Posts Tagged ‘fantastic’

h1

maestra şi zborul

10/03/2009

Astăzi nu vreau să vorbesc…astăzi vreau să-mi citesc, să vă citesc,

bulgakov

bulgakov

o bucăţică dintr-o lume aparte în care universul se conturează din silabe melodice, din gânduri cutremurătoare şi din mistere, din zboruri malefice pline de fantezie.
Cu 69 de ani în urmă se stingea din viaţă la Moscova un geniu, Mihail Bulgakov, iar 26 de ani după ajunge la noi un crâmpei de fantezie şi de forţă narativă cum rar se întâlnesc în istoria literaturii.E vorba desigur despre „Maestrul şi Margareta”.N-am să mă lansez în comentarii şi concluzii, aş să vă las pe voi, vreau doar să vă aduc în faţa ochilor mici fragmente din cartea a doua, despre Margareta şi zborul ei.
„Vino cu mine, cititorule! Cine ţi-a spus că nu există pe lume dragoste adevărată, devotată, dragoste veşnică? Să i se taie mincinosului limba lui ticăloasă!
Vino cu mine, cititorul meu, numai cu mine, şi am să-ţi arăt o asemenea dragoste!
Da! Maestrul se înşela, când la spital, în ceasul acela tîrziu de după miezul nopţii, îi spunea lui Ivan că ea l-a uitat. Era cu neputinţă. Nu, ea nu-l uitase.
……………………
Dar de îndată ce zăpada murdară de pe trotuare şi de pe străzi se luă, de îndată ce pe fereastră intră prima adiere a vîntului de primăvară, jilav şi neliniştitor, Margareta Nikolaevna începu să tânjească şi mai mult decât în timpul iernii. Plângea deseori pe-ascuns, ceasuri în şir, amarnic. Nu ştia pe cine iubeşte: un om viu sau unul mort? Şi pe măsură ce zilele treceau pline de disperare, mai cu seamă când afară se lăsa bezna nopţii, o chinuia tot mai des gândul că dragostea ei o leagă de un mort.
Trebuia să-l uite sau să moară. Nu putea să mai continue o viaţă ca aceasta! Nu, nu putea! Trebuia să-l uite cu orice preţ, da, să-l uite! Dar el nu se lăsa uitat, asta era durerea ei!
……………………
Visul pe care-l avusese în noaptea aceea Margareta fusese într-adevăr neobişnuit. Trebuie spus că în timpul chinurilor ei sufleteşti din iarna ce trecuse, nu-l visase niciodată pe maestru. Noaptea, el o lăsa în pace; numai ziua ea se chinuia cumplit, în noaptea asta însă îl visase.
Se făcea că se află într-o regiune cu totul necunoscută, tristă, posomorâtă sub cerul înnourat al unui început de primăvară. Sus — cerul acela cu nori miţoşi, grăbiţi, iar mai jos, dedesubtul norilor — un pîlc de ciori de cîmp zburând mut. O punte mică şi strâmbă, sub ea un râuleţ tulbure de primăvară. Copaci amărâţi, aproape golaşi. Un plop tremurător, singuratic, iar mai departe, printre copaci, la capătul unei grădini, o construcţie mică din bârne, o bucătărie, sau o baie de aburi, sau naiba mai ştie ce!

Totul în jur era fără viaţă şi atât de trist, încât parcă te trăgea să te spânzuri de plopul ăsta tremurător, lângă podeţ, în jur nici o pală de vânt, norii total nemişcaţi şi nici un suflet de om. Da, iată un loc de iad pentru un om viu!
Şi iată, închipuiţi-vă, uşa clădirii din bârne se dă de perete şi apare el. E destul de departe, dar Margareta îl vede desluşit. Nu se poate dumiri cu ce este îmbrăcat, dar îşi dă seama că e în zdrenţe. Are părul vâlvoi, e nebărbierit. Ochii lui bolnavi sunt plini de nelinişte. O cheamă, îi face semn cu mâna să se apropie. Înecându-se în văzduhul fără viaţă ce o învăluie, Margareta fuge spre el pe terenul accidentat şi se trezeşte.
„Visul acesta poate să însemne una din două, îşi spunea Margareta Nikolaevna, sau a murit şi m-a chemat, ceea ce ar însemna că a venit să mă ia şi am să mor în curând, iar asta ar fi foarte bine, căci atunci s-ar termina chinul meu, sau trăieşte, şi atunci visul poate să însemne că vrea să-mi aduc aminte de el! Vrea să spună că ne vom mai vedea… Da, ne vom revedea curând de tot!”………….
în aceeaşi stare de surescitare, Margareta se îmbrăcă, încercînd să se convingă că, în esenţă, totul se potriveşte cum nu se poate mai bine şi că asemenea clipe trebuie să ştii să le prinzi şi să profiţi de ele
…………………
Sunt invizibilă şi liberă! Sînt invizibilă şi liberă!…
Zburând pe deasupra ulicioarei ei, Margareta nimeri într-alta ce o tăia pe prima în unghi drept. Străbătu într-o clipă această ulicioară lungă, peticită, cârpită, cu casele într-o rână, cu uşa strâmbă a găzăriei în care petrolul se vindea cu măsura, iar insecticidul în flacoane, învăţând cu acest prilej că liberă fiind, şi invizibilă, şi, oricât de mare i-ar fi plăcerea, trebuie să fie cât de cât rezonabilă. Era gata-gata să se lovească mortal de un felinar vechi şi strâmb din colţul străzii, şi nu izbuti decât printr-o minune să frâneze în ultima clipă. După ce-l ocoli, strînse mai tare coada periei şi-şi continuă zborul, mai încetinit, atentă la cablurile electrice şi la firmele care atârnau de-a curmezişul trotuarelor.
A treia ulicioară dădea direct spre Arbat. Aici, Margareta învăţă să-şi conducă peria în mod magistral, dându-şi seama că vehiculul ei e sensibil la cea mai uşoară atingere a mâinilor şi a picioarelor şi că, zburând deasupra oraşului, trebuie să fie cu ochii în patru şi să nu se dezlănţuie. Afară de asta, chiar pe când străbătea spaţiul pe deasupra primei ulicioare, şi-a dat seama că trecătorii n-o vedeau zburând. Nimeni nu-şi sucea capul, nimeni nu striga: „Uite, uite!” Nimeni nu se dădea în lături speriat, nu ţipa, nu leşina; nimeni nu izbucnea într-un râs dement.
Margareta zbura neauzit, foarte încet şi jos, cam la nivelul etajului al doilea. Dar, cu tot zborul lent, chiar la intrarea în Arbatul cu luminile lui orbitoare, nu-şi calculă bine mişcarea şi se lovi cu umărul de un disc luminos pe care era desenată o săgeată. Accidentul ăsta o supără foc. Se dădu îndărăt pe peria ei ascultătoare, zbură în lături şi apoi, năpustindu-se deodată asupra discului, îl făcu ţăndări cu coada periei. Se auzi zăngănitul cioburilor, trecătorii săriră într-o parte, de undeva se desluşi un fluierat, şi Margareta, săvârşind această năzbâtie, izbucni în hohote de râs.
„Pe Arbat trebuie să fiu mai prevăzătoare, îşi zise ea. Pe aici e o adevărată harababură, aşa încât te descurci greu.”

Spunând aceasta, începu să se strecoare printre cabluri. Sub ea pluteau acoperişurile troleibuzelor, ale autobuzelor şi ale turismelor, în timp ce pe trotuare, după cum i se părea de sus, pluteau râuri de şepci. Şi din ele se desprindeau pârâiaşe, ce se vărsau în gurile de foc ale magazinelor luminate în noapte.
„O, ce talmeş-balmeş! gândi furioasă Margareta, aici nici nu poţi să te întorci.”
Tăie Arbatul, se ridică mai sus, cam la înălţimea etajului trei, şi, trecând pe lângă clădirea din colţ a teatrului cu luminile lui orbitoare, pluti într-o ulicioară îngustă cu două rânduri de case înalte.
…………………
… nu mai rămăsese decât o văpaie trandafirie. în clipa următoare se stinse şi aceasta, şi Margareta se pomeni singură cu luna, care alerga deasupra ei, în stânga. Părul îi era de mult vâlvoi, în timp ce lumina lunii îi scălda şuierând trupul gol. Văzînd cum undeva, jos, două şiruri de lumini răzleţe se contopesc în două dâre neîntrerupte de foc, ca apoi să dispară cu repeziciune, Margareta îşi dădu seama că zboară cu o viteză fantastică şi o uimi faptul că nu se înăbuşă.
în clipele următoare, jos, departe, în întunericul negru al pămîntului, se aprinse o nouă văpaie de lumină electrică, repezindu-se sub picioarele ei, ca în secunda următoare să pornească a se învîrti în chip fantastic, ca o elice, şi să se prăbuşească în beznă. Alte câteva clipe şi fenomenul se repetă.”
(MIHAIL BULGAKOV Maestrul şi Margareta
Traducere din rusă de NATALIA RADOVICI)
Iar alături o versiune scurtă de animaţie, altfel de „Maestrul şi Margareta”, o versiune rusească animată în regia Svetlanei Petrova şi Nataliei Berezovaya în care fantasticul contureză o lume de creion
În plus asociez zborul Margaretei cu ritmul acesta:
o piesă a lui Neneh Cherry care împlineşte azi 45 de ani, deşi vorbeşte despre altceva ca linie melodică mi se pare propice zborului, iar ca senzualitate potrivită Margaretei.
Voi cum vedeţi zborul Margaretei?

  • cadran

    noiembrie 2018
    L M M J V S D
    « ian.    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    2627282930  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • noiembrie 2018
    L M M J V S D
    « ian.    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    2627282930