Astăzi am vrut doar să vă amintesc câte un strop din fiecare aniversat astăzi drag Galei, vă las vouă comentariile şi ideile adiacente.

h1

Ziua internaţională a teatrului, Mesajul internaţional al lui Augusto Boal: toţi suntem actori

27/03/2009

theatre

theatre


Ziua internaţională a teatrului a fost înfiinţată în 1961 în cadrul celui de-al nouălea congres modial al Institutului Internaţional de Teatru ( creat în 1948 la iniţiativa UNESCO este organismul cel mai important în domeniul artei de scenă ) la propunerea lui Arvi Kivimaa în numele Centrului Finlandez .
Din 1962 în fiecare an la data de 27 mars (dată care coincide cu deschiderea sezonului din 1962 a Teatrului Théâtre des Nations à Paris) se sărbătoreşte Ziua internaţională a teatrului , iar tradiţia cere ca o figură cunoscută din teatru sau o personalitate marcantă să scrie un mesaj referitor la teatru . Acest mesaj se numeşte Mesaj Internaţional e scris în câteva zeci de limbi şi se citeşte în faţa spectatorilor prezenţi la teatru în seara de 27 martie în toate colţurile lumii şi e difuzat de întreaga mass-medie .Şirul acestor mesaje a fost început de Jean Cocteau în 1962, iar anul acesta mesajul a fost scris de Augusto Boal,
_boal_augusto

_boal_augusto

cum eu am avut acces la el în franceză vi-l redau aşa, originalul este scris în portughezăm iar în cazul în care voi aveţi versiunea românească o aştept cu drag .

« Toutes les sociétés humaines sont spectaculaires dans leur quotidien et produisent des spectacles pour des occasions particulières. Elles sont spectaculaires en tant que mode d’organisation sociale, et produisent des spectacles comme celui que vous êtes venus voir.

Même si nous n’en avons pas conscience, les relations humaines sont structurées de façon théâtrale : l’utilisation de l’espace, le langage du corps, le choix des mots et la modulation de la voix, la confrontation des idées et des passions, tout ce que nous faisons sur les planches, nous le faisons dans notre vie : nous sommes le Théâtre !

Non seulement les noces et les funérailles sont des spectacles, mais le sont aussi les rituels quotidiens si familiers qu’ils n’affleurent pas à notre conscience. Non seulement les grandes pompes, mais aussi le café du matin et les bonjours échangés, les amours timides et les grands conflits passionnels, une séance du sénat ou une réunion diplomatique- tout est théâtre.

L’une des principales fonctions de notre art est de porter à notre conscience les spectacles de la vie quotidienne dont les acteurs sont également les spectateurs, dont la scène et le parterre se confondent. Nous sommes tous des artistes : en faisant du théâtre, nous apprenons à voir ce qui nous saute aux yeux, mais que nous sommes incapables de voir tant nous sommes seulement habitués à regarder. Ce qui nous est familier nous devient invisible : faire du théâtre, c’est éclairer la scène de notre vie quotidienne.

Au mois de septembre dernier, nous avons été surpris par une révélation théâtrale : nous qui pensions vivre dans un monde sûr, malgré les guerres, les génocides, les hécatombes et les tortures qui, certes, se déroulaient mais loin de nous dans des contrées lointaines et sauvages, nous qui vivions en sécurité avec notre argent placé dans une banque respectable ou dans les mains d’un honnête courtier en bourse, on nous a dit que cet argent n’existait pas, qu’il était virtuel, fiction de mauvais goût de quelques économistes qui eux n’étaient pas fictifs, ni sûrs, ni respectables. Tout cela n’était que du mauvais théâtre, une sombre intrigue dans laquelle quelques-uns gagnaient beaucoup et où beaucoup perdaient tout. Des politiciens des pays riches ont tenu des réunions secrètes d’où ils sont sortis avec des solutions magiques. Nous, victimes de leurs décisions, nous sommes restés spectateurs assis au dernier rang du balcon.

Il y a vingt ans, je montais Phèdre de Racine à Rio de Janeiro. Les décors étaient pauvres : des peaux de vache au sol, des bambous autour. Avant chaque représentation, je disais à mes acteurs : « la fiction que nous avons créée au jour le jour est finie. Quand vous aurez franchi ces bambous, aucun de vous n’aura le droit de mentir. Le Théâtre, c’est la Vérité Cachée ».

Quand nous regardons au-delà des apparences, nous voyons des oppresseurs et des opprimés, dans toutes les sociétés, les ethnies, les sexes, les classes et les castes ; nous voyons un monde injuste et cruel. Nous devons inventer un autre monde parce que nous savons qu’un autre monde est possible. Mais il nous appartient de le construire de nos mains en entrant en scène, sur les planches et dans notre vie.

Venez assister au spectacle qui va commencer; de retour chez vous, avec vos amis, jouez vos propres pièces et voyez ce que vous n’avez jamais pu voir : ce qui saute aux yeux. Le théâtre n’est pas seulement un événement, c’est un mode de vie !

Nous sommes tous des acteurs : être citoyen, ce n’est pas vivre en société, c’est la changer. »

Augusto Boal s-a născut în 1931 în Rio de Janeiro, Brazilia este director de teatru , scriitor şi politician. Deasemenea este fondatorul Teatro do Oprimido,( teatrul celor asupriţi) un teatru care a servit ala început ca o mişcare populară de educaţie populară.
El organizeză premiul festival internaţional al Théâtre de l’opprimé la Paris în 1981, iar apoi începe să se orienteze spre teatrul terapeuticm de altfel ultima sa carte ’Arc-en-ciel du désir. (La Découverte, 2002) vorbeşte exact despre această metodă de îmbinare a teatrului cu terapia.
Iată şi un fragment relevant din teatrul lui Augusto Boal

Aşadar lecţia pe care ne-a dat-o Boal în mesajul său sper să ne apropie de realitate fiindcă teatrul este un adevăr ascuns, iar noi de-a lungul existenţei ne regăsim ca participanţi, actori în societatea pe care avem datoria să o schimbăm .

h1

mistere care îşi scot capul din cutia cu amintiri

25/03/2009

O privire jucăuşă prin calendarul de astăzi mi-a deschis pleoapele peste amintiri şi mi-a stârnit pofta de mister.Dacă e să vorbesc de mister prin prisma celor aniversaţi astăzi întâi de toate cad în copilărie. Şi pentru că acum câteva zile Lumsa ne întărâta memoria să scoată la iveală poveşti din cufărul cu amintiri şi fotografii din lada de zestre vin şi eu cu o poză dragă mie pentru a deschide mica incursiune în căutarea misterului

two

two


Bănuiesc că eram adâncită în căutări şi aici, poate tot misterul îl căutam, de altfel la vârsta aceea totul era mister, încă nu descoperisem nimic cu adevărat.
Mai târziu am găsit o bucată de mister numai bună să-mi stârnească pofta de căutare şi de lectură, pofta de călătorie şi de descoperiri în poveştile lui Jules Verne ( astăzi se împlinesc 104 ani de la moartea lui).

Încep să înţeleg acum pofta cu care citeam la vârstă foarte fragedă din cărţile sale şi nu mă săturam.Mă plimbam de la pământ la lună, în centrul pământului, pe sub mări, şi o luam din nou de la început cred că aşa a început să se sădească în mine sâmburele plin cu dorinţe de călătorii, de mistere şi de mitologii ascunse.
Iată şi o adaptare a lui Georges Méliès (1902) după romanul „De la pământ la Lună”

Şi hop! din lumea lui Verne în lumea celor 1001 de nopţi cu poveşti, în lumea lui Haroun al Rachid, căci şi el se înscrie în lista celor decedaţi astăzi (anul 809), în plus se ştie că cele mai multe din istorisirile Seherezadei au fost spuse la curtea califului Bagdadului.
calif-de-bagdad

calif-de-bagdad

Pentru mine seria poveştilor Seherezadei a fost unul din misterele de căpătâi ale copilăriei, atmosfera de poveste neterminată mi-a adâncit pofta de lectură îmi amintesc cum pe zi ce trecea eram tot mai prinsă în aerul oriental şi tot mai atrasă de Seherezada care rămâne şi în ziua de astăzi personajul feminin care m-a marcat profund, m-a învăţat cum se spun poveştile, cum să ne jucăm cu misterul şi cu sufletele.
Pentru că n-am la dispoziţie nici o bucăţică virtuală din poveştile Seherezadei am să las un film care să ne reamintească de curtea poveştilor:

Un alt mister care mi-a inundat copilăria a fost cel magic, început cu poveşti şi continuat cu o trusă de magician care mă transpunea în universul scenic al lui Harry Houdini (născut pe 24 martie 1874),
harryhoudini

harryhoudini

el este cel care mi-a vorbit altfel despre lume, cel care mi-a şoptit că tot ceea ce ne înconjoară este un univers care conţine şi praf de magie dacă ştim să-l privim.
houdini_performing_water_torture_cell

houdini_performing_water_torture_cell

Numărul care i-a adus faima lui Houdini „The Chinese Water Torture Cell” este probabil cel mai riscant şi interesant \" truc\" şi cel care stârneşte interesul încă şi în ziua de astăzi, în el privesc miturile cu ochii minţii, misterul nu mai îmi pare de nepătruns, iar dorurile copilăriei trec către speranţa maturităţii.În fond l-am văzut întotdeauna pe Houdini ca un copil care nu se teme de necunoscut şi care deţine cheile universului, cel care „om mare ” fiind n-a uitat să se joace.
Un ultim mister pe care îl aduc astăzi în faţa ochilor este cel cinematografic, fiindcă astăzi aniversăm 39 de ani de la naşterea actriţei Lara Flynn Boyle
lara_flynn_boyle

lara_flynn_boyle

, iar pentru mine ea rămâne Donna Hayward din Twin Peaks, acesta e şi motivul pentru care astăzi o aduc aici în lista misterelor, pentru că Twin Peaks pentru mine este un cuumul de mistere care mi-a zdruncinat copilăria şi m-a învăţat să pun întrebări, am văzut serialul pentru prima dată când treceam din copilărie în adolescenţă şi chiar dacă l-am revăzut apoi cu nenumărate ocazii fiind unul din filmele lui David Lynch îndrăgite de mine, am flash-uri adânc lipite de memoria copilăriei, cum ar fi scena următoare

Misterele filmului au urzit în mintea mea de copil o profundă dorinţă de a merge mai departe, nu rareori mi s-a întâmplat să brodez mici istorisiri pe marginea filmului şi să creez o altă lume paralelă în care personajele se comportau şi mai bizar decât în film.
Şi pentru că m-am oprit la acest film nu pot să plec fără a aduce dansul piticului cel mai misterios punct din Twin Peaks

Port în mine atracţia faţă de mistere sub orice formă, îmi place să le pipăi, să le miros, să le gust, să mă joc cu ele să le transform şi să inventez altele, acestea fiind scrise mi-am devoalat chipul copilăriei cu misterle lui cu tot( recunosc aş fi mers mai departe mă limitez însă la aniversaţii zilei ) şi vă aştept pe voi să vorbiţi despre mistre care v-au marcat

  • cadran

    August 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • August 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031