Posts Tagged ‘pds’

h1

PDS XII- omul suspendat

03/10/2009

Omul suspendat

de Cassian Maria Spiridon

îşi numără degetele
împarte firele calde de păr
numără partea de viaţă
în care se leagănă
socoteşte rezistenţa la rupere a lanţului
prea subţire pentru carnea şi oasele trupului
secătuieşte gura speranţei

omul suspendat
asumând existenţa
calculează următorul pas
în despovărare

prin miulţimea de fapte
ca-ntotdeauna absolut oarecare
se desprinde aerul greu al deriziunii
în care vorbele nu-şi mai au căutare
nu-şi mai au înţeles

numără, împarte
omul golit de cuvinte
se numără

din volumul Arta nostalgiei (Poeme cuantice) Cartea Românească 1997

Anunțuri
h1

pds X si melo de duminica

06/09/2009

Grădinarul (47, 48)

de Rabindranath Tagore

„De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte – atunci când flori îşi împletesc degetele tale – voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.
……

Dezleagă-mă de lanţurile tale fermecate, iubita mea.
Nu, nu turna seva sărutului tău în mine.
Nori grei de balsam adormitor îmi copleşesc inima.
Deschide larg porţile tale şi fă loc soarelui dimineţii.
Învăluit în cutele mângâierilor tale mă simt una cu tine.
Dezlegă-mă de vrăjile tale şi redă-mi toată bărbăţia.
Numai atunci îţi voi putea închina o inimă neîncătuşată.”

h1

pds IX – acrişor

22/08/2009

Lemon incest

de Lucien Ginsburg

Inceste de citron
Lemon incest
Je t’aime t’aime je t’aime plus que tout
Papapappa
Naïve comme une toile du Nierdoi Sseaurou
Tes baisers sont si doux
Inceste de citron
Lemon incest
Je t’aime t’aime je t’aime plus que tout
Papapappa

L’amour que nous n’f’rons jamais ensemble
Est le plus beau le plus violent
Le plus pur le plus enivrant
Exquise esquisse
Délicieuse enfant
Ma chair et mon sang
Oh mon bébé mon âme

L’amour que nous n’f’rons jamais ensemble
Est le plus beau le plus violent
Le plus pur le plus enivrant
Exquise esquisse
Délicieuse enfant
Ma chair et mon sang
Oh mon bébé mon âme

Inceste de citron
Lemon incest
Je t’aime t’aime je t’aime plus que tout
Papapappa

h1

pds VIII- amărui

15/08/2009

Cântec naiv
de Emil Brumaru

De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Şi în sufrageriile adânci
Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?

M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui
Rochia moale şi, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion şi mentă glacială.

Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă!

h1

pds VIII – noir

07/08/2009

Ruxandra Cesereanu

noir
(1001 nights)

nu sunt o mâncătoare de om dar pe tine te-aş mânca
iubeşte-mă de trei patru cinci şase şapte opt nouă zece
prăpăd peste prăpăd în noaptea de zahăr
s-a strâns în mine poftă de măcel şi de fărădelege
carne şi nu os şlefuit
femeia e mieluşeaua cu năpastă
noir pe cerul gurii
dacă eu nu îţi mai sunt nimic
nici tu nu îmi mai eşti nimic
muşcă-ţi limba
jar şi măcel
buze pe buze piept pe piept coapse pe coapse
nu fugi sărbătoreşte atât cât a mai rămas
nici cei mai iubiţi dintre iubiţi nu ar putea să scape de mâhnire
atât mai este din noapte un păr de gheaţă şi calea pentru pradă
voi face tot ce îmi vei cere şi voi făgădui tot ceea ce vei pofti
chiar dacă inima de jucărie este
preafericit cel care poate să te atingă şi să te miroase
carnea bărbatului e o pernă din pene de struţ
câtă mizerie în vorbele tale şi o uşurătate de păsări
pielea ta e aspră precum aceea a bivolului pe nil
femeia tuciurie caută şi nu găseşte
ea nu-l găseşte nici pe acela care dă aripi păsărilor
dreaptă ca litera alef stau cu ocara pe sprâncene
dreaptă ca litera alef tu m-ai făcut să văd moartea la două degete de ochi
mieluşea iepuriţă scoică genune
mă voi îndulci şi săra
vina e numai a grumazului prins în laţ
ca o maimulţă chioară cu şapte porţi de intrare şi două de ieşire
la început nu a fost cuvântul ci pielea
cât despre inimă ea e mereu în stânga
dar cel care o păzeşte e ficatul încuiat în dreapta
destupă chiupurile cu băuturi sparge tot ce se poate sparge
găseşte-te doar pe tine într-o dimineaţă
trupul se cuvine spălat ca pe veşmânt să nu se afle vreo pată
limpezite gândurile întors chipul
nu mă folosesc de slăbiciunea cărnii nimănui
nici chiar a mâncătorilor de bărbaţi
vreau să calc femeieşte
balsamuri prafuri alifii buruieni
părul meu e mai negru ca despărţirea de iubiţi
iar când e împletit în trei se văd trei nopţi deodată
purpura vinului săbiile pântecul pieptul acrişor
sunt panteră din neamul panterelor
neacoperită de nimic altceva afară de pielea mea
parfumat şi îmbrăţişat e bărbatul
noir.

noir (2)

rochia cu clopoţei am îmbrăcat-o pentru tine
mi-am atins aluniţele noir împotriva deochiului
femeia e născută dintr-o coastă răsucită
degeaba n-am fost niciodată soră cu leoaicele din pustie
inimile mele n-au primit daruri decât ca să se împlinească
moartea a cântat prin ochii ei smoliţi
noaptea a ars cu negreala ei
m-am făcut iatagan de păr şi am muşcat lăsând rană
cu susur de brăţări apoi de iasomie
sunt panteră din neamul panterelor
aceasta doar cel care dă aripi păsărilor o ştie
la cântecul de ziuă al cocoşului
femeia de soi se cuvine să plătească-ntreit ceea ce a iubit
ea-l caută pe regele penelor îl aiureşte cu pântecele şi dinţii
mosc negru adăposteşte în ea
istoria pielii e plină de slavă
iar marginile îndulcirii şi ale celor preasărate se năpustesc ca furnicile
eu ştiu ce-nseamnă chemările din sprâncene
uciderile din gene şoldurile înaintaşe
mi-am spălat părul cu vin şi nisip apoi l-am tăiat
beat şi înjunghiat e bărbatul
noir.

h1

pds v cu janis joplin

18/07/2009

VALERIU MIRCEA POPA

câteva scrisori către Janis Joplin

ar trebui să înlocuiesc numele acestui oraş
cu un simplu număr care înseamnă pustiu
poate deşertăciune
ce părere ai despre asta Janis Joplin
o să zgâriem puţin suprafaţa mării
şi vom găsi acolo un blues despre bani
despre pescarul de arici undeva sus
aruncându-şi plasele în apă
apoi scoţându-le aproape goale
oricum fără noi.
*
noaptea trecută am băut iarăşi
cu o femeie necunoscută
alcoolul acela abject numit desperados
un amestec de cruzime
şi diamant
adică o şi mai mare cruzime
într-o pivniţă
într-un joc de cuburi
nimeni nu devine matur
oamenii obosesc doar pe măsură ce trece timpul
ar trebui să-ţi înlocuiesc numele
ceea ce n-ar fi mare lucru
ca şi cum pentru a semnifica planeta Saturn
i-ai spune Rosetti chiar Lăbuş
un câine vagabond căruia copiii îi legaseră
împreujurul gâtului
nenumărate pastile de algocalmin
înşirate pe o aţă roşie

*
poate că dragostea este un drog
ce nu se mai jupoaie niciodată de pe creier
ce părere ai despre asta Janis Joplin
un bărbat şi o femeie dansau îmbrăţişaţi
fiecare privind întunericul
peste umărul celuilalt
important este să nu trivializăm replicile
a şoptit unul dintre ei
poate chiar eu însumi
o banalitate
un tavan pictat de Chagall
evreul acela rus care se încăpăţâna să trăiască
deasupra pământului
sunete fabuloase
din trupul unei viori de plastilină
*
uneori jocurile pot fi cinstite
dar asta se întâmplă destul de rar
oricum spre dimineaţă petrecerea se sfârşeşte
şi musafirii părăsesc insula
aşează în furcă receptorul telefonului
acum după 27 de ani ar fi timpul
să nu mă mai gândesc la nimic albastru
nici măcar la un Marcedes
un fel de scoică în care te poţi ascunde
apăsând până la refuz pedala acceleraţiei
*
ar trebui să schimb caseta să înlocuiesc acest blues
cu o înşiruire de pietricele
ceea ce ar fi cam acelaşi lucru
dragostea mea cenuşăreasă a sunetelor
cred că atunci de mult
n-ai calculat bine elicopterul cu portocale
nu mai opreşte aici

h1

pds 4 cu riduri

11/07/2009

nora-iuga

nora-iuga

Nora Iuga
Fetiţa cu o mie de riduri

7

ce curios, ce curios, am descoperit, închipuieşte-ţi, îi spuneam,
că două pătrate egale fac împreună un dreptunghi, eram
foarte mândră şi el râdea şi râdea. şi ce dacă e la mintea
cocoşului, e descoperirea mea. handicapul meu de a nu
vedea ce văd alţii sau de a vedea după ce ei au uitat, a făcut
din mine un descoperitor perpetuu. dacă ai şti tu, îi spu-
neam, de câte ori urlu eu „pământ!” ca exploratorul singu-
ratec când vede la orizont pata compactă…şi sunt iar nouă şi
lumea e la început.

23

era o fată Matilda care-şi cosea inimile iubiţilor în tivul
fustei; dar ce fac fetele noi, poetele de la capătul podului,
ce-şi cos ele în tivul fustei lor, în orice caz un alt fel de carne.

71

ningea fără oprire. wăpada îmi astupa toate găurile. o morsă
albă şi foarte grasă mă acoperea. nu puteam să ies decât prin
creştetul capului pe uşa aia mascată; la fontanelă peretele
era friabil, se opintea puţin cum se opinteşte capacul unui
canal. pe acolo trebuia să iasă aerul sferic. dilatarea încetase,
intrasem în munci şi nu durea, nu durea deloc. cineva trecea
o batistă printr-un inel. vedeam cerul. dacă ştiam asta mai
demult frica mea ar fi fost cântec de leagăn.

96
încă simt în cuibul genunchilor puii de dropie. sug acolo în
somn. aşteaptă să crească odată cu apele, voia asta e promisă
ca dimineaţa şi de neoprit. numai Beroza ştie ce fac luncile
alea bezmetice când vine fluxul. când eu cad şi mă ridic şi iar
cad şi vorbesc singură.

  • cadran

    Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031