Posts Tagged ‘femeia’

h1

a woman needs…

25/03/2009

Am nimerit în calendarul zilei de 25 martie târziu, însă în momentul în care i-am descoperit pe cei aniversaţi astăzi am ştiut că nu pot să trec mai departe fără să vorbim despre femeie, despre nevoile ei

Elton John,

eltonjohn

eltonjohn

care împlineşte azi 62 de ani, ne spune că femeia are nevoie de încredere, iar noi ştim că ea are nevoie şi de muzică

„Where have you been are you still on my side
Is that love or regret that I see in your eyes
How many years have we played out this game
Every time we come close the answer’s always the same

I guess some souls get restless under the skin
There’s a shortage by half of marrying men
I know that I love you but I love to be free
So tell me what do you want, yeah from a gypsy like me

I need a ring on my finger, champagne on ice
One man to show me the best part of life
Is that what you want
Yeah, that’s what I need

A home and a family makes sense for us
A solid foundation built out of trust
Do you think you can find that with someone like me
Two arms to hold you, one place to be
Are just some of the things that a woman needs

I’ve been shortchanged and cheated so many times
But you’re all that I’ve wanted for all of my life
I’ve searched for the reasons, known how I’ve felt
But what can I give you when I can’t trust myself”

Şi Ana Blandiana

ana_blandiana

ana_blandiana

care sărbătoreşte azi 67 de ani ştie să ne vorbească despre femeie, să ne spună că femeia are nevoie de luptă, o luptă pentru cuibul cu dragoste:

„Prin feminitate înţeleg capacitatea de a alege ceea ce e esenţial, de ceea ce nu e – a naşte şi a creşte copii, a te îngriji de mâncare, a vindeca rănile, într-un cuvânt a te zbate pentru a supravieţui; a ierta, în loc de a lovi, a te supune un timp pentru a învinge în timp, a înflori altiţe, blide, cântece. „(DE GENUL FEMININ)
Femeia are nevoie de dragoste

„Femeile fatale sunt fatale numai privite dinspre bărbaţii pe care nu-i iubesc, dar pe care nu-i resping totuşi dintr-un motiv sau altul (frică, milă, slăbiciune, interes). Din această nehotărâre rezultă o conduită contradictorie, ilogică, pe care bărbatul îndrăgostit – şi nesperând decât să nu fie obligat să-şi admită înfrângerea – o înveleşte într-un voal misterios, creând mitul femeii fatale. O fatalitate dedusă numai din lipsa de dragoste, din neatenţia şi indiferenţa care decurg din ea. Odată îndrăgostită, cea mai fatală femeie fatală devine o simplă îndrăgostită.
Această teorie a misterului provenind din neiubire poate fi înfricoşătoare dacă o lărgim la dimensiunile universului şi o aplicăm proniei, tot de genul feminin. „(FATALE)
Ana Blandiana este ea însăşi o femeie extraordinară a cărei simplitate îmbogăţeşte liricul şi sufletul nostru, un fragment din AUTOBIOGRAFIE ne spune că femeia are nevoie de carte:
„Am crescut, m-am format şi trăiesc într-un univers în care cărţile au fost întotdeauna mult mai importante decât fenomenele naturii. Este destui să mă gândesc cât din ceea ce ştiu se datorează cărţilor şi cât experienţei mele nemijlocite; câte dintre bucuriile mele vin dintre cărţi şi câte dintre frunze; câte dintre nenorocirile mele se datoresc fantasmelor şi câte gesturilor, faptelor; câţi dintre prietenii mei sunt personaje şi câţi sunt oameni în carne şi oase, ca să înţeleg că în viaţa mea verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important încât – folosind un foarte mic artificiu poetic – mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte, înaintez printr-o lume încropită din cărţi, prin oraşe pavate cu volume şi odăi tencuite cu tomuri; sunt închisă între ziduri construite din incunabule, mă închin în catedrale înălţate din palimpseste şi în temple sprijinite pe papirusuri; rătăcesc prin păduri cu frunze de file, pe mări cu valuri de hârtie; lupt în arene rotunjite din opuri, sub un cer cusut din pergamente, pe un nisip măcinat din cuvinte; iubesc în infolii şi sufăr în manuscrise; un univers de biblioteci fără sfârşit m-a născut şi mă cuprinde în sine, şi mie îmi rămâne doar dreptul de a citi încă un cuvânt, încă un rând, încă o pagină, încă o operă, încă un raft, încă un perete… ”

Femeia are nevoie de simplitate, ne exemplifică tot Ana Blandiana :
în INSCRIPŢIE PE O GRĂMADA DE CIOBURI

„Nu-mi place să trăiesc între lucruri scumpe, valoarea materială a obiectelor mă înspăimântă. Ideea că n-am voie să scap din mână paharul, că ar fi o nenorocire să ciobesc farfurioara, că e de neiertat să pătez covorul o consider un atentat la libertatea mea nu numai de mişcare, ci şi de gândire. Faptul de a purta o podoabă pe care nu trebuie să o pierd, de a avea o haină de care trebuie să am grijă, de a stăpâni ceva ce mi-ar putea fi furat mi se pare intolerabil. Pentru că orice dependenţă de materie mi se pare de nesuportat, pentru că orice posesie este o dependenţă.
Ofensiva lucrurilor este atât de puternică şi de violentă, încât nici o precauţie nu mi se pare exagerată pentru a rămâne dincolo de graniţele stăpânirii lor. Ceea ce poate fi considerat o lipsă de gust este astfel numai o intransigenţă puţin fanatică, ceea ce poate semăna unei exagerate simplităţi este, dimpotrivă, complicaţia unui spirit încăpăţânat şi neliniştit de fragilitatea libertăţii sale.
Admir inestimabilele obiecte frumoase, în muzee, fără cea mai mică dorinţă de a le stăpâni, de a le avea, de a fi ale mele, fără nici o tentativă de a stabili între ele şi mine o altă legătură decât cea a privirii scurte şi admirative în treacăt.
Mă mulţumesc cu ulcele de pământ care se sparg uşor şi fără regrete, port podoabe pe care le rătăcesc şi le uit, trec printre lucruri, care nu au asupra mea nici un drept şi nici o legătură, cu singura grijă de a nu avea de pierdut decât lanţurile, cu singura obsesie că se pierd cu atât mai greu cu cât sunt mai scumpe. Şi arunc la gunoi făraşul cu cioburile care au prilejuit aceste gânduri, cu sentimentul încurajator că am mai sfărâmat o verigă…”

simone-signoret

simone-signoret

Femeia are nevoie de comunicare şi mă opresc asupra unui fragment din filmul Corabia nebunilor cu Simone Signoret deoarece şi ea s-a născut tot în data de 25 martie(1921)

sarah-jessica-parker

sarah-jessica-parker

Femeia are nevoie să ştie că este cea aleasă , „the one and lonley”, ne-o spune Carrie Bradshaw protagonista serialului „Sex and the city”, încarnată de Sarah Jessica Parker, care azi ajunge la vârsta de 42 de ani

bartok_bela

bartok_bela

Femeia are nevoie de dans, simţim asta în acordurile dansurilor româneşti compuse de Bartok Bela ( născut la 25 martie 1881)

aretha_franklin

aretha_franklin

Dar cel mai mult femeia are nevoie să fie naturală, să se simtă ea insăşi, iubită şi admirată pentru ceea ce este şi reprezintă, iar despre asta aflăm de la Aretha Franklin, Lady Soul, care astăzi a împlinit 67 de ani, un simbol al femeii libere, talentate, prima femeie care a intrat în 1987 în Rock and Roll Hall of Fame, muzeul rock-ului din Cleveland, şi o găsim şi în The Women\'s Hall of Fame,

Voi de ce credeţi că mai are nevoie femeia, aş fi bucuroasă să avem răspunsuri de la ambele sexe ….

h1

„La mulţi ani!” fetelor, câte un cadou pentru fiecare

08/03/2009

„La mulţi ani!”, tuturor femeilor, faceţi din ziua de astăzi o zi specială amintindu-vă despre voi, despre toate bucuriile, frumuseţile vieţii, satisfacţiile şi împlinirile pe care le-aţi avut .
Aş fi vorbit cu voi astăzi despre frumuseţe, despre tandreţe, despre iubire, despre senzualitate, despre bunătate, despre credinţă şi despre creaţie, căci toate acestea sunt puterile voastre, ale noastre ale femeilor, însă am să includ toate cuvintele pe care vi le-aş fi spus într-un cadou pentru fiecare dintre voi, cele care treceţi prin lumea Galei, v-aş fi dăruit o bucată de soare, o felie de bunăstare, o linguriţă de împlinire şi un kilogram de fericire, dar cum n-am reuşit peste noapte să mă transform în zâna albastră mă limitez la o floare, o fotografie şi o melodie.
Nu ştiu cât am să reuşesc să vă ghicesc preferinţele, însă intuiţia mea îmi spune că o parte din aceste cadouri vor fi pe placul vostru.
Ancoo
flori de cactus

flori-de-cactus-pentruancoo

flori-de-cactus-pentruancoo


-încredere
încredere

încredere


şi Mark Knopfler – True Love Will Never Fade (Berlin, live)

Alina
Narcise
narcise-pentrualinutza

narcise-pentrualinutza


-seninătate
seninătate

seninătate


şi CAT STEVENS – LADY D’ARBANVILLE

<>Andi</>
orhidee
orhidee-pentruandi

orhidee-pentruandi


-creativitate
creativitate

creativitate


şi COMPAY SEGUNDO -La negra tomaza

Anamaria
Liliac
liliac-pentruanamaria

liliac-pentruanamaria


-frumuseţea
frumuseţea

frumuseţea


şi Dean Martin – Everybody Loves Somebody Sometimes

<>Angela</>
Frezii
frezii-pentruangela

frezii-pentruangela


-senzualitatea
senzualitatea

senzualitatea


şi Serge Gainsbourg – Ne Dis Rien

Anna
Stânjenei
iris-pentruanna

iris-pentruanna


-şarmul
şarmul

şarmul


şi Biagio Antonacci-Iris

Aureola
Muşcate
muscate!pentruaureola

muscate!pentruaureola


-veselie
veselie

veselie


şi HARA-Cine

Codra
Hibiscus
hibiscus_pentrucodra

hibiscus_pentrucodra


-Cochetăria
cochetăria

cochetăria


şi El Tango De Roxanne – Moulin Rouge

<>Coreeny </>
Camelii
camelii_roz-pentrucoreeny

camelii_roz-pentrucoreeny


-naturaleţe
naturaleţe

naturaleţe


şi Frank Sinatra – One for my baby

<>Cristinutza</>
Trandafiri
trandafiri-pentrucristinutza

trandafiri-pentrucristinutza


-perseverenţa
perseverenţa

perseverenţa


şi Marius Bodochi – A fost o data

Deea
flori de lotus
floare-de-lotus-pentrudeea

floare-de-lotus-pentrudeea


-inocenţa
inocenţa

inocenţa


şi Milli Vanilli- Girl, I’m gonna Miss You

Fina
floarea-soarelui
floarea-soarelui-pentrufina

floarea-soarelui-pentrufina


-protecţia
protecţia

protecţia


şi Barry White-My First, My Last, My Everything

<>Gina</>
Lalele
lalele-mov-pentrugina

lalele-mov-pentrugina


-prudenţa
prudenţa

prudenţa


şi Jean Ferrat-La femme est l’avenir de l’homme

Lety
violete
violete-pentruleti

violete-pentruleti


-afecţiune
afecţiune

afecţiune


şi Julio Iglesias – Vous le femmes

Lucia
iasomie
iasomie-pentrulucia

iasomie-pentrulucia


-ludicul
ludicul

ludicul


şi Moby – Dream About Me

<>Lumsa</>
floare-de-colţ
floare-de-colt-pentrulumsa

floare-de-colt-pentrulumsa


-mister
misterul

misterul


şi Adriano Celentano – confessa

<>Manon</>
magnolia
magnolia-pentrumanon

magnolia-pentrumanon


-vivacitate
vivacitate

vivacitate


şi Garou – Reviens (Ou te cache tu)

<>Prudence</>
Crin alb
lys-blanc_pourprudence

lys-blanc_pourprudence


-eleganţă
joanbennett-eleganţa

joanbennett-eleganţa


şi Marc Lavoine – Toi Mon Amour

Stanca
panselute
panselute-pentrustanca

panselute-pentrustanca


– cutezanţă
 cutezanţă

cutezanţă


şi Vitas- Opera 2

<>Windy</>
flori de mac
floridemac-pentruwindy

floridemac-pentruwindy


-tandreţe
tandreţe

tandreţe


şi Bob Dylan-Lay Lady Lay

Şi pentru toate celelalte reprezentante ale frumuseţii, bunătăţii şi căldurii care trec prin această lume un mic semn de dragoste:
Margarete
Margarete-pentrufete

Margarete-pentrufete


-ascensiune
ascensiune

ascensiune


şi TUDOR GHEORGHE – Femeia, eterna poveste

h1

chiar şi noi putem fi o orchestră

05/03/2009

„Cu privire la muzică, ştii ce-mi vine în minte? Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui. Aşa, de pildă, unii au o vioară… alţii un pian discordat… alţii o mandolină… unii castaniete… celălalt un cimpoi, un trombon, o chitară… Alţii gramofoane, adică sunt veseli, trişti sau sensibili, numai pe plăcile altora; mai sunt şi fluiere, piculine, sunt şi ţiuitori de moşi… Închipuieşte-ţi un suflet care ar suna ca toba mare! Sunt şi harfe minunate ca sufletul tău, Alina…! Al meu are două instrumente, fireşte două. Am statornicit că trăiesc dublu: un fluier duios, care cântă în mijlocul naturii, cântă o doină simplă, molcomă, armonitoare… şi când sunt între oameni, o orchestră complicată, dureroasă, tumultoasă. Să porţi mereu, sau aproape mereu o orchestră în tine, e obositor, nu e aşa, amica mea? Sunt şi zile când cântă divina armonie a vreunui solo minunat… sunt şi astfel de zile- puţine, rare. Mi-aduc aminte de unele… Ce proastă sunt azi… îmi vine să plâng fără pricină… Am aşa zile fluide. Dar tu? Ce întrebare! Tu nu, tu eşti cuminte.”
(Femeia în faţa oglinzii -fragment
de Hortensia Papadat Bengescu )
V-am adus în faţa ochilor un fragment al Hortensiei Papadat Bengescu

Hortensia_Papadat_Bengescu

Hortensia_Papadat_Bengescu

pentru că azi se împlinesc 54 de ani de la trecerea ei în nefiinţă şi pentru că ieri am vorbit despre muzică şi dragostem am insitat asupra unei posibile inspiraţii care să creeze punşi între noi, iar astăzi fragmentul din „Femeia in faţa oglinzii” vine ca o completare suntem o orchestră întreagă am putea să ne punem de acord, am putea să facem împreună serile minunatem poate ne lipseşte curajul, timpul, verva, poate suntem doar la început de drum şi cu timpul această orchestră ar putea da roade, ar putea trăi în comuniune.
sergei_prokofiev

sergei_prokofiev


Pentru a-mi continua calendarul şi ideea de comunicare am să aduc alături un fragment din Sergei Prokofiev „Sinfonia concertante” pentru că este unul din aniversaţii zilei şi pentru că orchestra noastră o văd aşa:

Dacă tot îl amintesc de Prokofiev trebuie să las un parfum din Romeo şi Julieta, şi anume Dance of the Knights în coregrafia lui Kenneth MacMillan

Iar cu gândul la tipul de amor dintre Romeo şi Julieta, am să cobor în versurile unei scriitoare dragi mie de la a cărei moarte azi se împlinesc 43 de ani, e vorba de Anna Akhmatova
Anna_Akhmatova

Anna_Akhmatova

şi de Song of the Last Meeting (1911)

„My breast grew helplessly cold,
But my steps were light.
I pulled the glove from my left hand
Mistakenly onto my right.
It seemed there were so many steps,
But I knew there were only three!
Amidst the maples an autumn whisper
Pleaded: „Die with me!
I’m led astray by evil
Fate, so black and so untrue.”
I answered: „I, too, dear one!
I, too, will die with you…”
This is a song of the final meeting.
I glanced at the house’s dark frame.
Only bedroom candles burning
With an indifferent yellow flame.”
Am să mai adaug o poezie aproape de sufletul Galei
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
” Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori;o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ţi-e aer soarele, şi mie luna,
Dar dragostea ce-o respirăm e una.

Un altul mă-nfăşoară-n gingăşie.
Cu rîsul ei, o alta te-a legat.
Dar spaima ta îmi aparţine mie
Şi tu de boala mea eşti vinovat.
Mai dese întîlniri nu vom avea,
Căci liniştea ni-e dată doar aşa.

Suflarea mea în stihul tău e trează
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, şi nici zeu.
Şi dacă-ai şti acum, ce dragi îmi sînt.
Aceste buze cu miros de vînt. ”

iar mirosul de vânt îl aduc prin armoniile muzicale din : Toccata lui Prokofiev
Rămâne să ne întrebăm dacă orchestra poate atinge stadiul de comuniune, şi dacă dragostea despre care scrie Anna Akhmatova o încadrăm la categoria désir sau la categoria douleur…
UPDATE
daca Hortensia Papadat Bengescu spunea ca suntem o orchestra , Octavian Paler afirma că suntem un cântec:
“Noi suntem ca un cântec,nu credeţi?Un cântec nu se poate cânta niciodata de la sfârşit la început.Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.Pe parcurs,în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată,îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi,oricât l-ai amâna.Încerci să lungeşti puţin notele,dar asta nu dă cântecul înapoi,nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp.Amâni doar sfârşitul.Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă.Ca orice cântec are un sfârşit.Oricât ar fi de frumoasă o melodie,vine o clipă când ea e acoperită de tăcere.Când tăcerea e mai puternică decât muzica”(Viaţa pe un peron)
Până la urmă o orchestră fiecare cu melodia proprie?

h1

inspiraţie, muzică şi dragoste

04/03/2009

Oare cum ne dezvăluim mai bine în faţa celorlalţi? Cum putem comunica indirect adevărata natură a sufletului nostru, micile noastre pasiuni şi secrete, ceea ce ne hrăneşte setea de cunoaştere şi ceea ce ne mângâie sufletul? Calendarul de astazi este unul muzical, muzica este o modalitate de comunicare indirectă, putem să transmitem o particică din noi prin muzică, cum la fel de bine putem face asta prin pictură sau fotografie, prin artă în general. În momentul în care acestea se alătura unele altora, şi sunt folosite ca schimb de idei şi sentimente comunicarea se transformă în comuniune. În această idee aş vrea să continuăm experimentul legat de inspiraţie din postul cu fotografiile lui Haas, din din 2 martie, dar de data asta am să vă las doar muzica, aştept gândul vostru legat de melodia respectivă sau asocieri cu picturi, fotografii, poezii pentru a vedea până unde putem împinge inspiraţia şi cât de mult reuşim să cumunicăm sau dacă intrăm în comuniune artistică.
Aniversaţii zilei de astăzi sunt :
Antonio Vivaldi, Nikolaï Rimski-Korsakov, Chris Rea, Umberto Tozzi
Eu am să îi clasez în două măsuri sentimentale:
1.anotimpul iubirii
-soarele de primăvară al lui Rimski-Korsakov

-vara lui Chris Rea

-inima tomnatică a lui Umberto Tozzi

-iarna cu mască a lui Vivaldi

2. femeia
-Şeherezada lui Rimski-Korsakov

-armonia albastră a lui Chris Rea
-mandolina caldă a lui Vivaldi
-idealul lui Umberto Tozzi

acum rămâne să aduceţi voi gândul care prinde aripi din muzica lor.

h1

Baba Dochia/Baba Marta şi sfârşitul capriciilor

01/03/2009

Aici e primăvara, ne bate la uşă, ne cântă ne dansează, trebuie să intrăm în ritmul ei
Românii spun că la 1 Martie Baba Dochia îşi dezbracă pe rând cele nouă cojoace crezând ca a venit primavara(de aici si tradiţia celor noua babe). Dupa nouă zile Baba Dochia, surprinsa de ger, îngheaţă împreună cu oile sale, iar sloiurile de gheaţă pietrificate duc cu gândul la Babele din Munţii Bucegi.
Bulgarii cred în existenţa unei femei bătrâne capricioase care influenţează timpul, Baba Marta, iar în primele zile din martie se îmbracă în alb şi roşu ori îşi pun mărţişoare în piept sperând să o înduplece să se retragă, plecarea ei coincizând cu începutul primăverii.
Nicked_Aghiuţă a găsit o altă modalitate de a o alunga pe Baba Dochia/Marta, organizând un concurs de frumuseţe artistică Baba anului 2009, a cărui învingătoare va detrona baba capricioasă şi va aduce primăvara în sufletele noastre.
Este vorba de un concurs-omagiu adus femeilor care au lăsat un semn artistic. Participanţii la acest concurs vor avea ocazia pe parcursul a opt zile să asiste la defilarea personajelor feminine din domenii diferite, în fiecare zi o altă artă, şi să propună la rândul lor alte femei care au marcat arta zilei, urmând ca la sfârşit să se aleagă cea mai artistică dintre ele.
Vă invit pe toţi iubitorii de artă şi femeie la acest festival organizat la Aghiuţă, sunt sigură că vom avea parte de surprize plăcute şi veţi avea ocazia să ne surprindeţi cu personaje dragi vouă.
Concursul începe cu ziua muzicii vă aşteptăm cu „babatia muzicantă” după cum o numeşte Aghiuţă.
Calendarul galei astăzi vă propune mărţişoare rupte din sufletul aniversaţilor zilei:
-muzica lui Harry Belafonte
-„Primăvara” lui Botticelli

Primăvara- Botticelli

Primăvara- Botticelli


– „The Dreaming Youths – Sleeping Girl”, litografia lui Oskar Kokoschka
schlafende-frau   -  Oskar Kokoschka

schlafende-frau - Oskar Kokoschka


-filmele Elisabetei Bostan
Elisabeta-Bostan

Elisabeta-Bostan

care bucură cel puţin trei generaţii de copii,

„La mulţi ani!” Elisabeta Bostan, iar nouă o bucată de „Veronica” să ne însenineze.
Sper ca una dintre femeile de astăzi să le regăsim şi la concursul lui Aghiuţă. Ce spuneţi care merită un loc pe podium?
Matilda lui Belafonte, Primăvara lui Botticelli, Elisabeta Bostan sau Fecioara lui Kokoschka…aştept o mână de ajutor, până atunci „Vive la femme!”

h1

rada şi pietrele despre libertate

05/02/2009

Ieri văzusem la Dragoş Bucurenci o fotografie a unui tablou care mi-a continuat ideea de libertate din articolul despre Lindbergh, însă privit din punctul de vedere al libertăţii unei femei, a libertăţii culturale în special.
E vorba despre Mistery and Melancholy of a Street al metafizicului Giorgio de Chirico (cum se autointitula artistul),

 Mystery and Melancholy of a Street by Giorgio de Chirico

Mystery and Melancholy of a Street by Giorgio de Chirico

tablou care mă duce cu gândul la libertatea femeii ca stadiu la care se ajunge prin imaginaţie.
Am închegat câteva versuri pe baza acestei idei şi sub influenţa culorilor…dar şi sub amprenta Radei din Şatra, căci în timp ce meditam asupra tabloului de mai sus, Andi ne descosea despre mici secrete culturale… mărturisind că sunt sensibilă la adevărata cultură de şatră, muzica şi dansurile din interior mă prind cu gust de libertate, mi-am dat seama că Rada
Rada (Svetlana Toma din Şatra 1975)

Rada (Svetlana Toma din "Şatra" 1975)

se integrează perfect în misterul străduţei lui de Chirico şi în poemul meu.

rada vorbeşte pietrelor

îmi creşteau aripi de copil
le plimbam pe străzi
cu gust de melancolie
cu miros de mister

drumul spre viitor / galben
primul meu răsărit de soare
era neted ca palmele
doar umbra unei femei îi păta pe alocuri strălucirea

la stânga
inocenţa zidurilor
îmi vorbea în şoapte
despre cât de albe sunt visele
la dreapta
umbrele se jucau
de-a v-aţi ascunselea cu realitatea

am învăţat să învârt
aripile
prin secunde
prin soare
până topeam căldura în cuvinte:
„visul este zborul spre libertate”

Rada pentru mine e simbolul femeii care se luptă cu femeia şi care se simte liberă indiferent de piedicile pe care le întâlneşte, fie ele de natură intrioară sau exterioară. Rada e femeia liberă care visează şi abundă în imaginaţie. Rada mea e Rada din filmul „Şatra” (1975) de Emil Loteanu
Iar libertatea la feminin este un vis despre cum se zboară printre mistere în cuvinte.
FIecare avem o Rada a noastra. Pentru voi care e femeia care ştie să viseze şi să se elibereze prin imaginaţie cel mai bine de ea însăşi şi de demoni?

  • cadran

    August 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • August 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031