Archive for the ‘suete’ Category

h1

Perle sarate de iubire… by Mela

04/12/2009

Am descoperit cu TINE ca exista si lacrimi de bucurie. Le cunosteam doar pe cele de tristetze. Si azi realizez ca imensul meu noroc, mai degraba sansa vietii mele e de-a fi iubita de TINE. TU m-ai conturat, modelat, finisat, cum nimeni altcineva n-ar fi facut-o. Am renascut ca sa devin minunea TA.


Isabelle Boulay – Quelques Pleurs

Ti-amintesti cand te-am regasit adormit in acea camera bleu-turquoise?… Ti-am mangaiat fruntea si-am asteptat sa te trezesti. Prezentza mea neasteptata te-a tulburat, ti-ai deschis bratele si ochii ti s-au umezit. O perla sarata ti s-a prelins intre pleoape si gene, alunecand pe obraz, spre coltul buzelor. Eram incapabila sa rostesc ceva. Ti-am sorbit lacrima, m-ai cuprins si m-ai lipit de tine. Alte perle continuau sa curga. Te-am intrebat:
– de ce, Mon Amour?…
Vocea-ti blanda mi-a raspuns silabic:
– pentru ca te iubesc…

Orele ce-au urmat vor fi fost magice, chiar daca ne-au reamintit teama de lipsa unui viitor comun. Ziua aceea ni s-a parut interminabila. Stiam amandoi ca la sfarsitul ei, inainte de caderea noptii, va interveni despartirea. Am hotarat sa ignoram ecoul ei trist si sa ne bucuram de fiecare secunda impreuna. Nu indrazneam sa ne uitam la ceas. Telepatia dintre noi functiona perfect: doream sa „tragem” de timp, sa-l oprim, sa-l stapanim. Dar Cronos, tiran crud si sangeros ne devora fara mila c ape proprii sai copii. Bucuria reintalnirii s-a transformat in luciditate. Tacerile noastre nu mai constituiau acele marturisiri comune, ci un izvor de viitoare lacrimi. Un sirag de perle al carui sidef continea ultima-ti iubire.

Ai plecat. Absentza dureroasa si fidela m-a acoperit. Trebuie sa recunosc ca mi-e greu. Daca fac un singur pas, te vei departa si mai mult. Daca tresar si ma-nfior, o fractiune de secunda ma propulseaza la mii de ani-lumina fatza de tine. Exact acolo unde am prins radacini nemuritoare cu speranta ce-avea gust de ciocolata amaruie. E frustrant cum nu pot sa-mi alcatuiesc vorbele, mi se incurca in gand si-n suflet. Si totusi mi-a ramas privirea ta, zambetul tau, iubirea ta.

Pasesc, fara sa stiu spre ce orizonturi ma-ndrept, ca sa scap de „doar si poate”. Gandurile-mi zboara catre TINE. Vreau sa-mi imbat viata pana la ultimul strop! M-am sfaramat si-am revenit din lacrimile tale fara nici-o ezitare, indiferent de ce va urma, viitorul mi-e tot PREZENT. Trecutul s-a cutremurat dupa seismul din vara indiana, urmat de-un tsunami devastator. M-am reintors acolo unde te lasasem. Acelasi râu cu meandre grabite se strecoara printre salcii plangatoare si plopi. Acelasi soare incandescent isi scalda razele aurii in apa limpede.

O adiere brusca imi mangaie chipul. Inchid ochii si-ti simt ultimul sarut. Imaginea ta atat de prezenta se estompeaza incet, incet. E tarziu, sunt asteptata. Trebuie sa te parasesc, Mon Amour. Stiu ca UNDEVA existi si pentru mine. Numele tau e un amestec de vocale comune si de culori parfumate ce-mi revin de cate ori mi-e dor de tine. Gradina mea fermecata e plina de locuri feerice, magice, un paradis fara trecut.

Acolo te regasesc azi, acum, mereu.


Eric Clapton – Tears in heaven

Anunțuri
h1

„Can’t stop loving you…” by Mela

20/11/2009

De pe terasa zaream marea linistita. Ti-ai turnat un pahar de Bordeaux rosu, ceea ce nu obisnuiai, dupa ce-mi spusesei:”N-am gasit champagne, mon amour!” Mi-ai propus doua patratzele de ciocolata amaruie din tableta deja inceputa. Am avut impresia ca si noaptea asculta linistea marii. Mi-ai spus ca ti-e foame. De mine. Cum uitasem fereastra deschisa, mireasma azaleelor se instalase in camera, dupa capriciile vantului. Lumina era stinsa, paharul tau stralucea, asteptandu-te sa-l golesti. Te-am privit fix, gandindu-ma la savoarea nimicitoare a buzelor tale si la gustul porilor tai. Ai facut cativa pasi prin camera. Ti-ai amintit de plimbarea noastra pe plaja cu dune ce pleaca, revin, ca nisipul din clepsidra, pana ajung la tzarm. Si-acolo se culca si dorm pana in zori. Mareele sosesc incet, dar sigur si le darama.

Te-ai asezat la fereastra, ai zambit si m-ai strigat. M-am apropiat de tine, mi-ai dat la o parte o suvitza rebela de pe frunte:”ai vazut unde e Luna la ora-asta?…” Nu ti-am raspuns. Mana ti s-a desprins de pe umarul meu stang si a poposit pe ceafa. Am tresarit, ca o floare ale carei petale netede atinse simte ca se rupe. Mi-am zis ca trebuie sa-mi pastrez inca atitudinea retinuta, desi atat de iluzorie. Ti-ai dat seama, te-ai „imbatat” cu iluzia impudica a marturisirii mele. Privirea ti-a devenit insistenta, ti-ai terminat paharul de Bordeaux si m-ai indemnat sa nu uit ciocolata. M-am „executat”.

Luna devenise rece si tarzie. Ti-era frig si m-ai strans in brate. Gura si trupul ti-erau „chinuite” de foamea de mine. Mi-ai soptit ca nimic n-o mai poate potoli. O melodie de-a lui Phil Collins te „obseda”:”Can’t stop loving you”. N-o puteai fredona. O auzisei inainte de-a sosi. Ti-am atins pieptul cu varful degetelor si ti-am susurat numele. Pe pleoapele-ti inchise se-asternuse briza sarata. Valuri impalpabile si puternice imi loveau sufletul. Mireasma azaleelor era atat de patrunzatoare. Am observat ca-ti ramasese o picatura de vin.
Am intors paharul si-am lasat-o sa mi se prelinga intre sani. Te-am simtit infrigurat, buzele-ti intre-deschise m-au chemat din nou. Ti-am mangaiat tamplele si ochii, dupa ce mi-ai baut insetat acea picatura de vin.
Ne-am transformat intr-un vis bland, o magica adiere cuprinse in cateva clipe de eternitate…

A doua zi, te-am condus la aeroport. In terminal, ti-am înmanat „Je l’aimais”(„O iubeam”) de Anna Gavalda. Aveam impresia si senzatia ca eram singuri pe-o insula pustie, izolati de restul lumii, ca timpul se oprise. Hotararea ta de a pleca spre alte orizonturi pentru o perioada nedefinita era un amestec de vitalitate si de tandrete obsedanta. Ai închis ochii pentru o secunda, am fost tentata sa te sarut, dar mi-ai facut un semn discret: era deja momentul despartirii.

„Cantecul lebedei” îmi inunda timpanele. Nu sunt superstitioasa. Era o vineri 13 si ne-am îndreptat spre poarta 13! Am ramas la un pas în spatele tau. Ai disparut fara sa te uiti înapoi. Ce mult as fi dorit sa-ti intersectez privirea acelui moment precis, suspendat în secundele dorului! Ar fi fost pentru mine ceva concret, material, constant. Am respirat adanc. Apoi am început sa ma rog în gand sa NU poti trai fara mine, sa-mi revii si sa ne regasim tot aici, în acest aeroport, unde numai timpul nostru s-a oprit, nu si magia iubirii noastre. Stiu si simt ca vei reveni, caci distanta care ne separa este temporara, pe cand ceea ce ne „leaga” este mult mai solid si mai trainic, ca Zidul Chinezesc… M-am trezit fredonand aceeasi melodie ce te obsedase:

„Got your ticket
Got your suitcase
Got your leaving smile
I could say that’s the way it goes
And I could pretend and you won’t know
That I was lying…
‘Cause I Can’t Stop Loving You
No I Can’t Stop Loving You
No I won’t stop loving you
Why should I?…”

  • cadran

    Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031