Posts Tagged ‘primăvara’

h1

„Schimbă-te în cuvinte, precum îţi zic.”(Nichita Stănescu)

31/03/2010

nichita-stanescu
La 31 martie 1933 se naşte Nichita Hristea Stănescu la Ploieşti, poet, scriitor şi eseist ales post-mortem membru al Academiei Române, cel care avea să spună despre el :

„Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte”. (Autoportret în Epica magna)
Despre Nichita se pot spune miliarde de cuvinte sau se poate asculta, prefer astăzi să-i las cuvintele să vorbească şi să tac.
Am să fac un mic pelerinaj prin poemele, fotografiile, interviurile şi cântecele care i-au preluat versurile.
Să fie acest drum în interiorul lui Nichita cadoul meu pentru ” cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial”, după cum îl numea Ştefan Augustin Doinaş, adăugând „Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanşa asupra poeţilor ei.”
stanescu
Primãvara

Primejdii dulci alcatuind sub gene,
mi te ivesti istovitor de dulce
cu sinii bulbucati zvicnind sã culce
pe ei sarutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iara
sub piept loveste-n caldarim o minge
si ziua pe trotuare se prelinge,
lasind în urma-i iz de primavara.

Alaturi de mocirlele uscate
ies pomii toti cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam cite fete-s astazi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze rosii
saruta-n crestet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din departare
si mor în primavara ofticosii…(Artgotice)

Cãtre Galateea

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape –
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile – miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele – umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mã rog de tine,
naste-mã. Naste-mã. (Dreptul la timp)

Râsu’ plânsu’

Pleoapa cu dinti, cu lacrima manjita,
sare cazuta în bucate,
dovada ca nu pot trai numai acum
sunt amintirele mele, toate …

Dovada ca nu pot vedea fãrã martori
e copilaria, adolescenta mea,
dubland nefiinta acestei secunde
cu nefiinta ei de candva.

Ah, rasu’ plansu’
ah, rasu’ plansu’
mã bufneste când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, rasu’ plansu’
ah, rasu’ plansu’
în ochiul lucrurilor reci
si-n dintele lor muscator, ca si sceptrul
neinventatilor regi. (Necuvintele)

Poveste sentimentalã

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pãmânt,
numai ca sã privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape vãzut,
structura materiei, de la-nceput. (O viziune a sentimentelor)

Tinerii

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma sã rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare sã se sarute
decât cu dintii.

nichita
Lunã în câmp

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sã-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur sã sterg copacii
In ochii tai cu luna mã rasfrang
… si ai putea, uitand, sã ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng. ( Sensul iubirii)

nichita_stanescuLecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze,
până când cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat! (Epica magna)

nichitastanescu

nichitastanescu

Nod 19

Ia cunostinta ca pot ucide,
ca pot zdrobi cu calcaiul capul suav
al stelei rasarinde si placide,
din pricina careia am devenit zugrav!

Ia cunostinta ca nu am mila de mine,
ca sangele meu mi-l amestec cu mestecenii!
Grabnic ti-aduc la cunostinta toate acestea!
Vezi ce faci! ( Noduri si semne)

Somnul cu fierãstraie-n el

Somnul cu fierastraie-n el
taie capetele cailor
si caii alearga nechezind cu sange,
ca niste mese rosii, fugite pe strazi,
de la cina cea de taina.

Si caii alearga, în aburii rosii
clatinand umbre. In sai, fantome.
Frunze se lipesc de gaturile lor
sau se prabusesc de-a dreptul în ele,
cum se prabuseste umbra copacului în fantani.

Aduceti galeti, aduceti cani mari de sticla,
aduceti cani si pahare.
Aduceti castile vechi ramase din razboi,
aduceti-i pe toti carora le lipseste un ochi,
sau în loc de brat au un loc liber,
care poate fi umplut.

Peste tot sange de cal decapitat
curge în voie, si
eu cel care-am vãzut primul
acestea
va vestesc ca am baut din el ...(Operele imperfecte)

nichitasTestament

Mã cirpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Iti scriu cu trupul meu viata
si mersul stelelor ti-l scriu.
Vocala cea mai lunga este ata
în care mortu-l cos, de viu.

Cãci trebuie sã dam si marturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere tirzie
tinind alãturi morti si vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fãrã sã stim unde ne duce
în care dalbe viituri.

Incit nu stim cine traieste –
cuvintul poate, poate trupul.
Zapada alba Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasa lupul…(In dulcele stil clasic)

Starea de a fi ciresar

Ah, n-o så stie nimeni
gingasa pricinå a ciresului
profunda pricinå a stejarului
cauza ochilor mei.

Ah, n-o så stie nimeni
zburata pricinå a påsårilor
impietrita pricinå a pietrelor
cauza inimii mele.

Ah, n-o så stie nimeni
neagra pricinå a påmintului
curgåtoarea pricinå a riurilor
cauza sufletului meu.(Maretia frigului)

Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…(O viziune a sentimentelor)

Închinare

Adolescenţii, bărbaţii, bătrânii
aspiraţia, rodnicia, împlinirea
vârste trecându-şi puterea, arborele
din cele opt ore – ale zilei de muncă.

Mai mulţi fii ai pământului ţării,
ce fericire!
Ei fac să răsară-n opt ore sfera
întreagă a Timpului! (Roşu vertical)

Noi

Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.( Un pământ numit România )

A cumpăra un câine

A venit îngerul şi mi-a spus:
– Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
– Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.( Belgradul în cinci prieteni )

Cum sa ma-nsurubez in aer?

Cum să mă-nşurubez în aer, pământule?
Cum să m-arăt din unghiul, al privirii,
gândule,
cu ce e mai puţin din mine dat pieirii?

Cum să m-arăt în trup pe care nu-l doresc,
neîntomnat şi-n azvârlire,
plin de verdeaţă şi regesc
şi armăsar păscând câmpii asire?

Cum să-ţi atârn de nară, logodit,
şi sângelui tău să îi fiu nutreţ?
Cum să mă spulber din dorul gândit?
Şi cum să-ţi fiu nepreţios, de preţ?

Poate fiind?
Sau, poate nefiind? (Starea confesiunii)

nichita_stanescu_1
Nuntă marină

Burează cu lapți peste icre
aproape de țărm,
printre pietrele păroase
peștii dansează, dansează.
Să nu te azvârli în mare
noaptea aceasta!
Ea este oprită înotului.
Să ți lopețile drepte ca niște catarge
și fără de cântec împins din spate
de lună,
nevătămat vei ajunge în port. (postume-Cărțile Sibiline)

Aşa s-a schimbat Nichita în cuvinte …aşa ne învaţă pe noi să ne transformăm

Anunțuri
h1

sunetele din spatele umbrelor se citesc în sentimente

02/03/2009

Acum daca tot am intrat în primăvară şi am împărţit cu mărţişoare sub toate formele, aş vrea să ne căutam motive de inspiraţie.
Asta pentru că văd o muzicalitate interioara între primăvară şi inspiraţie, dincolo de clasica revenire la viaţă a naturii, dincolo de înverzire şi de înnoire, primăvara poartă în buzunarul de la piept un penel şi o peniţă cu care ne desenează speranţele, iubirile, sufletul. E o creatoare jucăuşă, plină de muzică şi de imagini care ne trag de mâini până devin aripi.
Am putea să intrăm sub magia ei şi să devenim mici creatori. Vă aduc azi din calendarul Galei lumini şi umbre, sunete şi tăceri şi sunt curioasă unde ajungem dacă le îmbinăm şi le punem aripile noastre.
Unul dintre aniversaţii zilei este un fotograf drag mie, precursor al fotografiei color.
Ernst Haas

ernst_haas

ernst_haas

este vienezul pentru care „the art of seeing” nu este numai arta de a imortaliza, ci devine arta de a transmite un sentiment. Cunoscut ca fotograf al prizonierilor de război, al celebrităţilor şi al metropolelor, Haas ascunde în fiecare din clişeele sale un mesaj, o urmă din trăirea lui, sentimente.
Am încercat să mă joc asociând fotografii ale lui Haas cu muzica unor alţi aniversaţi ai zilei de 2 martie,( Dusty Springfield, Serge Gainsbourg, Jon Bon Jovi ) însă constrânsă fiind de calendar tentativele mele sunt limitate, am să vă îndemn pe voi să mergeţi mai departe, să vedem ce asocieri putem face între poezie, muzică şi fotografie.
1.culorile iubirii pot lăsa umbre
dark-sky-white-sands_ernst-haas

dark-sky-white-sands_ernst-haas


şi Serge Gainsbourg „Couleur Café”

2.blazoanele senzualităţii încă ne cutremură
marilyn-by-ernst-haas

marilyn-by-ernst-haas


şi Serge Gainsbourg -La javanaise

3.dacă îmi atingi sufletul să o faci aşa:
karajan-by-ernst-haas

karajan-by-ernst-haas


şi Dusty Springfield – Son Of A Preacher Man

4. o dragoste ieşită din şabloane
haas-snow-lovers

haas-snow-lovers


şi Serge Gainsbourg – „Bonnie & Clyde”

5. visul despre cum se ţine dragostea în braţe
gable-by-ernst-haas

gable-by-ernst-haas


şi Dusty Springfield „I Only Want To Be With You”

6. an de an tot mai aproape de locul unde se simte inima pulsând
montmartre-paris-ernst-haas

montmartre-paris-ernst-haas


şi Dusty Springfield – „Time After Time”

7.de fiecare dată te văd altfel
mirrors-london-haas

mirrors-london-haas


şi Jon Bon Jovi – All about loving you

Iar pentru că azi se împlinesc 104 ani de la naşterea lui Radu Gyr
radu-gyr

radu-gyr

am să închei cu un poem al său:

Dă-mi chipul tău

Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
în ne’mpacatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarba!

Să nu mai spumege în piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci
si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fără chin
si-o moarte fără rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic ‘nainte.

Să cresc în timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
în fericirea voastra oarba.

Micul fragment din Radu Gyr face o perfectă trecrere de la fotografie şi muzică la literatură, pasaj bine venit căci gala artistelor continuă la aghiutza, astăzi fiind ziua scriitoarelor…

h1

Baba Dochia/Baba Marta şi sfârşitul capriciilor

01/03/2009

Aici e primăvara, ne bate la uşă, ne cântă ne dansează, trebuie să intrăm în ritmul ei
Românii spun că la 1 Martie Baba Dochia îşi dezbracă pe rând cele nouă cojoace crezând ca a venit primavara(de aici si tradiţia celor noua babe). Dupa nouă zile Baba Dochia, surprinsa de ger, îngheaţă împreună cu oile sale, iar sloiurile de gheaţă pietrificate duc cu gândul la Babele din Munţii Bucegi.
Bulgarii cred în existenţa unei femei bătrâne capricioase care influenţează timpul, Baba Marta, iar în primele zile din martie se îmbracă în alb şi roşu ori îşi pun mărţişoare în piept sperând să o înduplece să se retragă, plecarea ei coincizând cu începutul primăverii.
Nicked_Aghiuţă a găsit o altă modalitate de a o alunga pe Baba Dochia/Marta, organizând un concurs de frumuseţe artistică Baba anului 2009, a cărui învingătoare va detrona baba capricioasă şi va aduce primăvara în sufletele noastre.
Este vorba de un concurs-omagiu adus femeilor care au lăsat un semn artistic. Participanţii la acest concurs vor avea ocazia pe parcursul a opt zile să asiste la defilarea personajelor feminine din domenii diferite, în fiecare zi o altă artă, şi să propună la rândul lor alte femei care au marcat arta zilei, urmând ca la sfârşit să se aleagă cea mai artistică dintre ele.
Vă invit pe toţi iubitorii de artă şi femeie la acest festival organizat la Aghiuţă, sunt sigură că vom avea parte de surprize plăcute şi veţi avea ocazia să ne surprindeţi cu personaje dragi vouă.
Concursul începe cu ziua muzicii vă aşteptăm cu „babatia muzicantă” după cum o numeşte Aghiuţă.
Calendarul galei astăzi vă propune mărţişoare rupte din sufletul aniversaţilor zilei:
-muzica lui Harry Belafonte
-„Primăvara” lui Botticelli

Primăvara- Botticelli

Primăvara- Botticelli


– „The Dreaming Youths – Sleeping Girl”, litografia lui Oskar Kokoschka
schlafende-frau   -  Oskar Kokoschka

schlafende-frau - Oskar Kokoschka


-filmele Elisabetei Bostan
Elisabeta-Bostan

Elisabeta-Bostan

care bucură cel puţin trei generaţii de copii,

„La mulţi ani!” Elisabeta Bostan, iar nouă o bucată de „Veronica” să ne însenineze.
Sper ca una dintre femeile de astăzi să le regăsim şi la concursul lui Aghiuţă. Ce spuneţi care merită un loc pe podium?
Matilda lui Belafonte, Primăvara lui Botticelli, Elisabeta Bostan sau Fecioara lui Kokoschka…aştept o mână de ajutor, până atunci „Vive la femme!”

  • cadran

    Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • Blog Stats

  • Categorii

  • Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031