Klimt şi sărutul perfect
14/07/2009
Astăzi Gustav Klimt (14 iulie 1862 – 6 februarie 1918) pictor simbolist austriac, unul dintre membrii cei mai de seamă ai mişcării Art nouveau din Viena, influenţat în tablourile sale de stampele japoneze.
Sunt curioasă dintre cele două tablouri de mai jos pe care îl alegeţi, evident că vreau să ştiu şi de ce 🙂
„The Kiss” (1907-1908
Oil and gold leaf on canvas)
sau ” Accomplissement”
Iar ca fond muzical am ales-o pe Tanya Donelly care împlineşte 43 de ani astăzi şi care, zic eu, se regăseşte în îmbrăţişările lui Klimt:
Există o îmbrăţişare perfectă? Oare felul de a te lăsa îmbrăţişat/ sărutat, felul de a îmbrăţişa/săruta poate fi un semn, un semn al direcţiei în care va merge relaţia?
Afară se aud petardele, e ziua Franţei, au început sărbătoarea de la miezul nopţii. Îmi fuge gândul la sărutul-petardă. Cândva am simţit un sărut ca o explozie, o explozie chimică în care am ştiut că se ascunde iubirea cu cel mai ciudat gust simţit vreodată, un amestec de nectar şi gin tonic, un cocktail molotov pe care îl ascund şi acum în cel mai tainic sertar al sufletului. Nu vreau să-l pierd, nu mai explodează, dar stă aciuiat acolo şi din când în când face zgomot de fond, seamănă cu versurile melodiei de mai sus:
”
I’m keeping you I’m keeping you
I’m keeping you so realize your fate
I’m keeping you I’m keeping you
I’m keeping you so settle down now
You landed here from inner space
You landed with that screwed-up look on your face
I wanted you from way back when
I wanted you for years, then years again
I’m keeping you I’m keeping you
I’m keeping you so settle in now
My return to wildlife by satellite
By beautiful moon-shining girl
Whether by hard ground or splashdown
We’re safely back in the world
My heart’s not new
I’m not like you
I’ve loved and been loved well and badly too
My body’s been through everything
I’ve used and been used
I got over it
There’s something that you learn on a tightrope
Just outside the spotlight there’s a big net waiting for…
My return to wildlife by satellite
By beautiful moon-shining girl
Whether by hard ground or splashdown
We’re safely back in the world
I’m keeping you”
Acesta e sărutul de care îmi amintesc privindu-l pe Klimt, primul sărut petardă, stampă japoneză în faţa unui răsărit de culoarea veşmintelor cuplului de mai sus, a falezei asemănătoare celei din primul tablou, de care picioarele mele se aninau ca de senzualitate şi misterul celei dintâi minuni. Nu, nu primul sărut, doar cel mai „preţios” şi cel care mi-a vorbit de pomul vieţii din cel de-al doilea tablou, de ce înseamnă împlinirea şi cum te poţi contopi cu ea. Sărutul petardă ne dă lecţii de senzualitatea, de iubire şi de bogăţie în ritmul în care răsare soarele. Important e în faţa pomului vieţii să ştii încotro să mergi: la stânga sau la dreapta. Eu m-am rătăcit de la dreapta la stânga, voi sper să cântaţi „keeping you” şi să trageţi pe dreapta.
Lemondegala 
Astăzi l-am descoperit pe domnul în cauză, recunosc că nu ne mai întâlnisem până acum… Dar întâlnirea s-a dovedit a fi mai mult decât interesantă…
hihi
asa lasa-ma-n pepeni
trecem la al doilea tablou?
simbolistica de care vorbeam eu evidentiaza la randul sau trasaturile de caracter
duduia din stanga n-o vad in triunghi, ci triunghiulara de invidie, mai repede e „fosta” sau „parasita” sau „singuratatea insasi, triunghiulara, ascutita, lipsita de ritunjimea implinirii
iar formele geometrice ale cuplului sunt implinirea insasi, cuplul aici nu mai poate fi despartit, deja e vorba de unitate nu numai de tendinta catre „uniune” asadar si formele geometrice se suprapun intrepatrund si se confunda
ascutimea mintii in iubire e o nulitate, nu iubim cu inteligenta
ascutimea mintii in iubire este departare
triunghiul ei e unul al rupturii, adam eva sarpe ca tot ne aflam in fata arborelui vietii
inteligenta in fata arborelui vietii inseamna insingurare pe cand sentimentul si trairea inseamna uniune
superioritate nu vad vad doar o tristete superioara, o tristete ce nu vrea sa fie asumata si cum stau „prin partea ei” stiu despre ce vorbesc :d
na ca iara ne tachinam
astept postarea ta :)) chiar sunt curioasa de surpriza
pai daca tu vezi hermafroditul
eu vad androginul 🙂 unirea sufletului pereche in care triunghiulara nu avea loc
creier decircumvolutionat :)) cred ca nu-ti plac caprioarele doar tigroaicele
aia cu minte rotunda e cea care cauta cuplul
aia cu minte triunghiulara cauta varful egoismului si asta o fi superioritatea ei
da marturisesc prefer barbatii cu temperament sangvin
insa exista momente cand si un temperament sangvin stie sa se transforme, dragostea e cea care ii „imblanzeste”
iubirea poate atrofia sentimentul de superioaritate fata de cealalta persoana implicata in iubire nu si fata de restul lumii
eu discutam doar in cadrul cuplului tabloul, din pdv al iubirii si al singuraratatii, deci superioritatea ei in cazul de fata este nemotivata
triunghiulara este inferioara in singuratatea ei
daca tot suntem tête à tête
ca c’est notre baiser autrichien alors :d
ce are triunghiulara? pe ce pune stapanire? pe nimic, doar pe ascutimea ei
mie ascutimea imi inspira singuratate inabordabilitate
pe cand „letargica” dupa cum o numesti, pune stapanire pe barbat, barbatul este atatde atras de ea incat intoarce spatele lumii, e absorbit de prezenta ei, asta e stapanire,barbatul se contopêste cu ea liniile devin cercuri si rotunjimea lor este implinire
malformatia congenitala?
pai atunci sunt gemeni sunt siamezi nu mai sunt cuplu daca sunt uniti din nastere
autriche cred ca este si in varianta online , french nu prea cred :d
acum devine vatamata?
siamezii de la imbinarea elementelor si malformatie congenitala nu asa spuneai mai sus?
prin absurd sunt ultimele femei utilizabile pe care dintre cele doua ai alege-o?
erau prea multe pe ecran si „klimtoidienele” nu se inteleg bine intre ele 🙂
„vatamatul” in cauza e singurul din tablou
ai putea fi tu, ai lasa iubirea pentru mandrie
cine stie ce ofera triunghiulara
un munte decucerit sau o prapastie adanca 🙂
poate egoism poate nebunie si tristete
vreo cateva minute de daruire sau de cucerire si pe urma arborele vietii, pe cand rotunda se vede clar ca se „lipeste” forever
unde dau si unde crapa 😦
una povestesc eu despre tabou si pe tine te trage ata tot in partea carnii
poti sa ai dreptate insa eu o vad pe triunghiulara trista, dezamagita
de altfel tabloul e impartit in trei
l’attente in stanga
l’arbre de vie
L’accomplissement in dreapta
deci asteptanda nu o prea e inteligenta
ea sta in asteptare, parca ar fi penelopa
am gasit si muzica din stampe
oare cine canta rotunda sau triunghiulara?
@”fiindca klimt si japonia s-au inteles de minune:)
poate fi una femeia razvratita, poate fi gheisha…”
da, confirm… cat despre gheishe, va recomand Japonia in general si Kyoto in particular: Gala, dupa cum te „vad”, sigur ai adora Kyoto…(I’ve been there twice.) Daca n-ar fi atat de departe, m-as duce de 2-3 ori/an, ca Chirac! 😀
Legendele si clichés-ele despre aceste femei s-au spulberat de multi ani…
My middle name is Maiko(gheisha-ucenica)… 😉
melanie
tu esti o mare „calatoreasa” asa cum sunt si eu 🙂 dar ai ce-i drept acces la calatorii la care visez, chiar mi-as dori sa ne povestesti despre calatoriile tale, daca vrei fac o rubrica speciala, calatoriile- melanie en voyage si astept sa ne trimiti articole, as vrea kyoto si eu si o gheisa adevarata in fata ochilor, intotdeauna m-au fascinat
maiko domo arigato gozaimasu 🙂
… ca diferiti mai sunt oamenii! cum vad eu:
femeia supusa e searbada, supunerea nu implica sentimente sau vreo arc electric intre neuroni, decat daca e „de fatada”, deci femeia supusa in sensul traditional iese din discutie.
apoi klimt apartine unei perioade si .. are un simt artistic care ma indoiesc ca i-ar permite reprezentarea unui element atat de comun si banal cum ar fii femeia.. „clasica” si barbatul.. la fel de „clasic”, inrobiti de reguli sociale, lipsa circumvolutiunilor si excesul testosteronului.
(majoritatea artistilor zic eu ca incercau sa scape de comun si sa arate, atunci cand nu voiau sa ironizeze, latura misterioasa si mai putin vazuta a lumii. sa ridice valul, cum s-ar spune. sa educe. sa arate de ce si catre ce ar trebui sa ne indreptam, cei care putem intelege)
buuun, in aceasta ordine de idei, mi se pare ca tabloul al doilea se inscrie pe mai multe directii:
a) poate reprezenta spiritul, existent in fiecare din noi si sufletul: spirit = „triunghiulara”, marea preoteasa, as numi-o eu, suflet = „rotunjoara”, pierduta in iubire, si arborele vietii care uneste aceste doua … ecuatii. fiecare din noi (sau poate nu chiar fiecare, io stiu?? 🙂 ) suntem impartiti astfel.. si uneori „viata” face alegerea.
de ce a reprezentat 2 femei? well, tocmai pentru a anticipa emanciparea, pentru a aduce un omagiu, poate pentru ca pictorul era coplesit de „eternul feminin”? poate ca avea chef sa puna femeia in centrul unui tablou pe care omul religios l-ar fii reprezentat cu un barbat triunghiular si unul rotunjor. si atunci ar fii fost marea alegere, narcis si gura-de-aur.
si ca sa continui suita de „una-ntr-alta”, in conditiile in care 2 spirite total masculine ar fii fost reprezentate, pomul vietii nu ar mai fii fost necesar pentru ca ei _trebuie_ sa aleaga, numai un spirit feminin poate sa rataceasca intre cele 2 si, de ce nu, sa le imbine :))) no offense, nu cred ‘varianta’ ultima :))
b) poate reprezenta doua tipuri de femei, fiecare cu misterele sale, cu implinirea si neimplinirea ei: triunghiulara, cocheta, (nu mi se pare ca ar fii invidioasa, ci contemplativa asupra cuplului, dar poate n-am vazut tabloul in original, doar in poze), revenind, cocheta, statuara, ‘marea preoteasa’ (in nici un caz femeia de cariera), cea construita in jurul gandului, a cugetului, femeia-ce-va-sa-vina, self-sufficient, oarescum sterila, prin directia sa, dar fertila prin senzualitate si cochetarie, care are timpul de a se ingriji si preocupa de ea insasi.
cealalta (sau jumatatea cealalta a unui intreg feminin), rotunjoara, femeia implinita prin iubire, cea-posibil-datatoare-de-viata, fertila pe plan fizic si mistic, coplesita, despletita, lipsita de cochetarie => implinita, ale carei vesminte nu mai au o foarte mare importanta, si-a gasit pe el drept vesmant, (totusi nu sunt inexistente si lipsite de bun gust), in nici un caz lipsita de personalitate, doar facand loc altei personalitati, a lui, al carui chip devine. el intr-adevar, o acopera , nu o eclipseaza, formeaza casa, stabilitatea, dar chipul e al ei. el isi ascunde fata pentru ca nu mai conteaza. si-a gasit implinirea si orice chip ar avea paleste in comparatie cu al ei. fiecare din ei renunta _de buna voie_ la ceva ce-a fost al fiecaruia si imprumuta celuilalt ceea ce are mai bun sau mai expresiv (pe plan fizic, sufletesc, practic, social, etc). e o infuzie de sentimente, rodnica, fertila. se concentreaza pe a simti, nu a gandi. se concentreaza pe noi, nu pe eu si tu, eu si ceilalti. el si-a pierdut capul (si nu de tot), ea trupul (si doar partial). ( cat despre fetele personajelor, acestea nu sunt palide, ci transfigurate. nu sunt moarte, doamne feri!, ci luminoase – sau asa imi par mie – simbolul soarelui)
c) poate si klimt oscila ca intelegere si/sau alegere intre cele 2 tipuri de femei, mai bine zis, intre 2 tipologii determinate de cate o trasatura dominanta, ele fiind de fapt foarte asemanatoare, in alegerea unor trairi (gand/ sentiment) de calitate. poate si pe el(klimt) il fascina una, in timp ce admira profund alta. poate asta a fost marea dilema a vietii lui interioare :).
oricum, o alta directie pe care nu o cred in sinea mea (decat partial :)) ) este
d) aceea a plasarii barbatului pe un plan secund sau tert, ca fiind capabil sa se exprime si sa-mi manifeste pasiunea decat fizic :)); imaginea unui biet suflet (sa nu zic sistem hormonal), aruncat in aceasta lume a zeitelor, pe care nu o prea intelege si careia ii capituleaza :)). pe aceasta directie, nicidecum femeia lui nu este supusa, el este cel ingenuncheat, pierdut in imbratisarea ei. poate (desi ma indoiesc, dar de dragul amuzamentului, sa presupunem) ca asa justifica klimt incercarea de secole a barbatilor de a supune femeia, pentru ca ei nu-si gasesc locul si implinirea decat in bratele cuiva. la modul: oricum sunteti specia dominanta, oricum ne dominati, stati si voi in loc, sa va putem ajunge :)))) oare pe atunci se stia de cromozomi? xx (cu un x dormind, altfel am fii alta specie) versus xy? :))
oricum, eu cred versiunea ‘pozitiva’ a tot ceea ce am notat mai sus, desi loki-ness-ul meu nu s-a putut abtine sa nu joace un pic si pe partea usor … ironica a lucrurilor, doar de amuzament.
Thank you for another informative site. The place else could I get that kind of information written in such a perfect means? I’ve a venture that I’m simply now running on, and I have been at the look out for such information.