Posts Tagged ‘31 martie’

h1

„Schimbă-te în cuvinte, precum îţi zic.”(Nichita Stănescu)

31/03/2010

nichita-stanescu
La 31 martie 1933 se naşte Nichita Hristea Stănescu la Ploieşti, poet, scriitor şi eseist ales post-mortem membru al Academiei Române, cel care avea să spună despre el :

„Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte”. (Autoportret în Epica magna)
Despre Nichita se pot spune miliarde de cuvinte sau se poate asculta, prefer astăzi să-i las cuvintele să vorbească şi să tac.
Am să fac un mic pelerinaj prin poemele, fotografiile, interviurile şi cântecele care i-au preluat versurile.
Să fie acest drum în interiorul lui Nichita cadoul meu pentru ” cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial”, după cum îl numea Ştefan Augustin Doinaş, adăugând „Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanşa asupra poeţilor ei.”
stanescu
Primãvara

Primejdii dulci alcatuind sub gene,
mi te ivesti istovitor de dulce
cu sinii bulbucati zvicnind sã culce
pe ei sarutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iara
sub piept loveste-n caldarim o minge
si ziua pe trotuare se prelinge,
lasind în urma-i iz de primavara.

Alaturi de mocirlele uscate
ies pomii toti cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam cite fete-s astazi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze rosii
saruta-n crestet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din departare
si mor în primavara ofticosii…(Artgotice)

Cãtre Galateea

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape –
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile – miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele – umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mã rog de tine,
naste-mã. Naste-mã. (Dreptul la timp)

Râsu’ plânsu’

Pleoapa cu dinti, cu lacrima manjita,
sare cazuta în bucate,
dovada ca nu pot trai numai acum
sunt amintirele mele, toate …

Dovada ca nu pot vedea fãrã martori
e copilaria, adolescenta mea,
dubland nefiinta acestei secunde
cu nefiinta ei de candva.

Ah, rasu’ plansu’
ah, rasu’ plansu’
mã bufneste când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, rasu’ plansu’
ah, rasu’ plansu’
în ochiul lucrurilor reci
si-n dintele lor muscator, ca si sceptrul
neinventatilor regi. (Necuvintele)

Poveste sentimentalã

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pãmânt,
numai ca sã privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape vãzut,
structura materiei, de la-nceput. (O viziune a sentimentelor)

Tinerii

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma sã rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare sã se sarute
decât cu dintii.

nichita
Lunã în câmp

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sã-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur sã sterg copacii
In ochii tai cu luna mã rasfrang
… si ai putea, uitand, sã ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng. ( Sensul iubirii)

nichita_stanescuLecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze,
până când cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat! (Epica magna)

nichitastanescu

nichitastanescu

Nod 19

Ia cunostinta ca pot ucide,
ca pot zdrobi cu calcaiul capul suav
al stelei rasarinde si placide,
din pricina careia am devenit zugrav!

Ia cunostinta ca nu am mila de mine,
ca sangele meu mi-l amestec cu mestecenii!
Grabnic ti-aduc la cunostinta toate acestea!
Vezi ce faci! ( Noduri si semne)

Somnul cu fierãstraie-n el

Somnul cu fierastraie-n el
taie capetele cailor
si caii alearga nechezind cu sange,
ca niste mese rosii, fugite pe strazi,
de la cina cea de taina.

Si caii alearga, în aburii rosii
clatinand umbre. In sai, fantome.
Frunze se lipesc de gaturile lor
sau se prabusesc de-a dreptul în ele,
cum se prabuseste umbra copacului în fantani.

Aduceti galeti, aduceti cani mari de sticla,
aduceti cani si pahare.
Aduceti castile vechi ramase din razboi,
aduceti-i pe toti carora le lipseste un ochi,
sau în loc de brat au un loc liber,
care poate fi umplut.

Peste tot sange de cal decapitat
curge în voie, si
eu cel care-am vãzut primul
acestea
va vestesc ca am baut din el ...(Operele imperfecte)

nichitasTestament

Mã cirpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Iti scriu cu trupul meu viata
si mersul stelelor ti-l scriu.
Vocala cea mai lunga este ata
în care mortu-l cos, de viu.

Cãci trebuie sã dam si marturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere tirzie
tinind alãturi morti si vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fãrã sã stim unde ne duce
în care dalbe viituri.

Incit nu stim cine traieste –
cuvintul poate, poate trupul.
Zapada alba Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasa lupul…(In dulcele stil clasic)

Starea de a fi ciresar

Ah, n-o så stie nimeni
gingasa pricinå a ciresului
profunda pricinå a stejarului
cauza ochilor mei.

Ah, n-o så stie nimeni
zburata pricinå a påsårilor
impietrita pricinå a pietrelor
cauza inimii mele.

Ah, n-o så stie nimeni
neagra pricinå a påmintului
curgåtoarea pricinå a riurilor
cauza sufletului meu.(Maretia frigului)

Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…(O viziune a sentimentelor)

Închinare

Adolescenţii, bărbaţii, bătrânii
aspiraţia, rodnicia, împlinirea
vârste trecându-şi puterea, arborele
din cele opt ore – ale zilei de muncă.

Mai mulţi fii ai pământului ţării,
ce fericire!
Ei fac să răsară-n opt ore sfera
întreagă a Timpului! (Roşu vertical)

Noi

Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.( Un pământ numit România )

A cumpăra un câine

A venit îngerul şi mi-a spus:
– Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.( Belgradul în cinci prieteni )

Cum sa ma-nsurubez in aer?

Cum să mă-nşurubez în aer, pământule?
Cum să m-arăt din unghiul, al privirii,
gândule,
cu ce e mai puţin din mine dat pieirii?

Cum să m-arăt în trup pe care nu-l doresc,
neîntomnat şi-n azvârlire,
plin de verdeaţă şi regesc
şi armăsar păscând câmpii asire?

Cum să-ţi atârn de nară, logodit,
şi sângelui tău să îi fiu nutreţ?
Cum să mă spulber din dorul gândit?
Şi cum să-ţi fiu nepreţios, de preţ?

Poate fiind?
Sau, poate nefiind? (Starea confesiunii)

nichita_stanescu_1
Nuntă marină

Burează cu lapți peste icre
aproape de țărm,
printre pietrele păroase
peștii dansează, dansează.
Să nu te azvârli în mare
noaptea aceasta!
Ea este oprită înotului.
Să ți lopețile drepte ca niște catarge
și fără de cântec împins din spate
de lună,
nevătămat vei ajunge în port. (postume-Cărțile Sibiline)

Aşa s-a schimbat Nichita în cuvinte …aşa ne învaţă pe noi să ne transformăm

Anunțuri
h1

Lifting la 120 de ani

31/03/2009

Astăzi doamna Eiffel împlineşte 120 de ani, tour_eiffelcadoul pe care l-a primit din partea statului francez a fost un lifting după unii sau o nouă rochie după alţii este vorba de fapt despre a 19-a campanie de înnoire a feţei/corpului turnului Eiffel campanie care începe astăzi şi la care vor contribui 25 de oameni şi aproximativ 60 de tone de vopsea, timp de 18 luni. Turnul este protejat de oxidare de mai multe starturi de vopsea, pe parcursul anilor s-a schimbat de mai multe ori culoarea sa de la maro-roşiatic la galben ocru până la bronzul de astăzi care se numeşte „maron de turn Eiffel”, o combinaţie între culorile pământului şi ale apei care se asortează cu toate clădire şi cu cerul Parisului după cum subliniază Yves Camaret, director tehnic al monumentului
Turnul Eiffel a fost inaugurat în urmă cu 120 de ani cu ocazia expoziţiei universale de la Paris, pentru a celebra centenarul revoluţiei franceze, creatorul său este Gustave Eiffel, iar construcţia a durat 2 ani, 2 luni şi 5 zile.durandelle-eiffel-construction-photos Înălţimea turnului a evoluat de la 312,27 m în 1889 cu un drapel până la 324 m în 2000 cu antenă. pentru mai multe detalii tehnice click aici
Turnul Eiffel este cel mai vizitant monument dintre cele care au intrarea cu plată din întrega lume, se pare că în 2008 a bătut recordul de frecvenţă ajungând la 6,9 milioane de vizitatori.
In plus de toate acestea s-a dovedit cel mai interesant şi inspirant model:
Robert Doisneau o vede aşa trambulina Parisului:

sau câmpul de biciclete

La Cavalerie du Champs de Mars

Marc Riboud găseşte un punct de echilibristică

André Boulze şi rochia de seară

Frank Horvat şi pantoful cu toc pregătit pentru doamnă
pantof cu toc
Jean-Michel Berts şi răscrucea de gânduri

iar eu l-am văzut aşa stând drept pe corpul hidrei
hidra-gala
şi cu capul în nori
cu-capul-in-nori-pete-de-culoare
Iar Gina a văzut-o pe doamnă „Vedeta de la nastere! ”
Şi am să închei cu o melodie să ne plimbe prin Paris, cât mai aproape de „la dame de fer fidèle”

h1

31 martie în necuvinte

31/03/2009

Astăzi e o zi pe care calendarul nu o poate duce, plină de galateni dragi, cel mai iubit şi mai iubit dintre ei nichita1Nichita Stănescu are o pagină specială aici.
Aşadar am să-i iau pe rând pe ceilalţi unindu-i în gând prin necuvintele lui Nichita.
„Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am ramas un pom singur.
El
un om singur.”
Şi fiecare trece prin celălalt, rămânând singuri şi totuşi împreună în sufletele noastre, prinzând rădăcini de copaci cu inimi.
rene_descartes_hdRene Descartes, născut în 31 martie 1596, ne-a lăsat moştenire reflecţia carteziană şi al său „Cogito ergo sum” care se transformă în reţeta cunoaşterii universale .Un fragment din Discurs asupra metodei în franceză găsiţi aici
« Prêtez-moi seulement votre attention ; je vais vous conduire plus loin que vous ne pensez. En effet, c’est de ce doute universel que, comme d’un point fixe et immuable, j’ai résolu de dériver la connaissance de Dieu, de vous-même, et de tout ce que renferme le monde. » (Recherche de la vérité par les lumières naturelles)
haydn1Tot astăzi s-a născut Franz Joseph Haydn, anul acesta este important în ceea ce-l priveşte fiindcă pe 31 mai aniversăm bicentenarul morţii sale.
Un fragment din Adagio du trio n°114 de Haydn pune necuvintele în armonii melodice şi forme de baryton.

BRITAIN FOWLES OBITÎn 1926 se năştea John Robert Fowles, unul dintre postmoderniştii englezi pe lângă care nu putem trece indiferenţi.Un fragment din Iubita locotenentului francezaici, un roman care se desfăşoară în Anglia secolului al xix-lea în jurul personajului Sarah Woodruff, o tânără abuzată de un marinar francez Varguennes, care apoi a părasit-o şi s-a întors în Franţa unde era căsătorit deja. Sarah rămâne un personaj ambiguu despre care ne întrebăm dacă a fost victimă cu adevărat sau povestea ei este creată special pentru a-l manipula pe Charles Smithson, cel care se dovedeşte a fi protectorul şi amantul său? Inedită la Fowles este continuarea, fiindcă ne propune trei deznodăminte diferite
lăsându-ne impresia că putem decide finalul romanului, dându-ne pentru un moment rolul de narator.
Aşa reuşim în cuvintele lui Fowles să îmbrăţişăm necuvintele noastre.
În 1885 în Bulgaria se năştea Julius Mordecai Pincas supranumit Jules Pascin, pictor şi caricaturist bulgar a trăit cu precădere la Paris şi cunoscut pentru expresivitatea picturilor sale erotice atât de aproape de real dar melancolice în acelaşi timp.

Hermine_in_bed

Hermine_in_bed


Necuvintele lui Pascin sunt imagini, culori şi melancolii din lumea ascunsă a femeii de noapte.
bachTot astăzi în calendarul pe stil vechi îl găsim pe Johann Sebastian Bach ( născut 21 sau 31 martie în 1685) am să vă las o metamorfoză a necuvintelor lui Bach
din Prelude No. 6 in D Minor în interpretarea lui Edwin Fischer.

O altă schimbare ne-o propune leo_buscagliaFelice Leonardo Buscaglia, (născut în 31 martie 1924 ) autor şi „motivational speaker”, fost profesor la University of Southern California.
Leo Buscaglia a avut o contribuţie activă în ridicarea barierelor sociale şi mentale care inhibă exteriorizarea dragostei între oameni fie ea cea dintr-o familie, fie cea între necunoscuţi. Iată un fragment dintr-un discurs motivaţional al lui Buscaglia:

Metoda lui de a privi şi trăi dragostea este tot o metodă de a privi necuvintele, de a te îmbogăţi şi de a învăţa să iubeşti.
chamberlinTot despre metamorfozarea dragostei şi de necuvintele din sacrificiul dragostei e vorba şi în Shogun, fimul lui în care rolul John Blackthorne (Anjin-san) îi este atribuit lui Richard Chamberlain un alt sărbătorit al zilei ( născut în 1934)

ion-pillat1La 31 martie 1891 s-a născut şi Ion Pillat, din a cărui poezie tradiţionalistă amintesc:

Călătorire

Un călător grăbit cum se deşteaptă
Nedumerit, pe-a visurilor treaptă,
De care ţara astăzi are parte;
Şi stă buimac, şi nu mai ştie unde
A mai zărit odaie, jâlţ şi masă;
Şi, dureros, chiniutor l-apasă
Străinul ce-n oglinda lui pătrunde.
Aude-n gară trenurile grele,
Şi tot se-ntreabă cine o să plece.
Se pipăie, şi mâna lui e rece,
Şi calendaru-n zid îşi uită anul…
Şi tot mai dorm în miezul vieţii mele.
şi un Cântec de leagăn pe muzica Alinei Covaci :

octaviopazLa 31 martie 1914 se năştea poetul şi eseistul mexican, laureat al premiului Nobel în literatură din 1990, Octavio Paz.

Iată drept exemplu poezia sa Piedra del sol aici evocată ca poezie suprarealistă în discursul de prezentare al scriitorului la decernarea premiului Nobel sau o poezie de dragoste :

Îndrăgostiţii

Ei stau culcaţi în iarbă
un bărbat şi o fată
Mănâncă portocale, schimbă săruturi
aşa cum valurile schimbă spuma-ntre ele.

Ei stau culcaţi pe plajă
un bărbat şi o fată
Mănâncă lămâi, schimbă săruturi
aşa cum norii între ei îşi schimbă conturul.

Ei stau culcaţi în pământ
un bărbat şi o fată
Nu spun nimic şi nu se sărută
schimbă tăceri să rămână-n tăcere.

În toate exemplele de mai sus am simţit „necuvintele” sub o formă sau alta, forma de comunicare de dincolo de cuvinte, mai presus de cuvinte, care rămân ca rădăcinile unui copac înfipte în interiorul nostru şi care fac să crească în timp roadele.

  • cadran

    Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031