Archive for the ‘pe poante cu linişte’ Category

h1

dansul substitut al comunicării?

27/03/2010

Dansul rămâne unul dintre punctele centrale în viaţa mea personală şi culturală, întotdeauna m-au atras dansurile, dansatorii şi atmosfera pe ringul cu mişcări sălbatice, cei care sunteţi prin preajmă aţi văzut posturile mele revin asupra dansului de câte ori am ocazia. Pentru mine dansul este în primul rând plăcere, în al doilea rând comunicare şi apoi eliberare.
Aş vorbi despre multe dansuri care mi-au furat clipa şi sufletul de-a lungul vieţii, îmi amintesc din copilărie am fost marcată de Bolero, de dansul lui John Travolta din Saturday night fever, de dansul din Dirty Dancing, Michael Jackson şi Madonna, de Paula Abdul şi de Freddie Mercury, MC Hammer şi multe altele, am vrut doar să dau câte un exemplu din fiecare registru. Apoi au început filmele şi baletul dar aici îmi trebuie un articol special să le aduc pe toate, am să amintesc doar in fugă tangourile din Scent of a woman şi Moulin rouge pe Baryshnikov în White Nights şi dansul piticului din Twin peaks despre care am scris zilele trecute.
Nu nu aniversăm astăzi niciun coregraf, nicio balerină, însă cei prezenţi încalendarul artistic de astăzi mi-au vorbit mie despre dans. E vorba de Sarah Vaughan ( n. 27 martie 1924), Maria Schnieder ( n. 27 martie 1952) şi Quentin Tarantino ( 1963).Dansurile lor sunt dansuri ieşite din tipare, sunt dansuri ciudate şi incitante, sparg canoanele coregrafice şi introduc sau continuă alte idei, dansurile acestea conţin tot ceea ce văd eu într-un dans: plăcere, comunicare, eliberare
Dansul şi melodia CAPRICIU, „Whatever Lola wants, Lola gets” în interpretarea lui Sarah Vaughan

Dansul AFRODISIAC, un ultim tango în Paris alături de actriţa Maria Schneider

Dansul PROVOCARE, concursul de dans din Pulp Fiction cu scenariul lui Quentin Tarantino

Dansul TRANSĂ, tot în Pulp Fiction

Dansul LUPTĂ cu aceeaşi Uma Thurman tot în scenariul lui Quentin Tarantino, dar de data aceasta în Kill Bill

Dansul SUCCES, satisfacţia din scena finală a filmului Four rooms cu şi de Quentin Tarantino

Dansul FATAL al Juliettei Lewis în rolul lui Mallory Knox din filmul Natural Born Killers adaptare a lui Oliver Stone după un scenariu al lui Quentin Tarantino

Pe cât de bizare toate aceste dansuri pe atât de comunicative, după mine poartă în ele tot mesajul ideatic al filmelor în cauză.
Oare cum ar fi dacă în anumite momente din viaţă ne-am exprima prin dans? Pentru că tot vorbisem cu Angela despre tăcere şi sinceritate, dansul le îmbină perfect pe amândouă.

Anunțuri
h1

Turtă dulce în paşi de dans

16/07/2009

ginger_rogers_01
Astăzi sunt deja 98 de ani de când s-a născut Virginia Katherine McMath, alias Ginger Rogers.
Îmi aduc aminte de copilărie întotdeauna m-am întrebat de ce numele ei seamănă cu turta dulce(ginger bred) şi îmi imaginam că îi plăceau dulciurile, că s-a născut în apropiere de un cuptor, că-i plăcea să fugă prin pădure, până mi-am adus aminte de vorba din poveste: „ba mai bine stai să-ţi cânt” şi turtiţa cânta iepuraşului, lupului, ursului, pădurii. De atunci Ginger pentru mine a fost turtiţa dansatoare şi încercam să o imit. Întotdeauna mi-am dorit să dansez ca ea, dar greu de „mânuit” piciorul atât de frumos, greu de imitat dansul ei, mai ales cel din Roberta (William A. Seiter 1935):

h1

alegerile sofiei în piele de gala

22/06/2009

Se întâmplă în momentul de faţă să mă confrunt cu o situaţie în care am de ales, doar că opţiunile oricât le pun în balanţă sunt egale şi nu numai că sunt egale îmi sunt şi, dacă nu potrivnice, cel puţin neacceptabile ambele.
Ce facem de obicei în situaţii de genul acesta? Îmi trec prin gând soluţii acceptabile în primele secunde şi imposibile în următoarele două, decid să mă joc , am să fac din realitate o ficţiune, am să dau cu banul să vad ce se impune capul sau pajura. Doar că moneda mea nu e una obişnuită, e o monedă topită din calendarul de astăzi.
Am pus în ea o bucăţică de Meryl Streep la 60 de ani astăzi cu oscarul ei pentru cea mai bună actriţă, rolul Sophie din Sophie’s choice

un film de Alan J. Pakula după o nuvelă a lui William Styron, purtând acelaşi nume Sophie’s Choice. nuvela a fost un bestseller în anul apariţiei (1979) şi cea mai bună carte a autorului, însă filmul nu se klasă mai prejos. Este povestea unui scriitor în devenire Stingo care întâlneşte un cuplu prins într-o relaţie dificilă Nathan Landau şi Sophie Zawistowska. Nathan evreu născut în America, Sophie poloneză trecută prin lagărul nazist. Nathan deşi vrea să treacă drept geniu este un schizofrenic ale cărui comportamente oscilează de la o zi la alta. Sophie îşi găseşte în Stingo un bun ascultător şi i se confesează relatându-i istoria alegerii ei la intrarea în lagarul nazist, când a trebuit să hotărască care dintre cei doi copii ai săi vor supravieţui.
În ciuda faptului că cei doi au o aventură împlinită atât pe plan sexual cât şi în plan sentimental, Sophie dovedeşte că nu se poate despărţi de Nathan, iar alegerea ei se dovedeşte şi de data aceasta a fi fatală.
Joaca mea continuă cu Cindy Lauper azi la 56 de ani parcă la fel ca atunci când cânta:

Apoi am să mă joc cu dansul într-un ritm al lui Fred Astaire de la al cărui deces se împlinesc azi 22 iunie, 22 de ani şi poate în dans găsesc soluţia potrivită

Mă joc în continuare în muzică la aniversarea a 50 de ani de la naşterea gemenilor Nicola şi Stephane Sirkis din grupul Indochine

Apoi o ultimă încercare ludică se rezumă la cuvintele lui Erich Maria Remarque născut la 22 iunie 1898 şi care în fragmentul din Cuibul visurilor, primul său roman, un roman al artiştilor scris în amintirea lui Fritz Forstemeier şi Lucile Dietrichs, îmi aruncă o ultimă povaţă:
„Găsiţi-vă
echilibrul în voi înşivă! Reţineţi ce vă spun: nu căutaţi fericirea în lumea
mare… fericirea rezidă în voi… rămâneţi-vă credincioşi unul altuia; şi
urmaţi drumul plin de har care duce de la eul regăsit la tu, iar de acolo la
universal… Înfrăţirea universală… totul este înfrăţit cu voi: copacii,
deşertul, marea, norul de pe cer la asfinţit, vântul care adie în pădure,
nimic nu înseamnă despărţire şi dezbinare, totul reprezintă unitate şi
armonie, frumuseţe eternă. Dacă le simţiţi sfâşiate, acordaţi-vă sufletele
în funcţie de marea harpă, natura… Totul curge. Nimic nu se
anchilozează. Să înţelegi orice înseamnă să ierţi orice. Mintea
omenească întâlneşte multă amărăciune, multe enigme în viaţa de pe acest pământ… dar sensul cel din urmă rezidă de multe ori într-un
trandafir… Într-un surâs… Într-un vis. Îmi împreunez mâinile obosite ca
să-mi păstrez echilibrul în faţa hăului albăstrui… şi înainte de a mă
prăbuşi în el vă spun vouă, care vă aţineţi încă sub soare: Rămâneţi-vă
credincioşi unul altuia!
Fritz inspiră adânc, apoi continuă cu o voce slabă: — Rămâneţi
împreună, găsiţi-vă echilibrul în voi înşivă şi fiecare în celălalt. Să nu-i
nesocotiţi pe oameni, nu-i daţi uitării! Dăruiţi! Nu aşteptaţi recunoştinţă!
Conştiinţa că aţi dat oferă suficientă satisfacţie. Dăruiţi valori sufleteşti…
lumea suferă de lipsa lor. Mulţi au redevenit oameni după ce li s-a
adresat un cuvânt bun, deşi banii nu le fuseseră până atunci de nici un
folos. Încercaţi să aveţi un alt fel de relaţii cu oamenii… relaţii omeneşti,
nu mecanice… şi veţi descoperi adevărate comori. Omul este bun! Nu
uitaţi acest lucru! Cuibul visurilor vă rămâne vouă. Lu… Fritz respira tot
mai greu: Visul meu minunat, pierdut în grădinile întunecate, încărcate
de flori… dispărut… Îngropat… În curând se stinge şi lumânarea… şi totul
este… Capul îi căzu iar pe pernă.”
Pare că toţi mi-ar fi aruncat o nadă, de a cărui trebuie să mă prind nu ştiu.

h1

„Totus mundus agit histrionem”

27/05/2009

„Totus mundus agit histrionem” scria pe frontispiciul faimosului Globe Theatre, toată lumea joacă teatru sau lumea e o scenă ( „the world is a stage” cum avea să preia expresia Shakespeare, în As you like it sau „mundus est fabula” în cuvintele lui Descartes ).
După joaca stârnită de leapşa Ginei prin care pe rând ne-am făcut intrarea pe scenă şi ne-am asumat diferite roluri, mă gândeam să continuăm seria cu mască şi fără mască, începută la carnavalul din februarie printr-un festival liric al identităţilor. Şi v-aş propune să alegem fiecare răspunsurile altcuiva la această leapşă şi să încercăm să ne identificăm cu persoana, asta în ideea de mai sus că lumea e o scenă iar noi suntem actorii.
Vă las să alegeţi tipul spectacolului în care se integrează poemul identităţii dintre scenele aniversaţilor zilei, astfel revin la un obicei mai vechi, calendarul Galei.
În plan pictural, la 27 mai 1871 se năştea George Rouault unul dintre pictorii destul de greu de încadrat într-un curent. Nici fovist, nici cubist, refuză să se considere expresionist deşi culorile sale vii încadrate de contururi pronunţate şi sumbre ne îndreaptă spre expresionism, Rouault a abordat condiţia umană. Circul, des întâlnit în pânzele sale, este o alegorie a existenţei umane care se desfăşoară între tragic şi grotesc- burlesc şi desuet. le_vieux_clown_au_chien_popup_288by450
Portretele clownilor pictaţi de Rouault sunt pe de-o parte autoportrete, pe de altă parte sunt mici caracterizări care se potrivesc omenirii întregi.
Rouault de fapt se identifică cu acest reprezentant al circului afirmând: „…am văzut că bufonul sunt eu, suntem noi…” şi plasându-se între materie şi spirit ca un simbol al suferinţei, urmând ideea lui Pascal conform căruia divertismentul nu furnizează decât o satisfacţie trecătoare, fiind de fapt iluzia fericirii.
Astfel travestierea, masca sunt necesare pentru asumarea veridicităţii şi a sinelui.petite_magicienne-rouault
Un al doilea plan este cel coregrafic, reprezentat de Isadora Duncan , născută la 27 mai 1877, isadora duncan care de copil şi-a arătat dispreţul faţă de realitate şi dragostea pentru poezie şi dans.
Reformatoare a universului dansului, Isadora Duncan a transformat scena în viaţă, în dansul său nonconformist reprezenta Grecia antică, mişcările ei fiind de o naturaleţe şi simplitate uneori dispreţuite de spectatori, dar care i-au transformat dansul în transă. A dansat pe Chopin „Marş funebru”, simfonia a ix-a şi a cucerit Berlinul, Parisul, Londra şi Viena.
Iar dansul său a fost o viaţă dusă în paralel cu cea lumească sau scena a fost substituat al lumii, o lume în care putea să fie ea însăşi.
Cea de-a treia scenă e cinematografia, astăzi sărbătorindu-l pe Giusseppe Tornatore amintesc de „Cinema paradiso” care este cred cel mai potrivit film să vorbeascaă despre scena vieţii ca despre un ecran de cinema, despre regizori şi actori ca despre omenire.Acţiunea se petrece în anii 40 într-un orăşel sicilian, în care Salvatore, viitorul regizor de mare notoriate venit la înmormântarea idolui copilăriei sale, Alfredo, îşi trăieşte copilăria sub fascinaţia cabinei de proiecţie din Cinema Paradiso, singura modalitate de distracţie a locuitorilor.
Filmul, un omagiu adus celei de-a şaptea arte, este plin de tandreţe şi emoţie accentuate şi de muzica scrisă de Ennio Morricone.
Tornatore îmbină realitatea şi imaginaţia, scena şi viaţa, încât pentru a-şi afirma identitatea Salvatore e obligat să recurgă la cinematografie .

Acestea fiind spuse aştept să alegeţi una din pseudo-scenele vieţii şi să daţi formă poemului identităţii creat din măştile prietenilor .

h1

jocuri sau ritualuri?

07/03/2009

Adesea, se întâmplă să ajung la concluzia că nouă oamenilor şi femeilor în special ne plac jocurile.
Ne jucăm în copilărie de-a adulţii, iar când „creştem mari” ne jucăm de-a copilăria. Ne jucăm în dragoste, ne jucăm în artă, ne jucăm cu noi înşine pentru a ne cunoaşte mai bine. Ne jucăm cu prietenii şi cu cei care ne sunt potrivnici, uneori luăm joaca atât de mult în serios încât o transformăm în ritual. Mă întreb dacă transformând jocul îi adâncim sau îi tulburăm misterul. Unde ne oprim în joacă, până unde ne permitem să desfăşurăm misterul? Iar ritualul cât este rutină şi cât mai păstrează din misterul jocului?
Cei prezenţi în calendarul zilei de 7 martie au îndrăznit să meargă mai departe, lumea pe care au conturat-o poate fi artistic vorbind o joacă cum poate fi la fel de uşor un adevărat ritual artistic sau moral.

Mondrian

piet_mondrian

piet_mondrian

s-a jucat cu formele, cu umbrele şi culorile, iar rezultatul adesea se poate interpreta în diferite moduri. Dintre toate picturile sale m-a impresionat cel mai mult un copac, un copac care pare a fi însufleţit
mondrian-arbre

mondrian-arbre


Copacul face parte dintr-o serie ritualică de arbori desenată de Mondrian.

Ravel

maurice_ravel_

maurice_ravel_

a lăsat suntele, instrumentele să se joace între ele, le-a ghidat doar, le-a arătat calea.
Rezultatul se apropie de un ritual coregrafic, muzical şi sentimental care încet încet ne apropie de intrarea în subconştient şi de o deschidere spre comunicare.

Nicephore Niepce

niepce

niepce

la rândul lui s-a jucat cu imaginea, a încercat cu succes să reproducă ceea ce vedea în jurul său, datorită lui avem fotografia astăzi. Iată şi primul clişeu al său şi al istoriei fotografice
niepce-primul clişeu fotografic1826

niepce-primul clişeu fotografic1826

Stanley Kubrick

stanley_kubrick

stanley_kubrick

de la a cărui moarte se împlinesc astăzi zece ani, s-a jucat cu imaginile în cinematografie, s-a jucat regizând temeri şi sentimente, căutând perfecţiunea, inovaţia, esteticul.
Chiar dacă filmele sale au stârnit polemici şi li s-a reproşat latura pesimistă, rămâne un personaj care a contribuit la istoria cinematografiei şi care dincolo de şocul la prima vedere crează un univers liber, în care spectatorul poate interpreta creaţiile sale după bunul său plac şi simţ estetic.
Despre joc şi ritual cel mai bine ne vorbeşte în filmul său „Eyes wide shut” din care am să las o parte, balul mascat, rămânând să interpretăm noi cât este joacă şi cât ritual în acest univers.

Emily Pauline Johnson

emily-pauline-johnson

emily-pauline-johnson

a fost unul dintre cei mai populari şi de succes scriitori ai Canadei. Fiică a unui nativ Mohawk Native-Canadian, a folosit adesea numele său Mohawk „Tekahionwake”. La vârsta de 31 de ani a început să facă turul Canadei, să dea recitaluri de poezie în ţară. A fost primul poet nativ care a publicat în Canada. Pauline Johnson mândră de comoara moştenită de la poporul său a scris s-a jucat, a dat cuvintelor o formă prin care a creionat povestea tezaurului canadian nativ: „My aim, my joy, my pride is to sing the glories of my own people.”
Iată şi poemul ei cel mai cunoscut:

THE SONG MY PADDLE SINGS

West wind, blow from your prairie nest
Blow from the mountains, blow from the west.
The sail is idle, the sailor too;
O! wind of the west, we wait for you.
Blow, blow!
I have wooed you so,
But never a favour you bestow.
You rock your cradle the hills between,
But scorn to notice my white lateen.

I stow the sail, unship the mast:
I wooed you long but my wooing’s past;
My paddle will lull you into rest.
O! drowsy wind of the drowsy west,
Sleep, sleep,
By your mountain steep,
Or down where the prairie grasses sweep!
Now fold in slumber your laggard wings,
For soft is the song my paddle sings.

August is laughing across the sky,
Laughing while paddle, canoe and I,
Drift, drift,
Where the hills uplift
On either side of the current swift.

The river rolls in its rocky bed;
My paddle is plying its way ahead;
Dip, dip,
While the waters flip
In foam as over their breast we slip.

And oh, the river runs swifter now;
The eddies circle about my bow.
Swirl, swirl!
How the ripples curl
In many a dangerous pool awhirl!

And forward far the rapids roar,
Fretting their margin for evermore.
Dash, dash,
With a mighty crash,
They seethe, and boil, and bound, and splash.

Be strong, O paddle! be brave, canoe!
The reckless waves you must plunge into.
Reel, reel.
On your trembling keel,
But never a fear my craft will feel.

We’ve raced the rapid, we’re far ahead!
The river slips through its silent bed.
Sway, sway,
As the bubbles spray
And fall in tinkling tunes away.

And up on the hills against the sky,
A fir tree rocking its lullaby,
Swings, swings,
Its emerald wings,
Swelling the song that my paddle sings.

Dar încercările noastre de creaţie sunt un joc sau sunt un adevărat ritual prin care încercăm să comunicăm sau prin care ne dezbrăcăm de mistere?

h1

idealuri de la pământ la lună

06/03/2009

Fiecare dintre noi avem un ideal, un vis care trebuie împlinit la un moment dat în această viaţă.Unii dintre noi reuşesc să-şi atingă visul în tinereţe, apoi îl transformă într-altul mai mare, alţii ajung la ideal doar la bătrâneţe, alţii se luptă cu morile de vânt şi poate nu reuşesc să-şi ducă la bun sfârşit lupta şi să-şi atingă dorinţele cele mai puternice.
Eistein spunea :
” Idealurile care mi-au luminat calea şi din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viaţa cu voioşie, au fost bunătatea, frumuseţea şi adevarul.”
Iată şi câteva din idealurilor celor prezenţi în calendarul zilei de 6 martie

1.”Sufletul meu nu poate găsi o scară către Rai decât prin frumuseţea pământului.” spunea Michelangelo Buonarroti (6 martie 1475- 18 februarie 1564) şi în căutările sale ne-a făcut părtaşi perfecţiunii în pictură, desen, sculptură şi arhitectură, poezie.
2.Maria Blanchard

Maria-Blanchard

Maria-Blanchard

pictoriţă spaniolă care a abordat cubismul într-o manieră originală, definind locul figurii umane în cubismul clasic
maria-blanchard-la-espanola

maria-blanchard-la-espanola


3.Gabriel Garcia Marquez,
gabriel-garcia-marquez

gabriel-garcia-marquez

, împlineşte azi 82 de ani, romancier şi nuvelist columbian, laureat al premiului Nobel pentru literatură, în anul 1982 .
Am să vă las un fragment din „Dragoste în timpul holerei”, romanul care stă şi la baza filmului „Love in The Time of Cholera”
„Într o seară, a intrat la Hanul lui don Sancho, un restaurant de lux de pe vremea spaniolilor, şi s-a aşezat în colţul cel mai îndepărtat, aşa cum făcea de obicei când venea să ciugulească la repezeală câte ceva. Deodată, a zărit-o în oglinda cea mare de pe peretele din fund pe Fermina Daza, cu soţul ei şi cu încă două familii, aşezată la masă în aşa fel încât el o putea privi reflectată în toată splendoarea. Fără să bănuiască nimic, lipsită cu totul de apărare, conducea conversaţia cu un farmec şi cu o veselie care scânteiau ca un foc de artificii, iar frumuseţea ei părea şi mai strălucitoare sub uriaşele policandre de cristal: Alice trecuse din nou de partea cealaltă a oglinzii.
Florentino Ariza a privit-o în voie, cu răsuflarea tăiată, a văzut-o mâncând, a văzut-o abia gustând din paharul cu vin, a văzut-o glumind cu cel de-al patrulea don Sancho al spiţei, a trăit un crâmpei de viaţă alături de ea, de la masa lui solitară, şi mai bine de un ceas s-a plimbat, fără să fie văzut, în spaţiul interzis al intimităţii ei. A mai băut patru ceşti de cafea, ca să-şi omoare timpul, până când a văzut-o plecând împreună cu tot grupul. Au trecut atât de aproape de el, încât i-a simţit mirosul printre rafalele de parfum împrăştiate de ceilalţi.
Din seara aceea, aproape un an de zile l-a tot bătut la cap pe proprietarul restaurantului să-i vândă oglinda, oferindu-i în schimb bani sau favoruri, orice şi-ar fi dorit în viaţă. N-a fost deloc uşor, pentru că bătrânul don Sancho credea cu adevărat că rama aceea minunată, cioplită de ebenişti vienezi, era, după câte se povestea, perechea geamănă a celei care aparţinuse Mariei Antoneta şi care dispăruse fără urmă: două bijuterii unice. Când a cedat într-un sfârşit, Florentino Ariza a atârnat oglinda în salon, dar nu pentru că ar fi vrut să admire desăvârşita frumuseţe a ramei, ci ca să poată privi spaţiul interior, care, timp de două ore, fusese ocupat de imaginea atât de îndrăgită.

……….
— Şi până când dracu’ credeţi că o să ne putem fâţâi de colo colo? îl întrebă.
Florentino Ariza avea răspunsul pregătit de cincizeci şi trei de ani, şapte luni şi unsprezece zile cu nopţile lor.
— Toată viaţa, spuse.”
4.Valentina Terechkova

Valentina Terechkova

Valentina Terechkova

prima femeie cosmonaut din istorie, cea mai tânără dintre cele care au cucerit spaţiul şi unica femeie care a zburat neînsoţită în spaţiu.
La bordul navei Vostok 6 a efectuat 48 de orbite în jurul pământului în 70 de ore şi 41 minute, din 16 juin 1963 la 12 h 30 până în 19 juin 1963 la 11 h 11.
Ca fapt divers: un crater de pe lună poartă numele ei, grupul de muzică electronică Komputer i-a dedicat o melodie:

5.David Gilmour

david gilmour

david gilmour

chitarist şi voce în grupul Pink Floyd dar îndrăgit şi în albumele sau concertele solo
6.Julio Bocca,
Julio Bocca

Julio Bocca

unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai baletului secolului XX şi cel mai de seamă reprezentant al dansului argentinian
Julio Bocca este considerat cel mai bun balerin în rolul lui Don Quijote
Oare idealurile noastre nu sunt demne de menţionat? Fiecare ne dorim ceva cu ardoare în viaţă, poate suntem la un pas de a le atinge, poate suntem un Don Quijote în lupta cu morile de vânt, dar orice ideal înalţă spiritul uman şi ne aduce mai aproape de perfecţiune. Câţi dintre noi, am putea vorbi cu sufletul deschis despre visele noastre?

h1

ochiul care se alintă prin metropolele lumii

02/03/2009

Sunt unele expoziţii la care îmi doresc să fiu prezentă, însă multe elemente îmi sunt potrivnice, timp este, poate într-o zi răsare vreo ocazie şi pentru mine, până atunci însă mă gândeam să vă dau un imbold, poate reuşesc să vă aduc un motiv în plus de călătorie într-una din metropolele unde au loc expoziţiile.
1. La centru national de dans, Pantin, (Paris) expoziţia „Danses noires/Blanche Amérique” spune povestea dansului afro-american de la „claquettes dans les années 1920” până la ritualul pumnului şi călcâiului întâlnit la sclavi, reluat de coregraful Reggie Wilson. Expoziţia e deschisă până în 12 aprilie. O zi specială va fi dedicată Joséphinei Baker (12 martie).(sursa Le Monde)
2. « Van Gogh si culorile nopţii » la Amsterdam

Această expoziţie la muzeul Van Gogh se înscrie în cadrul evenimentelor Holland Art Cities . Expoziţia cuprinde în jur de 25 de tablouri, dintre care multe nu au stat alături niciodată chiar dacă sunt concepute în acelaşi spirit.Atracţia expoziţiei Noaptea înstelată, este expusă de obicei la Muzeul de Artă Modernă din New York.
(din 13 februarie până în 7 iunie 2009.
Site Internet : www3.vangoghmuseum.nl)
3.« Futurismul 1909-2009 » la Milano

umberto-boccioni-elasticita-1912-milano-civico-museo-darte-contemporanea

umberto-boccioni-elasticita-1912-milano-civico-museo-darte-contemporanea


Futurismul are 100 de ani ! Milano, cuibul acestei avant-garde, îi aduce omagiu printr-o retrospectivă la Palazzo Reale. Expoziţia cuprinde tablourile unor pictori ca: Giacomo Balla, Umberto Boccioni, Carlo Carrà, Luigi Russolo et Gino Severini şi are loc între 6 februarie şi 13 iunie 2009
(Site Internet : http://www.arthemisia.it )
4.« Picasso : Challenging the Past »la Londra
picasso

picasso


Această expoziţie e una specială, cuprinde 210 opere executate între sec xvi şi anul 1971, fiind vorba despre tablouri ale unor pictori care l-au inspirat pe Picasso prin diferite teme( culoare, natură moartă, nuduri… ) printre pictori amintim: Titien, Velázquez, Goya, Zurbarán, Rembrandt, Poussin, Ingres, Manet, Cézanne, Van Gogh…pe care îi puteţi admira din 25 februarie până în 7 iunie 2009.
(Site Internet : http://www.nationalgallery.org.uk )
5.« Cezanne and Beyond » la Philadelphia
the-large-bathers-1906-cezanne

the-large-bathers-1906-cezanne


La Philadelphia Museum of Art prin 50 de tablouri expuse putem descoperi influenţa lui Cézanne asupra artei secolului XX, în special asupra lui Georges Braque, Pierre Bonnard, Alberto Giacometti, Fernand Léger, Henri Matisse, Piet Mondrian, Pablo Picasso et Jeff Wall.
Expoziţia se desfăşoară între 26 februarie şi 17 mai 2009.
(Site Internet : http://www.philamuseum.org )
6.« Francis Bacon » la Madrid

pentru a celebra un centenar de la naşterea lui Francis Bacon, retrospectiva londoneză a operei sale face un popas la Muzeul Prado. Expoziţia reuneşte 60 de tablouri conturând cele mai importante picturi din fiecare perioadă a vieţii sale.Expoziţia este deschisă până în 19 aprilie.
(Site Internet : http://www.museodelprado.es )
7.Le Grand Monde d’Andy Warhol
exposition_andy_warhol

exposition_andy_warhol


la Galeries nationales du Grand Palais, Paris, din 18 Martie 2009 până în 13 iulie 2009.
Două sute de opere sunt prezentate alături de teme mari, pentru a putea crea o viziune retrospectivă. Este pentru prima dată când se prezintă publicului un ansamblu considerabil de tablouri care creează o arhivă fără precedent în istoria picturii şi a fotografiei.( sursa http://www.evene.fr/culture/)
UPDATE
dacă tot călătoresc în imaginar şi dacă admir rând pe rând tablourile cu ochii închişi, am să fac un mic popas în opera imaginară, un mic vis pentru iubitorii de artă

  • cadran

    Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031