Posts Tagged ‘artă’

h1

dedublări artistice

21/02/2010

1.Dedublări şi furt de personalitate

Nu mi-au plăcut niciodată filmele violente, filmele în care imaginile centrale sunt cele ale unor persoane mutilate sau chiar ucise prin violenţă. Sunt capabilă să privesc ore în şir ciudăţenii, dar nu bătăi şi impulsivităţi sălbatice.
Totuşi sunt câteva filme la care le-am trecut cu vederea violenţa şi pe care am reuşit să le privesc în totalitate cu scenele bătăioase cu tot, printre ele se numără şi « Portocala mecanică » şi « Fight Club ». Am să vă amintesc de ultimul dintre ele printr-o secvenţă video, cea a celor opt reguli.
Nu mă opresc în mod aleatoriu asupra acestei scene, ci pentru ca este un lait motiv care revine pe parcursul filmului, nu întâmplătoar v-am adus aminte de acest film, ci pentru că filmul, în regia lui David Fincher, are la bază nuvela lui Chuck Palahniuk « Fight Club », o scriere despre o fraternitate secretă a unor tineri care se lovesc unul pe altul până ajung pe jumătate morţi în concursuri ilicite până ajung să evolueze într-un grup terorist. Şi pentru că secvenţa video se referea la regulile clubului am să citez pasaje din carte referitoare la aceste reguli aici, pentru moment citatele sunt în franceză fiind singura ediţie pe care am avut-o la îndemână , dar o să încerc să revin cu o traducere .
Ultima frază : « À l’époque, ma vie me donnait l’impression d’être trop complète, et peut-être qu’il nous faut tout démolir pour faire quelque chose de mieux de nous-mêmes. », este de altfel şi cheia spre interpretarea personajului principal Tyler Durden aka dedublările naratorului, precum şi intenţia autorului de a arăta feţele pe care le poate lua autodistrugerea începând de la o insomnie şi ajungând la sinucidere.
Iar cum astăzi e ziua lui Chuck Palahniuk

Chuck Palahniuk

Chuck Palahniuk

să-i urăm « La mulţi ani ! » şi să-i citim nuvelele, iar pentru cei tentaţi să vadă un alt film care are la bază o scriere a sa, şi anume « Choke » le recomand cartea înaintea peliculei cinematografice în regia lui Clark Gregg, dacă sunt amatori de Palahniuk, căci scenariul filmului este net diferit de naraţiunea în sine.
Un cadou potrivit pentru sărbătorit mi s-ar părea o bucată muzicală a unui alt aniversat al zilei : Leo Delibes
leo delibes

leo delibes

şi mă gândeam la muzica din baletul « Coppelia ( Fata cu ochi de smalţ) » de Arthur Saint-Léon, cu un livret de Charles Nuitter, scris după povestea lui Hoffmann L’Homme au sable, care, zic eu, menţine ritmica de galop din Fight Club şi face aluzie şi la dedublări.

2. Senzualitate explicită vs senzualitate ascunsă

Alte sărbătorite ale zilei de 21 februarie îşi fac locul în calendarul Galei, două femei pătrunse de o senzualitate profundă, cea dintâi Anais Nin

anais-nin

anais-nin

a fost una dintre primele scriitoare care a deschis porţile literaturii erotice, cea de-a doua Nina Simone
nina_simone

nina_simone

cu senzualitatea vocii sale de neconfundat ne-a strecurat în suflete o muzică demnă de a ne cutremura simţurile.
Anais Nin a devenit celebră în urma jurnalului său intim pe care l-a început la unsprezece ani şi a continuat să scrie asiduu până la moarte, jurnal pe parcursul căriua descrie întâlniri amoroase artistice sau anlitice ca cele cu Henry Miller, Antonin Artaud, Edmund Wilson, Fuseau Vidal, James Agee.
Anais Nin este apreciată şi pentru pionieratul în scrierile erotice, fiind alături de Kate Chopin printre primele scriitoare care au atins acest subiect sensibil ţinând seama că vorbim despre anii ‘40. « Delta lui Venus » sau « Venus Erotica » a fost scrisă în condiţii de probleme financiare cu un dolar pagina, a fost considerată drept o scriere scandalos de explicită în care se pune accent pe bisexualitate feminină. O vară la Mallorca din « Delta lui Venus » este o scenă reprezentativă pentru această faţă erotică a literaturii lui Anais Nin, în varianta engleză se poate citi aici, şi am să adaug un fragment din Delta lui Venus în lectura unei actriţe surpriză.
Nina Simone nu mai are nevoie de prezentare, cred că fiecare dintre noi poate asocia senzualitatea cu timbrul ei vocal sau una dintre piesele ei cu amorul.
Am să las la alegere două dintre preferatele mele, sunt curioasă care vă atrage mai mult.Iar ca fapt divers aş aminti că numele ei adevărat a fost Eunice Kathleen Waymon, dar a ales pseudonimul de Nina datorită unui amant latino american care îi spunea niña iar Simone a fost ales ca un omagiu în cinstea Simonei Signoret.
3. Virilităţi neaşteptate : inovaţia în muzică şi teatru

Un alt personaj drag Galei s-a născut la 21 februarie, e vorba de Sacha Guitry

guitry_sacha

guitry_sacha

care afirma : « Je n’ai qu’une seule ambition : ne pas plaire à tout le monde. Plaire à tout le monde c’est plaire à n’importe qui. ».Această ambiţie Guitry atransformat-o în inovaţie. Noi reguli în teatru, noi reguli în cinematografie, nu a plăcut oricui, dar ce-i care îl admiră pe Guitry îl admiră tocmai pentru că nu este ca toţi ceilalţi, pentru că noutatea lui, umorul caustic face deliciul publicului, replicile sale în aparenţă misogine sunt o pelerină care ascunde predilecţia sa spre dragostea faţă de femei, fapt ce îl confirmă cele cinci căsnicii ale sale. Frazele sale misogine sunt o metodă de a se răzbuna contra infidelităţii, contra mariajului nereuşit.De altfel unul dintre cunoscuţii lui Guitry actor şi regizor la rândul lui afirma că acesta din urmă a fost nebun după femei în schimb ele nu au fost nebune după el . Aceasta va fi şi cauza replicilor sale misogine şi a falsei categorii la care este încadrat. Am amintit de misoginism pentru că adesea numele lui Sacha Guitry trimite în această zonă şi pentru că am vrut să fac trecerea lui de la misogin la personaj virilic. Dincolo de aceste portretizări Guitry a fost : comedian, dramaturg, regizor de teatru şi de film şi un mare scenarist. Numărul pieselor sale de teatru se ridică la o sută şi majoritatea au fost puse în scenă de el însuşi, iar filmele pe care le-a regizat sunt în jur de 33, în majoritatea având rol principal şisau de regizor . Guitry a avut o încredere în sine , în virilitatea şi forţa sa care ne este transmisă tocmai prin pluralitatea poziţiilor pe care le are în arta teatrală şi cinematografică, prin curajul de a accede spre noi dimensiuni şi forme artistice. Aici găsiţi un mic text al lui Sacha Guitry despre ceas, un text mai puţin cunoscut iar mai jos o scenă din ” L’acroche-cœur „ care să vă apropie de universul său.
O altă surpriză, un personaj aparte care cu chitara sa poate cuceri orice suflet este Andrés Segovia
Andrés Segovia

Andrés Segovia

considerat cel mai important reprezentant al chitării clasice din secolul XX şi care e născut tot la data de 21 februarie.
Segovia a încercat să impună un stil în care flamenco şi repertoriul folcloric spaniol să fie îndepărtat cu desăvârşire şi care să abordeze partea clasică din muzică, nu numai că a reuşit cu brio, dar până şi iubitorii de flamenco printre care mă număr şi eu apreciază acest lucru, chitara lui Segovia şi-a găsit un loc în sufletul publicului filarmonicilor căci Segovia a dorit întotdeauna un loc în orchestră pentru chitară, de altfel acum chitara are posibilitatea abordării lui Bach spre exemplu.
Am încercat să fac trecerea cu ajutorul sărbătoriţilor/ aniversaţilor zilei de la dublă personalitate la personaje feminine şi masculine pline de senzualitate şi virilitate artistică, am să va las să alegeţi fiecare unul din personajele de mai sus pentru a reveni la dedublare. În pielea căruia dintre personajele amintite vă simţiţi împlinite visele şi ambiţiile ?

Anunțuri
h1

Cântec despre om la sfârşit de mai

31/05/2009

Din calendarul zilei am desprins astăzi pentru voi o poezie şi un cântec, aproape de sufletul Galei, pe care le consider în acelaşi registru, cel al înălţării umane, o metaforă despre femeie şi una despre bărbat care pot să ne dea o altă viziune asupra naturii şi a celor de lângă noi.
Walt Whitman şi al său „Cântec despre mine însumi” poate să ne descopere cât de aproape suntem de simplitatea ierbii, dar şi de frumuseţea sa:
„E cineva fericit când se naşte?
Mă grăbesc să-i informez şi pe ea şi pe el
că la fel de fericit e unul care moare
şi eu ştiu asta

Eu trec pragul morţii cu cel care pleacă
şi-l trec înapoi cu noul născut la prima scăldătoare
eu nu-s doar acela cuprins între pălărie şi ghete
Şi observ felurite lucruri, nu-s două la fel
şi fiecare-i bun în felul său,
Pământul bun şi bunele stele şi toate
cele bune din sateliţii lor.

Eu nu sunt pământ, nici satelit al
vreunui pământ,
Eu sunt ortacul şi tovarăşul neamurilor
toate la fel de nepătrunse şi nemuritoare ca mine,
(Ele nu ştiu cât sunt, dar eu ştiu)

Fiecare soi e pentru sine şi-al său, pentru mine
şi-ai mei sunt masculinul şi femininul,
Pentru mine sunt cei ce-au fost băieţi şi
iubesc femei,
Pentru mine bărbatul semeţ care simte
cât de tare ustură rana insultei,
Pentru mine ibovnica şi fata bătrână,
pentru mine mamele şi mamele mamelor,
Pentru mine buzele care-au surâs şi ochii
care au plâns,
Pentru mine copiii şi cei ce fac copii.

Dezbrăcaţi-vă! nu sunteţi vinovaţi în ochii mei,
nici dispreţuiţi, nici daţi la rebut,
Văd prin mătase şi prin bumbac
dacă sunteţi voi sau nu sunteţi,
Vă dau târcoale, tenace, neobosit şi receptiv,
şi nu mă pot smulge de-aici.”
Versiunea engleză şi textul integral se găseşte aici

Îi urez „La mulţi ani!” lui Nicu Alifantis, unul dintre preferaţii mei şi vă las în compania muzicii sale : ” Dacă tu ai dispărea” una din piesele compuse pe versurile lui Adrian Păunescu şi cea mai aproape de universul meu.
Aşa a învăţat Gala să păşească…

|

h1

pragul dintre iluzie şi vis…drumul spre artă

30/03/2009

Există un prag între iluzie şi vis pe care dacă încălecăm ne trezim în universul artei.
Se spune despre iluzie că este perceperea falsă care ne face să luăm aparenţa drept realitate, iar visul este o himeră, un ideal. Adeseori pentru a ne contura idealul trebuie să ne imaginăm, să visăm, iată ce spunea Karen Ravn :
“Only as high as I reach can I grow, only as far as I seek can I go, only as deep as I look can I see, only as much as I dream can I be.”Aşadar ţine de noi să împletim iluziile şi visele astfel încât idealul conturat să fie cât mai mare, măsura cu care visăm este măsura cu care vom crea şi vom da sens iluziilor.Guy de Maupassant afirma: „Les grands artistes sont ceux qui imposent à l’humanité leur illusion particulière.”
Dintre artiştii care au reuşit să-şi impună iluziile i-am ales pe cei născuţi astăzi.

statuie-miron-costin-iasi

statuie-miron-costin-iasi

Miron Costin( născut la 30 martie 1633) în poemul său Viaţa lumii vorbeşte despre viaţă ca iuluzie, păstrând ideea Eccleziastului „Vanitas Vanitatum et omnia Vanitas”. În această idee pentru Miron Costin viaţa este trecătoare, iar credinţa şi viaţa de după moarte este idealul care îi împlineşte visul, poemul îl găsiţiaici.
autoportrait_de_vincent_van_gogh-commonswikimediaorg

autoportrait_de_vincent_van_gogh-commonswikimediaorg

Vincent Van Gogh la rândul său a creat aceea iluzie a împlinirii în galbenul său încât noi am ajuns să ne lipim sufletul de această iluzie solară, arta lui Van Gogh nu mai este iluzie ea este realitatea care se perindă aşa prin faţa ochilor:

warren-beatty

warren-beatty


Warren Beatty, un alt aniversat al zilei care astăzi împlineşte 72 de ani, ne vorbeşte prin rolul Bud din filmul Splendoare în iarbă din 1961 despre iluzia unei iubiri, despre resctricţii sexuale şi vise de dragoste pierdute în complezenţe sociale.Filmul a câştigat Oscarul în 1962 pentru scenariu, un scenariu scris de William Inge şi al cărui titlu a fost inspirat de poemul lui William Wordsworth Ode on Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood:
„What though the radiance which was once so bright
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower;
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind… ”

 	verlaine_www.sonoma.edu

verlaine_www.sonoma.edu

Iluziile lui Paul Verlaine ( născut la 30 martie 1844) s-au transformat în versuri care au conturat simbolismul, iată un poem relevant:
COLLOQUE SENTIMENTAL
„Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l’heure passé.

Leurs yeux sont morts et leurs lèvres sont molles,
Et l’on entend à peine leurs paroles.

Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux spectres ont évoqué le passé.

– Te souvient-il de notre extase ancienne ?
– Pourquoi voulez-vous donc qu’il m’en souvienne ?

– Ton coeur bat-il toujours à mon seul nom ?
Toujours vois-tu mon âme en rêve ? – Non.

– Ah ! les beaux jours de bonheur indicible
Où nous joignions nos bouches ! – C’est possible.

– Qu’il était bleu, le ciel, et grand, l’espoir !
– L’espoir a fui, vaincu, vers le ciel noir.

Tels ils marchaient dans les avoines folles,
Et la nuit seule entendit leurs paroles.”
La Verlaine deja simbolul visului şi al iluziei se transformă în speranţă, în cuvânt.

eric_clapton

eric_clapton

Eric Clapton ( n. 30 martie 1945) aduce iluzia frumuseţii în melodia:

tracy-chapman

tracy-chapman

Tracy Chapman care azi împlineşte 45 de ani, ne aduce iluzia prezenţei, a împăcării,a iubirii regăsite, în muzica ei tare dragă mie

Iar Norah Jones ne invită în iluzia unei iubiri :

care se poate continua cu povestea descoperirii de sine din filmul My Blueberry Nights , tot cu Norah Jones, care iată azi are 30 de ani

Am început cu viaţa ca iluzie şi sfârşesc cu iluzia şi visele care dau sens vieţii.Undeva la mijloc se găseşte şi adevărul, probabil fiecare dintre noi alegem varianta cea mai aproape de sufletul nostru şi de felul în care rezonăm vis-a-vis de imaginaţie, în funcţie de forma pe care o au visele noastre.Însă ceea ce este mai important şi am văzut în periplul prin calendarul de astăzi este că visul şi iluzia pot deveni artă, indiferent de rolul pe care îl joacă în mintea creatorului, iluzia exploatată îmbracă forme artistice.

h1

şi viaţa…e cea mai frumoasă artă

23/03/2009

„Viaţa poate fi considerată o artă” (Henry Havelock Ellis)
O plimbare artistică în universul celor aniversaţi astăzi cred că ar putea să ne întărească această afirmaţie. Asta pentru că astăzi vreau să vorbim despre viaţă.Despre viaţă cu bune şi rele, despre viaţă cu vise ori coşmaruri, despre viaţa ca artă pendulând între frumos şi urât.
Am să încep cu muzica, oare vă aduceţi aminte această melodie?

Astăzi e ziua lui Mircea Vintilă şi am ales această melodie pe versurile lui Adrian Păunescu în deschiderea unei pseudo disertaţii despre viaţă.Am să aleg câteva versuri pentru a-mi continua ideea:
„Timpul vieţii ni-i scurt
Hai să-l facem curat
….
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele,
bune – rele
Şi-nchisori şi libertate
Ş-am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Lumea-i plină de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţii luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce în veac de vecii
Dolii pun pe pământ.

Unii iau alţii fac
Unii dorm alţii sunt
Între înger şi drac,

Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele,
bune – rele
Şi-nchisori şi libertate
Ş-am putea, şi nu se poate
Şi ruină şi cetate,
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce stă şi vânt ce bate,
Şi martiri, dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Ş-am putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele”
Una dintre picturile naive ale unei pictoriţe românce sărbătorite astăzi, Camelia Ciobanu ne adânceşte şi mai mult în acest mister al visului vieţii

alegorie-camelia-ciobanu

alegorie-camelia-ciobanu


Un alt exemplu ar putea fi cugetările lui Julien Sorel din romanul Roşu şi negru al lui Stendhal( Henri Beyle, pe numele său aedvărat decedat la 23 martie 1842 la Paris), cugetări despre realitatea vieţii crudă şi visul său de a deveni Napoleon, câteva din cuvintele sale le găsiţiaici
Însă cel mai relevant exemplu l-am găsit la Akira Kurosawa, cel mai cunoscut regizor japonez care astăzi ar fi împlinit astăzi 99 de ani. Născut într-o familie de samurai, Kurosawa ne va aduce cel mai impresionat film în această categorie, Cei şapte samurai este filmul care i-a asigurat cunoaşterea în întreaga lume, eu vreau să mă opresc astăzi asupra unei alte capodopere relaizată la 80 de ani, socotit oarecum filmul său testament.
Yume ( Visele) este un film care vorbeşte despre viaţă în 8 vise, unele dintre ele sunt reverii, altele utopii, altele coşmaruri, dar luate pas cu pas fiecare reprezintă o etapă a vieţii cu bune şi rele, cu mituri şi fantasme .
1. Raze de soare prin ploaie
este un vis despre copilărie, un vis în care povestea se pierde în mit şi mitul în fantasticul copilăriei, există vechi mituri japoneze conform cărora vulpile pot lua forme umane şi au inteligenţă magică, fără a vă dezvălui prea multe din acest vis vreau să vă spun că e vorba despre un băieţel care asistă la momentul magic al unei nunţi de kitsune (vulpe în japoneză)

2. Livada cu piersici
vine în continuarea primului vis combinând copilăria şi mitul în frumuseţea naturii şi a sărbătorii Hina Matsuri, sărbătorirea primăverii în Japonia, o sărbătoare a păpuşilor, care aminteşte şi de teatrul japonez kabuki, rolul păpuşii în Japonia fiind acela de a proteja de spiritele malefice.
În acest vis eroul, tot un băieţel, pare a fi iniţiat în arta privirii femeii deoarece păpuşile prind viaţă şi-i răsplătesc dragostea faţă de floarea de piersic printr-un dans pe muzica tradiţională Gagaku, această incursiune e deschiderea căii spre adolescenţă în care copilul începe să suprindă frumuseţea înconjurătoare

3. Viscolul
al treilea vis vorbeşte despre iubire, despre femeie, un alpinist prins într-o furtună de zăpadă se confruntă cu apariţia unei femei-fantomă care poate fi Yuki-onna din miturile japoneze înfăţişarea iernii, simbolul feminin văzută atât ca o frumuseţe tandră cât şi ca o ameninţare pentru muritori, uneori e blândă şi iertătoare alteori îngheaţă totul dintr-o privire asemenea iernii

4.Tunelul
este primul din seria de trei vise urâte care apar în film, este un coşmar despre război, despre imposibilitatea de a recupera vieţile pierdute, despre graniţa dintre viaţă şi moarte.Kurosawa înfăţişează un ofiţer care se întoarce din război şi se confruntă cu realitatea crudă, aceea de a descoperi că întreg plutonul său era mort. Apare aici câinele de război, acel dog of war al lui Shakespeare, simbol al destrucţiei totale şi ireversibile adusă de război, ori poate însuşi Hundminen, câinele care detona tancurile germane, o bombă vie şi evident şi Cerber câinele care păzea porţile infernului

5. Corbii
acest vis corespunde unei perioade a vieţii în care suntem în căutarea frumuseţii, a idolului, a modelului, a perfecţiunii. Fragmentul redă peripeţiile unui tânăr în interiorul tablourilor lui Van Gogh, până la întâlnirea cu el chiar în Câmp de grâu şi corbi
wheatfield-with-crows-van-gogh

wheatfield-with-crows-van-gogh


Discuţia dintre cei doi este una despre viaţa-artă şi arta-viaţă, despre sacrificiu şi împliniri

6.Muntele Fuji în roşu
al doilea coşmar poate şi cel mai înfiorător înfăţişează pesimismul cel mai crud şi fără speranţe, o catastrofă nucleară de mare anvergură distruge Tokyo împreună cu locuitorii săi, Kurosawa îşi identifică visul cu cele mai mare temeri ale sale şi anume că omul se poate distruge, că descoperirile nucleare sunt o neşansă în plus aduse omenirii

7.Demonul plângăcios
este ultimul coşmar din film şi face trecerea dintre muntele Fuji în roşu care vorbea despre moarte şi distrugere spre ultimul vis care vorbeşte despre nemurire.
Demonul plângăcios înfăţişează o imagine apocaliptică, post apocaliptică mai bine zis, o reluare a unei fabule budiste cu acelaşi nume. Întâlnirea dintre oni (demon) şi om are rolul de a contura atmosfera de sfârşitul lumii şi de durere de a provoca puternice regrete faţă de holocaustul autoprovocat

8.Oraşul morilor de apă
ultimul vis este o utopie, un tânăr ajunge într-un oraş feeric, unde s-a renunţat la tehnică şi modernitate şi toţi trăiesc în frumuseţea simplităţii, în această lume feerică întâlneşte un bătrân înţelept care îi vorbeşte despre posibiliatea de a alege spiritualiatatea.
Acest vis este o alegorie a împăcării cu viaţa, a raiului, a vieţii de dincolo de viaţă, a mântuirii sau a acceptării.
Înmormântarea din final pare o nuntă, trecerea în cealaltă existenţă fiind un motiv de bucurie

Am învăţat din visele lui Kurosawa că viaţa cu bune şi rele merită iubită, dar mai presus de toate trebuie preţuită.
Viaţa e un melanj de dorinţe şi împliniri, de temeri şi insuccese, sau cum spunea Maica Tereza: „Viaţa este o provocare ce trebuie acceptată, o bucurie ce trebuie meritată, o aventură care trebuie intreprinsă” (Poemele unei vieţi)
Şi închei mai optimist tot cu un cântec al lui Mircea Vintilă care vorbeşte despre frumuseţe şi care mie una îmi dă o poftă teribilă să trăiesc, să cânt şi să văd viaţa drept artă

h1

Baba Dochia/Baba Marta şi sfârşitul capriciilor

01/03/2009

Aici e primăvara, ne bate la uşă, ne cântă ne dansează, trebuie să intrăm în ritmul ei
Românii spun că la 1 Martie Baba Dochia îşi dezbracă pe rând cele nouă cojoace crezând ca a venit primavara(de aici si tradiţia celor noua babe). Dupa nouă zile Baba Dochia, surprinsa de ger, îngheaţă împreună cu oile sale, iar sloiurile de gheaţă pietrificate duc cu gândul la Babele din Munţii Bucegi.
Bulgarii cred în existenţa unei femei bătrâne capricioase care influenţează timpul, Baba Marta, iar în primele zile din martie se îmbracă în alb şi roşu ori îşi pun mărţişoare în piept sperând să o înduplece să se retragă, plecarea ei coincizând cu începutul primăverii.
Nicked_Aghiuţă a găsit o altă modalitate de a o alunga pe Baba Dochia/Marta, organizând un concurs de frumuseţe artistică Baba anului 2009, a cărui învingătoare va detrona baba capricioasă şi va aduce primăvara în sufletele noastre.
Este vorba de un concurs-omagiu adus femeilor care au lăsat un semn artistic. Participanţii la acest concurs vor avea ocazia pe parcursul a opt zile să asiste la defilarea personajelor feminine din domenii diferite, în fiecare zi o altă artă, şi să propună la rândul lor alte femei care au marcat arta zilei, urmând ca la sfârşit să se aleagă cea mai artistică dintre ele.
Vă invit pe toţi iubitorii de artă şi femeie la acest festival organizat la Aghiuţă, sunt sigură că vom avea parte de surprize plăcute şi veţi avea ocazia să ne surprindeţi cu personaje dragi vouă.
Concursul începe cu ziua muzicii vă aşteptăm cu „babatia muzicantă” după cum o numeşte Aghiuţă.
Calendarul galei astăzi vă propune mărţişoare rupte din sufletul aniversaţilor zilei:
-muzica lui Harry Belafonte
-„Primăvara” lui Botticelli

Primăvara- Botticelli

Primăvara- Botticelli


– „The Dreaming Youths – Sleeping Girl”, litografia lui Oskar Kokoschka
schlafende-frau   -  Oskar Kokoschka

schlafende-frau - Oskar Kokoschka


-filmele Elisabetei Bostan
Elisabeta-Bostan

Elisabeta-Bostan

care bucură cel puţin trei generaţii de copii,

„La mulţi ani!” Elisabeta Bostan, iar nouă o bucată de „Veronica” să ne însenineze.
Sper ca una dintre femeile de astăzi să le regăsim şi la concursul lui Aghiuţă. Ce spuneţi care merită un loc pe podium?
Matilda lui Belafonte, Primăvara lui Botticelli, Elisabeta Bostan sau Fecioara lui Kokoschka…aştept o mână de ajutor, până atunci „Vive la femme!”

h1

Votul decisiv! Final de concurs.Cel mai impresionat personaj de carnaval

16/02/2009

Am petrecut două zile de vis, în care carnavalul a fost ridicat la rang de sărbătoarea celor şapte arte, am avut o mână de ajutor artistic din partea lui prospero ne-am pus imaginaţia în jocul de-a v-aţi ascunselea în personaje, preferinţele noastre artistice au făcut înconjurul lumii, de la măştile Veneţiei la minunile lumii am ascuns în sufletele noastre un strop de artă cu iz de portrete coborâte din istorie.
Astăzi e vremea să alegem personajul care ne-a impresionat cel mai mult. Vă poftesc pe toţi participanţii la carnaval să vă expuneţi criticile şi alegerile.
Reamintesc câştigătorul acestui concurs va fi beneficiarul unui mic premiu constând într-un film şi 3 cărţi poştale.Până la ora 0 (GMT+1) putem vota, fiecare persoană are dreptul la un singur vot, iar voturile nu pot fi acordate pentru personajul pe care l-a întruchipat.
Reamintesc personajele :
1.Il medico della peste

il medico-della-pesta

il medico-della-pesta

o mască inventată în momentul epidemiei de ciumă pentru a proteja medicii de microbi, astfel nasul măştii era umplut cu „herbes de Provence”, mască a fost utilizată mai târziu în teatru pentru a ridiculiza, personajul având discursuri pline de grandilocvenţă.
2.Veronica Franco
veronica franco

veronica franco

la curtigiana onesta, femeie curtezană plină de cultură şi stil, dar care făcea comerţ cu şarmul său.A fost amanta regelui Henry III al Franţei, poetă şi una dintre cele mai faimoase curtezane veneţiene

3.Anne Boleyn

anne boleyn

anne boleyn

marchiză de Pembroke, regină consoartă a Angliei şi mamă a Elisebeth-ei I mai târziu, a fost decapitată pentru înaltă trădare şi adulter, dar devine ulterior unul dintre martirii protestanţi .

4.Orangina

lulu orangina

lulu orangina

pasărea cu cioc de portocală care ne prepară salata de fructe
5. veneziana
veneziana

veneziana

ne aduce bucăţi melancolice din Veneţia şi actori îndrăgiţi în suflete

6.Contesa de Bathory

erszebet bathory

erszebet bathory

contesa sângeroasă care se înfățițează rar, dar sângeros cu umerii goi de primăvară a lui Boticelli şi spune despre sine: „nu mănânc ciocolată – doar fetitze tinere și naive ca și dragostea.
ah, și câte un bărbat brunet de două ori pe săptămână. ”

7. Minotaurul

le minotaure

le minotaure

creatură fabuloasă jumătate om jumătate taur, închis în labirintul lui Minos, a fost ucis de Tezeu cu ajutorul unei săbii magice dată de Ariadna.

8.Casanova

casanova

casanova

un veneţian în toată puterea cuvântului, care a jucat mai multe roluri: impostor, erudit, scriitor, escroc, magician,spion, diplomat şi aventurier, a fost cunoscut ca simbol al seductorului; şi-a sfârşit viaţa ca bibliotecar în Boemia nu înainte de a-şi redacta memoriile.

  • cadran

    Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031