Posts Tagged ‘concurs’

h1

best kiss

17/07/2009

Fiindcă am prelungit discuţia  în ceea ce priveşte sărutul lui Klimt, m-am gândit să ne jucăm. Să organizăm un concurs în urma căruia să decidem care este „sărutul săruturilor”: în filme, în sculptură, în pictură, în fotografie, în muzică şi în literatură.
Ce ziceţi, vă surâde ideea?
Sparg eu gheaţa!

Pictură
Klimt cu „Sărutul”
The_Kiss,_1907-klimt
Sculptură
Brâncuşi
Brâncuşi
Film
The english patient : sărutul dintre Almásy şi Katharine:

Muzică:
Pearl Jam
Literatură:
Pierre de Ronsard

Maîtresse, embrasse-moi, baise-moi, serre-moi

Recueil : Sonnets pour Hélène

„Maîtresse, embrasse-moi, baise-moi, serre-moi,
Haleine contre haleine, échauffe-moi la vie,
Mille et mille baisers donne-moi je te prie,
Amour veut tout sans nombre, amour n’a point de loi.

Baise et rebaise-moi ; belle bouche pourquoi
Te gardes-tu là-bas, quand tu seras blêmie,
A baiser (de Pluton ou la femme ou l’amie),
N’ayant plus ni couleur, ni rien semblable à toi ?

En vivant presse-moi de tes lèvres de roses,
Bégaie, en me baisant, à lèvres demi-closes
Mille mots tronçonnés, mourant entre mes bras.

Je mourrai dans les tiens, puis, toi ressuscitée,
Je ressusciterai ; allons ainsi là-bas,
Le jour, tant soit-il court, vaut mieux que la nuitée.”
Fotografie:
Robert Doisneau Le Baiser de l’Hotel de Ville
doisneau-Le Baiser de l’Hotel de Ville
Vă aştept!

h1

În căutarea autorului de luni

14/06/2009

Săptămâna trecută Ioan Andoni a lansat un concurs Fără premii, pentru că provocarea mi-a plăcut m-am gândit să înfiinţez o rubrică săptămânală menită să ne facă să căutăm în amintire, lecturile care ne-au marcat. Iată cum s-a născut În căutarea autorului de luni. Deşi aparent ar fi un concurs, pentru că lipsesc premiile, m-am gândit să-i spunem joc, un joc de recunoaştere a unui text. Dacă vă aţâţă spiritul ludic poftiţi şi declaraţi cui îi aparţine textul de mai jos şi din ce carte face parte.

Grupuri de oameni urcau şi coborau peste ruine, clătinându-se, orbiţi de praf, împiedicându-se în fiare şi bârne, strigându-se în neştire şi acoperindu-şi apoi repede gura cu palma, ridicând la răstimpuri amândouă braţele, însângerate, către cer.
Nu ştia de cât timp se afla acolo, îngenuncheată printre cărămizi, în mijlocul străzii. De mult nu mai vedea şi nu mai auzea nimic. îşi simţea doar câteodată gura foarte uscată şi încerca anevoie să înghită. Atunci parcă se deştepta şi, câteva clipe, zarva o copleşea din nou, revedea aceleaşi umbre agitându-se în pulbere şi descoperea lumânările stinse în faţa ei. Le reaprindea pe amândouă, apărându-le câtva timp cu palmele, până ce se stingeau din nou, fără ca ea să-şi dea seama.
Târziu, simţi că o trage cineva de braţ. Era un soldat, cu faţa plină de praf, şi … se ridică anevoie, culegându-şi dintre cărămizi lumânările stinse. Soldatul o conduse pe celălalt trotuar, în faţa unei case rămase în picioare. — N-avem apă! auzi strigând în urma ei. Voi să se aşeze pe trotuar, dar pretutindeni erau numai ţăndări de geamuri şi moloz. Soldatul dispăruse şi … se îndreptă spre ruine. Parcă începuse să se întunece. Pe o targa improvizată din scânduri se aflau câteva trupuri, pe jumătate acoperite cu o pătură. .. îşi făcu cruce şi trecu mai departe. Un camion cu soldaţi se oprise la intrarea străzii. …umblă aşa câtăva vreme, parcă ar fi căutat ceva, apoi se reîntoarse pe locul de unde plecase şi îngenunche din nou, printre cărămizi, şi reaprinse lumânările. Apoi, multă vreme, nu mai văzu nici nu mai auzi nimic.
Când, târziu, redeschise ochii, văzu că una din lumânări arsese aproape în întregime. Scoase din buzunar o altă lumânare, o aprinse, aprinse apoi şi pe cealaltă, care arsese numai pe jumătate, şi le ţinu pe amândouă între pumni, până ce simţi fierbinţeala flăcărilor. Atunci, ridicând brusc privirile, îl văzu de departe, înaintând împleticindu-se, în uniformă militară, dar fără chipiu, cu faţa murdară, cu o tăietură însângerându-i obrazul, cu ochii pe jumătate închişi, îl văzu apropiindu-se, încercând să-şi ducă mâna la frunte, dar renunţând şi rămânând cu palma deschisă, foarte aproape de cap, nemaiştiind ce să facă, până ce braţul începu să-i tremure şi atunci îl lăsă să cadă, neputincios. în clipa următoare îl văzu alergând spre ruine, împiedicându-se şi căzând. Dar se ridică repede şi porni mai departe, căţărându-se pe movila de cărămizi, ajungând până sus şi căzând din nou, şi continuând să înainteze în genunchi, cu amândouă mâinile răscolind printre cărămizi, până ce unul dintre soldaţi se urcă după el şi-l trase înapoi, în mijlocul străzii, susţinându-l de mijloc. Atunci … se ridică brusc, alergă spre el, îi prinse mâna şi i-o sărută.
— împărate! şopti ea.

(NB „…” înlocuieşte numele personajului)

h1

fără culori

14/06/2009

fara culori
Mi s-a spus cândva, în cuvinte mult mai brodate şi mai palimpseste decât cele pe care le aleg eu acum, că se poate privi prin mine oricând. Cuvintele făceau parte dintr-o întrecere ludică aşa că nu le-am acordat atenţia cuvenită, însă îndată ce a luat sfârşit jocul, aluzia nu a încetat să mă obsedeze şi continuă şi în ziua de azi.
În mod normal transparenţa poate fi o trăsătură pozitivă, poate însemna sinceritate, open minded, toleranţă şi acceptare.Şi totuşi m-am simţit lezată, acea transparenţă văzută de alţii pentru mine poate fi un semn de fragilitate, poate fi o dezvăluire necondiţionată.Nu aş dori să îmi evidenţiez sentimentele, gândurile, senzaţiile oricui. Sunt tot timpul cu ochii pe o barieră invizibilă, aici ai mei, dincolo ceilalţi. Cei ai mei pot să mă citească, sunt mereu o carte deschisă, dincolo de barieră este un zid fotosensibil, pe care îmi place să-l decorez cu câte o piatră în plus după fiecare dezamăgire. Credeam eu că acest zid, nu numai, mă ajută să îmi păstrez intimitatea, dar şi să îmi menţină conştiinţa trează în faţa impulsivităţii native de care nu reuşesc să scap. Zidul meu era un fel de combinaţie între zidul Berlinului, cel chinezesc şi cel al plângerii: o stavilă între două lumi, o modalitate de apărare contra necunoscutului şi un motiv de dobito ergo sum cotidian. Uneori mi-e ciudă că l-am inventat şi vreau să-l dărâm, alteori sunt mândră de el ca de o bijuterie de familie şi-l înfrumuseţez lustruindu-i suprafeţele zgrumţuroase, alteori e intermediar în conversaţia mea cu Identitatea.
Cuvintele pe care le-am auzit mi-au transformat zidul în fereastră, apoi mi-am dat seama că şi fereastra are obloane şi lumea mea poate fi văzută ca un castel cu metereze rezistente. Dar cum varianta nu se mula pe afirmaţia interlocutorului meu, am transformat fereastra în oglindă, apoi plictisită de propria-mi imagine mă simţeam închisă într-un turn plin cu fotografii, în cele din urmă mi-am spus că trebuie să fie un zid de sticlă. Ceea ce eu ridic de ani pas cu pas e un puzzle de sticlă. Eu am senzaţia de delimitare a spaţiului personal, dar ceilalţi sunt un fel de voyeuristi care trec pe lângă zid şi aruncă o privire, o privire de diamant care riscă să decupeze puzzle-ul meu secundă de secundă.
Mi-am dorit atunci să fiu invizibilă sau opacă…..
Voi ce alegeţi opacul, invizibilitatea sau transparenţa?
Cei care se confruntă cu omul transparent şi vor să-l contureze sub orice formă artistică, fie ea plastică, fotografică sau literară (eseu, poezie, proză, teatru) Călin Hera îi aşteaptă la concursul său dedicat transparenţei. Pentru detalii şi înscriere, click aici.

h1

sunetele din spatele umbrelor se citesc în sentimente

02/03/2009

Acum daca tot am intrat în primăvară şi am împărţit cu mărţişoare sub toate formele, aş vrea să ne căutam motive de inspiraţie.
Asta pentru că văd o muzicalitate interioara între primăvară şi inspiraţie, dincolo de clasica revenire la viaţă a naturii, dincolo de înverzire şi de înnoire, primăvara poartă în buzunarul de la piept un penel şi o peniţă cu care ne desenează speranţele, iubirile, sufletul. E o creatoare jucăuşă, plină de muzică şi de imagini care ne trag de mâini până devin aripi.
Am putea să intrăm sub magia ei şi să devenim mici creatori. Vă aduc azi din calendarul Galei lumini şi umbre, sunete şi tăceri şi sunt curioasă unde ajungem dacă le îmbinăm şi le punem aripile noastre.
Unul dintre aniversaţii zilei este un fotograf drag mie, precursor al fotografiei color.
Ernst Haas

ernst_haas

ernst_haas

este vienezul pentru care „the art of seeing” nu este numai arta de a imortaliza, ci devine arta de a transmite un sentiment. Cunoscut ca fotograf al prizonierilor de război, al celebrităţilor şi al metropolelor, Haas ascunde în fiecare din clişeele sale un mesaj, o urmă din trăirea lui, sentimente.
Am încercat să mă joc asociând fotografii ale lui Haas cu muzica unor alţi aniversaţi ai zilei de 2 martie,( Dusty Springfield, Serge Gainsbourg, Jon Bon Jovi ) însă constrânsă fiind de calendar tentativele mele sunt limitate, am să vă îndemn pe voi să mergeţi mai departe, să vedem ce asocieri putem face între poezie, muzică şi fotografie.
1.culorile iubirii pot lăsa umbre
dark-sky-white-sands_ernst-haas

dark-sky-white-sands_ernst-haas


şi Serge Gainsbourg „Couleur Café”

2.blazoanele senzualităţii încă ne cutremură
marilyn-by-ernst-haas

marilyn-by-ernst-haas


şi Serge Gainsbourg -La javanaise

3.dacă îmi atingi sufletul să o faci aşa:
karajan-by-ernst-haas

karajan-by-ernst-haas


şi Dusty Springfield – Son Of A Preacher Man

4. o dragoste ieşită din şabloane
haas-snow-lovers

haas-snow-lovers


şi Serge Gainsbourg – „Bonnie & Clyde”

5. visul despre cum se ţine dragostea în braţe
gable-by-ernst-haas

gable-by-ernst-haas


şi Dusty Springfield „I Only Want To Be With You”

6. an de an tot mai aproape de locul unde se simte inima pulsând
montmartre-paris-ernst-haas

montmartre-paris-ernst-haas


şi Dusty Springfield – „Time After Time”

7.de fiecare dată te văd altfel
mirrors-london-haas

mirrors-london-haas


şi Jon Bon Jovi – All about loving you

Iar pentru că azi se împlinesc 104 ani de la naşterea lui Radu Gyr
radu-gyr

radu-gyr

am să închei cu un poem al său:

Dă-mi chipul tău

Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
în ne’mpacatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarba!

Să nu mai spumege în piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci
si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fără chin
si-o moarte fără rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic ‘nainte.

Să cresc în timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
în fericirea voastra oarba.

Micul fragment din Radu Gyr face o perfectă trecrere de la fotografie şi muzică la literatură, pasaj bine venit căci gala artistelor continuă la aghiutza, astăzi fiind ziua scriitoarelor…

h1

Baba Dochia/Baba Marta şi sfârşitul capriciilor

01/03/2009

Aici e primăvara, ne bate la uşă, ne cântă ne dansează, trebuie să intrăm în ritmul ei
Românii spun că la 1 Martie Baba Dochia îşi dezbracă pe rând cele nouă cojoace crezând ca a venit primavara(de aici si tradiţia celor noua babe). Dupa nouă zile Baba Dochia, surprinsa de ger, îngheaţă împreună cu oile sale, iar sloiurile de gheaţă pietrificate duc cu gândul la Babele din Munţii Bucegi.
Bulgarii cred în existenţa unei femei bătrâne capricioase care influenţează timpul, Baba Marta, iar în primele zile din martie se îmbracă în alb şi roşu ori îşi pun mărţişoare în piept sperând să o înduplece să se retragă, plecarea ei coincizând cu începutul primăverii.
Nicked_Aghiuţă a găsit o altă modalitate de a o alunga pe Baba Dochia/Marta, organizând un concurs de frumuseţe artistică Baba anului 2009, a cărui învingătoare va detrona baba capricioasă şi va aduce primăvara în sufletele noastre.
Este vorba de un concurs-omagiu adus femeilor care au lăsat un semn artistic. Participanţii la acest concurs vor avea ocazia pe parcursul a opt zile să asiste la defilarea personajelor feminine din domenii diferite, în fiecare zi o altă artă, şi să propună la rândul lor alte femei care au marcat arta zilei, urmând ca la sfârşit să se aleagă cea mai artistică dintre ele.
Vă invit pe toţi iubitorii de artă şi femeie la acest festival organizat la Aghiuţă, sunt sigură că vom avea parte de surprize plăcute şi veţi avea ocazia să ne surprindeţi cu personaje dragi vouă.
Concursul începe cu ziua muzicii vă aşteptăm cu „babatia muzicantă” după cum o numeşte Aghiuţă.
Calendarul galei astăzi vă propune mărţişoare rupte din sufletul aniversaţilor zilei:
-muzica lui Harry Belafonte
-„Primăvara” lui Botticelli

Primăvara- Botticelli

Primăvara- Botticelli


– „The Dreaming Youths – Sleeping Girl”, litografia lui Oskar Kokoschka
schlafende-frau   -  Oskar Kokoschka

schlafende-frau - Oskar Kokoschka


-filmele Elisabetei Bostan
Elisabeta-Bostan

Elisabeta-Bostan

care bucură cel puţin trei generaţii de copii,

„La mulţi ani!” Elisabeta Bostan, iar nouă o bucată de „Veronica” să ne însenineze.
Sper ca una dintre femeile de astăzi să le regăsim şi la concursul lui Aghiuţă. Ce spuneţi care merită un loc pe podium?
Matilda lui Belafonte, Primăvara lui Botticelli, Elisabeta Bostan sau Fecioara lui Kokoschka…aştept o mână de ajutor, până atunci „Vive la femme!”

h1

Votul decisiv! Final de concurs.Cel mai impresionat personaj de carnaval

16/02/2009

Am petrecut două zile de vis, în care carnavalul a fost ridicat la rang de sărbătoarea celor şapte arte, am avut o mână de ajutor artistic din partea lui prospero ne-am pus imaginaţia în jocul de-a v-aţi ascunselea în personaje, preferinţele noastre artistice au făcut înconjurul lumii, de la măştile Veneţiei la minunile lumii am ascuns în sufletele noastre un strop de artă cu iz de portrete coborâte din istorie.
Astăzi e vremea să alegem personajul care ne-a impresionat cel mai mult. Vă poftesc pe toţi participanţii la carnaval să vă expuneţi criticile şi alegerile.
Reamintesc câştigătorul acestui concurs va fi beneficiarul unui mic premiu constând într-un film şi 3 cărţi poştale.Până la ora 0 (GMT+1) putem vota, fiecare persoană are dreptul la un singur vot, iar voturile nu pot fi acordate pentru personajul pe care l-a întruchipat.
Reamintesc personajele :
1.Il medico della peste

il medico-della-pesta

il medico-della-pesta

o mască inventată în momentul epidemiei de ciumă pentru a proteja medicii de microbi, astfel nasul măştii era umplut cu „herbes de Provence”, mască a fost utilizată mai târziu în teatru pentru a ridiculiza, personajul având discursuri pline de grandilocvenţă.
2.Veronica Franco
veronica franco

veronica franco

la curtigiana onesta, femeie curtezană plină de cultură şi stil, dar care făcea comerţ cu şarmul său.A fost amanta regelui Henry III al Franţei, poetă şi una dintre cele mai faimoase curtezane veneţiene

3.Anne Boleyn

anne boleyn

anne boleyn

marchiză de Pembroke, regină consoartă a Angliei şi mamă a Elisebeth-ei I mai târziu, a fost decapitată pentru înaltă trădare şi adulter, dar devine ulterior unul dintre martirii protestanţi .

4.Orangina

lulu orangina

lulu orangina

pasărea cu cioc de portocală care ne prepară salata de fructe
5. veneziana
veneziana

veneziana

ne aduce bucăţi melancolice din Veneţia şi actori îndrăgiţi în suflete

6.Contesa de Bathory

erszebet bathory

erszebet bathory

contesa sângeroasă care se înfățițează rar, dar sângeros cu umerii goi de primăvară a lui Boticelli şi spune despre sine: „nu mănânc ciocolată – doar fetitze tinere și naive ca și dragostea.
ah, și câte un bărbat brunet de două ori pe săptămână. ”

7. Minotaurul

le minotaure

le minotaure

creatură fabuloasă jumătate om jumătate taur, închis în labirintul lui Minos, a fost ucis de Tezeu cu ajutorul unei săbii magice dată de Ariadna.

8.Casanova

casanova

casanova

un veneţian în toată puterea cuvântului, care a jucat mai multe roluri: impostor, erudit, scriitor, escroc, magician,spion, diplomat şi aventurier, a fost cunoscut ca simbol al seductorului; şi-a sfârşit viaţa ca bibliotecar în Boemia nu înainte de a-şi redacta memoriile.

h1

carnaval-concurs de măşti Ziua îndrăgostiţilor de artă

14/02/2009

Aţi citit remember-urile galei legate de Valentine’s Day, probabil aţi văzut şi wishlist-ul în care visa Veneţia şi mai mult ca sigur aţi aflat despre carnaval.
Nu sunt exact fan ziua îndrăgostiţilor, pentru mine 14 februarie are mai mult tangenţă cu sărbătoarea mult visată carnavalul de la Veneţia.
Şi cum nici anul acesta nu am norocul de a mă găsi în Italia, nici măcar şansa de a organiza un carnaval parizian, am decis să deschid un carnaval bloggăresc.
Pentru asta am nevoie de prezenţa şi dorinţa voastră a prietenilor, cititorilor şi trecătorilor.Cum bănuiesc că majoritatea veţi sărbători astăzi ziua îndrăgostiţilor vă anunţ că acest carnaval bloggăresc va dura două zile.
Intrarea este liberă, intră cine vrea şi iese cine nu mai poate.
Ţinuta obligatorie: mască, pelerină şi nickname ( vă rog să aveţi grijă în alegerea pe care o faceţi să nu amintiţi de numele real sau username-ul de blog)
Ora de deschidere este 12 PM /14 februarie ora de închidere ora 0 /16 februarie (GMT+1).
Vom avea mâncare şi băutură la alegere, muzica de asemenea, dedicaţii muzicale pentru toate costumele şi nu în ultimul rând un concurs pentru cea mai bună mască.

masque-venise

masque-venise

Cel mai impresionant personaj va primi drept premiu un film la alegere din colecţia galei trimis prin mail în format rar şi 3 cărţi poştale pariziene trimise la domiciliu dacă înmânarea personală nu este posibilă.
După cum spune şi titlul e vorba de carnavalul îndrăgostiţilor de artă deci vă propun să decretăm tema principală: cele 7 arte.
Vă aştept pe toţi iubitori de carnaval, iubitori de artă, iubitori de dragoste, iubitori de ziua de azi să facem un altfel de Saint Valentine cu jumătatea sau fără jumătatea pereche însă cu multă dragoste şi bună dispoziţie

UPDATE
Cele Şapte arte:
1. arhitectura
2. sculptura
3. pictura
4. muzica
5. dansul
6. poezia
7. cinematografia

Măştile:

1.Il medico della peste

il medico-della-pesta

il medico-della-pesta

o mască inventată în momentul epidemiei de ciumă pentru a proteja medicii de microbi, astfel nasul măştii era umplut cu „herbes de Provence”, mască a fost utilizată mai târziu în teatru pentru a ridiculiza, personajul având discursuri pline de grandilocvenţă.
2.Veronica Franco
veronica franco

veronica franco

la curtigiana onesta, curtezană plină de cultură şi stil, dar care făcea comerţ cu şarmul său.A fost amanta regelui Henry III al Franţei, poetă şi una dintre cele mai faimoase curtezane veneţiene, istorisirile neoficiale spun despre ea ca ar fi fost purtată la petreceri pe tăvi imense de argint pe care se odihnea toată splendoarea nudului său, iar în „Dangerous Beauty ” în duelul poetic afirmă: „I confess I ** divinely those who love… and well opine me.”

3.Anne Boleyn

anne boleyn

anne boleyn

marchiză de Pembroke, regină consoartă a Angliei şi mamă a Elisebeth-ei I mai târziu, a fost decapitată pentru înaltă trădare şi adulter, dar devine ulterior unul dintre martirii protestanţi .

4.Orangina

lulu orangina

lulu orangina

pasărea cu cioc de portocală care ne prepară salata de fructe
5. veneziana
veneziana

veneziana

ne aduce bucăţi melancolice din Veneţia şi actori îndrăgiţi în suflete

6.Contesa de Bathory

erszebet bathory

erszebet bathory

contesa sângeroasă care se înfățițează rar, dar sângeros cu umerii goi de primăvară a lui Boticelli şi spune despre sine: „nu mănânc ciocolată – doar fetitze tinere și naive ca și dragostea.
ah, și câte un bărbat brunet de două ori pe săptămână. ”

7. Minotaurul

le minotaure

le minotaure

creatură fabuloasă jumătate om jumătate taur, închis în labirintul lui Minos, a fost ucis de Tezeu cu ajutorul unei săbii magice dată de Ariadna.

8.Casanova

casanova

casanova

un veneţian în toată puterea cuvântului, care a jucat mai multe roluri: impostor, erudit, scriitor, escroc, magician,spion, diplomat şi aventurier, a fost cunoscut ca simbol al seductorului; şi-a sfârşit viaţa ca bibliotecar în Boemia nu înainte de a-şi redacta memoriile.

  • cadran

    August 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • August 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031