h1

Japonia Melei

26/08/2009

IMG_0212
Irasshaimase!=Bun-venit!

Înainte de a saluta, japonezii te întâmpină cu „Bun-venit!”

În mai puţin de doi ani, am avut şansa de-a mă afla în Nihon-Japonia de două ori şi sper să mai ajung şi a treia oară. „Jamais deux sans trois!” Imposibil a relata despre o ţară, un popor, cultura şi civilizaţia niponă în câteva fraze. Deci, un foarte scurt rezumat şi câteva imagini, triate din peste 1000!!!

Ţara Soarelui-răsare, arhipelag situat în Extremul-Orient, e format din insule atât de diferite, încât s-ar putea numi „arhipelagul cu o mie de chipuri”. Un meleag de contraste şi extreme: sakura-cireşi în floare şi mari centre industriale, pieţe pescăreşti populare şi distributoare automatice super-sofisticate, kimonouri-curcubeu şi costume europene sobre.

După ce-ai călătorit cu TGV-ul în Franţa, vrei să testezi şi shinkansen-ul(TGV-ul japonez)… Te urci la Tokyo şi o porneşti spre plajele din sud, de-abia ai timp să vezi defilând rapid prin faţa ochilor peisaje diverse, amestecate, presărate cu orezării şi Fujiyama(numit respectuos Fuji-san de catre autohtoni) undeva, pe fundal, rămas în urmă!
fuji-san
Deodată, zăreşti un şirag de insule şi insuliţe ce înconjoară aceast ţinut magic, dintre care mini-arhipelagul Okinawa, cu plajele sale de nisip alb şi bariera de corali.

Dincolo de cele două megapole Tokyo si Osaka, vitrine uriaşe ale puterii economice şi tehnologice japoneze, se „ascund” mici oraşe şi sate unde tradiţiile seculare continuă să dăinuie.

osaka

tokyo

tokyo

Templele shintoiste, mănăstirile-zen, castelele samurailor păstrează încă nenumărate comori vizibile şi tangibile din epoca medievală.
castle

Acea perioadă îndepărtată în care japonezii trăiau izolaţi de restul lumii, ceea ce nu i-a împiedicat să devină artişti autentici, extrem de talentaţi, ale căror activităţi se continuă în prezent: caligrafia, ikebana(arta florală), ceremonia servirii ceaiului sau portul kimonoului. Acestea sunt mai mult decât un mod de viaţă ancestral: Japonia le-a transformat într-un „modus vivendi”, reuşind să îmbine quasi-perfect tradiţiile cu modernitatea.

grădini zen

Al doilea război mondial a lăsat Japonia într-o stare inimaginabilă de mizerie, de îndoială, de pesimism şi de disperare. Bombardamentele americane au distrus majoritatea oraşelor, nu numai Hiroshima si Nagasaki. Kyoto, vechea capitală imperială, a fost salvat(ă) datorită intervenţiei unui istoric şi profesor francez de literatură japoneză de la Sorbona, care l-a implorat literalmente pe Roosevelt să cruţe acest oraş ce face parte din patrimoniul universal-UNESCO.
kyoto

kyoto

Ruga i-a fost ascultată: Nagasaki a fost „sacrificat” in locul minunatului Kyoto…

Un european care cunoaşte cât de cât istoria acestei ţări nu-şi poate imagina, la faţa locului, ca acum 50-60 de ani japonezii au îndurat foametea! Cu muncă, tenacitate şi perseverenţă acest popor şi-a reconstruit ţara într-o manieră de-a dreptul impresionanată, spectaculară. Miracolul economic din ultimii 40-45 de ani a facut ca Japonia să devină a doua putere economică mondială. Dar ca peste tot, dupa dezvoltare şi creştere economică vertiginoasă, a apărut şi recesiunea. „Dragonul japonez” a cunoscut deja o criză economică serioasă în anii ’90 ce-a durat până în 2000. Încă o dată, Phoenix-Nihon şi insularii săi au renăscut din propria cenuşă! Istoria se repetă şi-n prezent cu actuala criză economică mondială: Japonia zăreşte deja lumina la capătul tunelului, ceea ce nu-i de mirare, deoarece Honshu si Hokkaido comunică între ele prin cel mai lung tunel feroviar submarin din lume de 54 kms!

Japonia şi produsele sale au „invadat” planeta, totul se exportă: cinema, mangas, telefoane mobile, gastronomie.
gastronomie japoneză

Mulţi sociologi susţin că recenta cultură japoneză se afla în concurenţă permanentă cu cea americană pe tot continentul asiatic. Cine-ar fi crezut asta după înfrângerea Japoniei de catre USA în 1945?!…
Pavilionul de aur

Japonia vulcanică şi seismică, la propriu şi la figurat, uimeşte, încântă, fascinează orice vizitator străin…

Arigato, sayonara, mata ne!
Mulţumesc, la revedere şi pe curând!

sakura

38 comentarii

  1. buna! ma scuzati ca m-am adresat la dumneavoastra inainte de a cere permisiunea in prealabil! dar sunt in cautare de bloguri unde as putea sa aberez ;a momente depresive.
    ador pozele cu Japonia! dar eu as fi pus si unele referitoare la atacul cu sarin de la metroul din Tokio…


  2. @ imdi,

    va multumesc! Mi-ati dat o idee despre atacul din metroul „tochiot”: am scris deja spre secte, in franceza, daca voi avea timp, voi scrie si-n romana…

    va scuzam, sigur ca da si ne pare sincer rau ca sunteti depresiv(a)… daca-i vorba de vreun dezechilibru chimic, serotonina eventual, va sugerez sa consultati un specialist neuro-fiziolog care v-ar putea prescrie un medicament adecvat starii dvs.


  3. Of, Japonia, cu cireşii ei înfloriţi! Apropo de Kyoto, vechea capitală imperială: Kawabata a scris frumosul lui roman, Vechiul oraş imperial. L-ai citit? Ştiu că e la modă Murakami, numai că nu prea găseşti nimic oriental la el, ceea ce mă dezamăgeşte. De la Kawabata primeşti tot ceea ce ţine de farmecul discret al Japoniei, mai ales obi-urile, brâurile special ţesute pentru kimonouri,apoi sărbătorile denumite în funcţie de viaţa plantelor, fundalul cu modificările lui pastelate, tipic minunatelor stampe…etc…


  4. Ce experienţă… De neuitat, cu siguranţă…


  5. @Melanie,

    fascinant jurnalul tau de calatorie…ma intristez insa de fiecare data cand descopar (din pacate aproape cu fiecare pagina de istorie ) cinismul greu de suportat a unor oameni(?) care in numele realpolitikului rastoarna si transforma totul in cortegii de suferinta prin deciziile lor greu de imaginat…”Bombardamentele americane au distrus majoritatea oraşelor, nu numai Hiroshima si Nagasaki.Kyoto, vechea capitală imperială, a fost salvat(ă) datorită intervenţiei unui istoric şi profesor francez de literatură japoneză de la Sorbona, care l-a implorat literalmente pe Roosevelt să cruţe acest oraş ce face parte din patrimoniul universal-UNESCO.”


  6. E o intrebare aproape copilareasca: cine si in numele cui fac astfel de alegeri?


  7. *se fac


  8. @ insemnaridinsubterana,

    l-am citit pe Yasunari Kawabata in anii facultatii, monument al literaturii japoneze, Nobel de literatura chiar in 1968, an de schimbari radicale nu numai in Europa, ci si-n Asia… Da, Murakami e la moda, dar stim cu totii ca orice moda se si demodeaza…🙂

    Daca veti ajunge la Kyoto, rezervati-va cel putin o saptamana pentru acest oras unic, magic, incomparabil cu restul Japoniei…

    @ patricka,

    Hiroshima impresioneaza profund, visceral…
    am cunoscut o doamna de 68 ani, care vorbea o franceza corecta si simpatica: petrecuse 2 ani in Franta, acum 30 ani, sotul ei fiind prof de japoneza la Sorbona! Mi-a povestit ca era inca in viata, pentru ca tatal ei o expediase in munti, la 30kms de Hiroshima cu fratele ei si mama lor inainte cu 2 zile de explozia „ciupercii” atomice… el ramas in oras, la munca, fusese iradiat si decedase dupa 4 luni.


  9. @ patricka:”E o intrebare aproape copilareasca: cine si in numele cui fac astfel de alegeri?”

    daca am avea raspunsul la aceasta intrebare, n-am fi pe-aci, pe blogul Galei…😉

    NU cred in teorii ale complotului sau ale conspiratiei universale, insa absolut tot ce misca(sau nu!) pe planeta, se decide undeva, in niste culise invizibile pentru noi, muritorii de rand… Interesele economice, militare, financiare, geo-politice, etc vor fi mereu inaintea celor UMANE, culturale si artistice, din pacate si din nefericire.

    Dupa ce japonezii au bombardat Pearl Harbor(Oahu, Hawaii) in dec-1941, razboiul s-a „mutat” in Pacific… Memorialul de la Pearl Harbor m-a impresionat la fel de mult ca cel de la Hiroshima.


  10. merci de sfat!🙂 la neurofiziolog am fost deja, chiar si la neuropsihiatru… dar se pare ca sufar de depresie idiopata( pe langa schizofrenie), nu exista deci diagnostic sau tratament. momentan sunt la cura cu barbirutice si benzodiazepine. si pare-se ca este necesara si o abordare neconcentionala.
    sunt chiar foarte bucuroasa( am si tulburari bipolare) ca am reusit sa va sugestionez.
    daca ati putea sa va faceti timp, as fi incantata sa va citesc ‘spre secte.
    iar blogul de aberat la momente depresive l-am gasit! asa ca daca nu va suparati, as dori sa imi permiteti sa revin in continuare.

    p.s. si in final as fi foarte curioasa sa aflu daca si dumneavoastra aveti multiple personality sau doar sunteti mai multi care scrieti.


  11. iar acum …oferitor la Japonia: n-am stiut ca exista un canal submarin intre Honshu si Hokkaido. lucru ca ca ca care mi se pare remarcabil, avand in vedere activitatea seismica. dar japonezii au reusit mereu sa depaseasca limitele. si aici ma gandesc la zgarie-norii din marile orase. a fost necesar in permanenta sa se extinda pe verticala, datorita populatiei numeroase comparativ cu suprafata locuibila, caci ca relieful este in ”marea majoritate” muntos.


  12. @ Stimata imdi,

    nu era vorba de sfat, ci de-o simpla sugestie…

    va satisfac curiozitatea si va confirm ca acest blog apartine genialei Gala, iar eu sunt o simpla si banala participanta, care semneaza postarile cu prenumele real. Daca ati surfat pe blog, veti fi observat precizarea Galei la „Norvegia Melei”…

    Constat ca sunteti cunoscatoare in ale neurologiei, psihiatriei, farmacologiei… Imi asum riscul de-a va dezamagi, eventual: nu am personalitate multipla, dimpotriva una si buna, slava Providentzei! Numai bine si sa fiti iubita!


  13. ok, sfat, sugestie, whatever.
    in alta dezordine de idei, nu, nu sunt dezamagita. dar totusi trebuie sa recunosc ca m-ar fi incantat sa mai cunosc pe cineva cu aceleasi suferinte. poate am fi putut sa ne facem consiliere si psiho terapie reciproc, pana la ameliorare. m-am gandit chiar si la faptul ca am fi putut pune impreuna bazele unui cerc pentru schizofrenici anonimi. dar e ok asa. tocmai inregistrez o crestere a nivelului de serotonina gandindu-ma ca nu exista foarte multe persoane care se confrunta cu o maladie ingrozitoarez ca a mea.

    dar nu mi-ati raspuns inca la intrebarea de baza. asa ca in absenta unui raspuns mi-am luat libertatea de reveni din nou si in continuare. sper ca nu am procedat intr-un mod nepoliticos.

    voi surfa! sunt nerabdatoare sa mai citesc, acum, ca am fost impresionatat atat de pozitiv.
    bis bald!


  14. Se spune ca orasul Kyoto „s-a salvat” de la distrugere datorita unei plimbari romantice a unui general american cu sotia sa… Nu stiu cat este de adevarat, am auzit aceasta varianta in urma cu cateva saptamani, intr-un interviu pe RNE (Radio Nacional de España), oferit de fiul unui mecanic participant la construirea bombardierului „Enola Gay”… Superb materialul Galateea, ca de obicei…

    Ma dau bine pe langa tine, poate imi voi capata vreodata o cafeluta „parizina”… Numai bine…


  15. imdi,
    sa fie foarte clar eu sunt gala, blogul e al meu, postarile Melei sunt o categorie aparte, Melanie fiind o cititoare care a avut amabilitatea sa ne incante cu o parte din impresiile sale de calatorie, asa ca exista o postare pe saptamana calatoriile Melei, postate de Melanie, nu suntem una si aceeasi persoana, nici n-avem tulburari bipolare, dubla personalitate, schizo etc, in plus acest blog nu are tangenta cu psihoterapia, pentru asta gasesti in blogroll, adresa blogului lui Eugen Hriscu, unde poate gasesti raspuns la intrebarile tale si parteneri de discutie, te-as ruga sa te limitezi la subiect aici si sa nu transformi blogul intr-un cabinet de psihoterapie
    lumea galei nu poate fi un tratament, nici spatiu de desfasurare pentru „aberatii”, imi pare rau daca am fost dura, insa m-a socat si pe mine accentul deplasat, poti sa treci pe aici oricand si sa comentezi orice insa la subiect
    multmesc


  16. Paul,
    mai repede cafea de la Toulouse, fiindca asta e locatia Melei🙂, deci again, Mela si Gala sunt doua persoane diferite, sa nu ne confunzi si tu, iar cafeaua pariziana trebuie sa mai astepte fiindca sunt inca in vacanta🙂, pana ma intorc la Paris va mai trece ceva apa pe Sena
    ma bucur ca ti-a placut bucata japoneza si mai asteptam de la Melanie si alte surprize de acest fel
    cafeaua pariziana virtuala😉

    o zi buna si drumuri usoare🙂


  17. …ok! asta am priceput. oricum nu mi-as fi permis sa duc discutiile in sfera schizofreniei. ideea este sa ma vindec prin scris, iar in rpima parte am incercat sa expun afectiunile, in vederea unei mai bune colaborari, bazate pe cunoasterea reciproca.
    o sa trec pe la blogroll.

    ar mai fi ceva…
    eu de ce n-am primit melo? ma vreau dedicata. pliz…


  18. gala, buna dimineata!

    …m-ai lasat fara cuvinte…nu am primit in toata viata mea o melodie mai frumoasa…


  19. @ Gala, muchas gracias, guapa…🙂

    „There is a difference between dreaming and pretending

    Dreaming is a good thing cause it brings new things to life, but pretending is an ending that perpetuates a lie, forgetting what you are…” or WHO you are…

    Mela-Bijou🙂


  20. @ patricka,

    am precizat ca e(ra) un foarte scurt rezumat despre Japonia, ceea ce bine-ai sezizat…

    I love Dido, too; am un CD de-al ei in masina…
    Pentru tine, amicalement:

    Dido – Thank You…

    P.S. Dido e „capricoarna” ca mine; cineva mi-a spus c-avem aceeasi privire=le même regard…🙂


  21. Imi pare nespus de rau pentru confuzie. Imi dau cu nuiaua peste degete si ii cer scuze Melaniei. Articol superb. Felicitari…


  22. Eşti o norocoasă că ai (avut) prilejul unor asemenea călătorii, la care noi doar visăm.


  23. @ gala,
    bag ambele maini in focul ce arde in semineu pentru primul link, pariez pe ce/pe cine(sic!) vrei TU ca nu-mi vor arde…😉 adica asta:

    Stii cu sigurantza ca superba Charlize are 1,80m, iar Al Pacino sub 1,70m, d-aia nu apar umar la umar in film… probabil ca ei nu cunosc acea zicala franceza:”quand on aime, on ne compte et on ne mesure pas!”😀

    Correct me if I’m wrong, young lady!🙂


  24. @ insemnaridinsubterana,

    imi asum riscul de a-mi expune „filosofia” mea de 2 centime de euro: nu cred in noroc, nu-s fatalista si nu am luat locul nimanui. „Norocul” meu?…
    NU am (avut) vreodata gusturi de lux, capricii, snobisme, etc. Am o capacitate de adaptare la multe si marunte, pozitivez si relativizez in orice situatie, circumstantza… deh, zodie terestra, practica, pragmatica!🙂

    Acord soartei, destinului cam 90%, restu’: modificari, schimbari, pe care le facem noi-insine, caci nimeni NU face nimic, nu (re)actioneaza in locul nostru… Viata noastra zilnica e alcatuita din alegeri, alternative, cu mici, rare exceptii: boli genetice sau ereditare, dezastre/catastrofe naturale si uneori ultimatum-uri…


  25. @ Gala, go for the dark chocolate: un anti-stress natural si nu numa’…😉🙂

    iti „suna” bine, esti vizionara: I love Jules Verne, too…😉


  26. unde mi-e comm-ul? mi-ati dat ban deja? si nici nu incepusem sa indemn la sinucideri in masa. well…


  27. stai. am voie sa zic asta? (?) scheiss! ok?


  28. traducere din franceza:

    seism neprevazut
    tsunami devastator
    eruptie permanenta…
    plaja-mi pustie
    scufundata,
    definitiv
    ca Atlantida…
    lava incadescenta
    m-a acoperit,
    mi-arde viata…
    supravietuiesc la rasarit,
    ma sting la apus.

    linia dragostei mele
    invizibila-n palma ta…
    vocalele noastre,
    tacute.
    soaptele-mi suave
    aluneca-n furtuna clepsidrei,
    peste duna
    fragila.
    vârtejul verii indiene
    m-a pierdut…

    am devenit nemuritoare,
    spatiul si timpul s-au topit
    ca ghetarii islandezi…
    traiesc prin tine ani-lumina,
    dincolo de galaxia Ingerilor.
    inima mi-e o noua planeta,
    trupul mi-e patruns
    de laserul-chihlimbar
    al soarelui-dublu
    Antares, Alpha-Scorpii…

    exist pentru ca TU existi.


  29. Buna seara,

    azi am muncit, am lipsit vad de la discutii savuroase…va dedic insa o poezie „on topic”…nu spune mai multe decat ca sacrul exista oriunde pe lumea asta, in lucruri vazute si nevazute…trebuie doar sa ne mai luam din cand in cand ragazul pentru a le simti, palpa, gandi…

    @Mel,
    superbe melodia, versurile, traducerea…chiar acum ascult si ma incant…

    @Gala,
    multumesc …i hope so too!

    ikebană

    de Emilian Galaicu-Păun

    ca pe ace – trupurile noastre-ngenuncheate-n ikebană

    sub diferite unghiuri faţă de
    dumnezeu
    ca trei crucificaţi de pe golgota

    altfel (acor)dându-şi fiecare
    sufletul
    pentru a-L recepta

    atât de singuri că se naşte:
    eli eli lama sabacthami!

    şi strigătul eliberat propagă
    hotarele fiinţei dincolo
    de spaţiul domestic unde

    – ca pe ace – trupurile noastre-ngenuncheate-n ikebană

    fac umbră
    pământului şi-ncearcă-ncearcă-ncearcă să pătrunză
    dincolo de amin-
    tirea alor mei tăi săi – stafii pe mirişte –

    ca pe ace – îngenuncheată ikebană
    o ţară-n patruzeci şi şase: „dă-ne-o
    nouă astăzi!”

    când însuşi Tatăl nostru-asemeni nouă
    este –
    ca pe ace – îngenuncheată ikebană
    în trei feţe: nu ştie nici una
    ce fac celelalte două, fiindcă
    tac nu-aud nu văd nici chiar cu umbrele

    nu se intersec…


  30. @ Bonsoir Patricka!
    frumos poem, merci… stii cumva daca poetul a „sejurnat” in Japonia?

    à propos de ikebana, aceasta arta florala a fost „formalizata” prin sec-15, ce simbolizeaza atasamentul japonezilor la natura si cautarea perfectiunii estetice. La origine, florile erau folosite la decorarea altarele templelor, inainte de ceremonia ceaiului. Cu anii, ikebana s-a transformat intr-o activitate feminina raspandita printre fete si femei necasatorite.

    Exista scoli ce poseda reguli si tehnici proprii a aranjarii florale. 2 stiluri domina, totusi: moribena, cu flori dispuse in vaze plate(orizontale) si heika, cu vaze verticale.


  31. Fiindca am pomenit mai sus de ceremonia servirii ceaiului VERDE…

    E un obicei, o traditie seculara. Am asistat si participat la ea intr-un riokan din Kyoto. Poate dura si 3h, caci etapele servirii trebuiesc respectate!

    Se sterge lingura de bambus, castronelul si cutia de ceai cu un prosopel de matase, numit fukusa. Ceainicul e pe un mini-aragaz(resou), pe tatami! Cum fierbe apa, gazda o varsa peste PUDRA de ceai verde, apoi amesteca cu un mini-tel de bambus, pana cand ceaiul spumuieste! Fiecare gest e calculat, cronometrat. Ca musafir, asezat pe tatami, te-apropii in genunchi sa fii servit primul… Persoana care a pregatit ceaiul bea de 3 ori si-apoi inmaneaza castronelul musafirilor, inclinandu-si capul(si privirea!) in semn de respect… Impresionant!

    P.S. japonezii folosesc adesea pudra de ceai verde si-n sare, deci sarea e VERDE sau… alta e beige: contine pudra de miez de sambure de pruna verde!!!


  32. linkul de care spuneam…enjoy!

    http://www.europalibera.org/content/blog/1808987.html


  33. @ patricka, merci bcp!
    Recunosc, admit ca NU am auzit de el pana ieri…
    c’est grave, docteur?!😉

    Je vais y jeter un coup d’oeil asap=as soon as possible… Un membru drag si-apropiat al familiei mele vorbeste si scrie chineza(madarina) si recent japoneza…

    Ideea unei eventuale „agape” e salutara, iti pot confirma ca lumea-i din ce in ce mai mica…🙂

    Bonne journée et amitiés toulousaines. A+!


  34. A+…Melanie

    Foarte multa dreptate iti dau cand spui ca lumea o sa fie din ce in ce mai mica… Iar de „agapa” ma voi ocupa indeaproape sa fie aici undeva la noi, in mica si minunata Romanie…:)

    Dar sa continuam incursiunea…din ce in ce mai profunda…in cautarea misterului din spatiul spiritual din Tara Soarelui Rasare:

    teatru-dans contemporan, perfect de vizionat in acest we, o trupa exceptionala cu un repertoriu de natura absurdo-expresionista, a la Artaud daca vreti…

    http://images.google.ro/images?sourceid=navclient&rlz=1T4ADRA_enRO331RO332&q=Sankai+Juku&um=1&ie=UTF-8&ei=Uf2YSpnCGIje-Qbeq5SPBA&sa=X&oi=image_result_group&ct=title&resnum=4


  35. @ Paul-G,

    NU am notiunea de pacat… cat despre nuielusa, les jeux sont faits: o ramura de bambus, evident!🙂

    soare-rasare
    bambus-jad
    culege-ma…

    petala de nufar
    matase imperiala
    atinge-ma…

    luna opaca
    adiere blanda
    respira-ma…

    murmur sacadat
    fior ascuns
    saruta-ma…
    🙂


  36. Aloha Patricka!🙂

    Poemul en question ce se „pretinde”(sic&LOL!) haiku a fost scris aseara ad-hoc si la fatza locului…🙂

    Versiunea curcubeului e exotica-rau… Cred ca Judy Garland nu si-a imaginat-o vreodata!😉

    Limba hawaiana are numai 12 litere, iar lingvistii cred ca se datoreaza faptului ca Hawaii, adevarat paradis tropical, e arhipelagul cel mai izolat de pe glob. Hawaienii au o zicala:”cand Dumnezeu a vrut sa creeze raiul pe pamant, a ales Hawaii!”
    Aprob, confirm si semnez:

    Me’lani🙂


  37. @lenon…hmm…copil razvratit…si-a facut o lume a lui doar cu yoko, nu stiu ce sa zic, nici macar nu eram nascuta pe cand isi depanau povestea…e adevarat ca era asa de rea, nu-l lasa nici macar sa mai evadeze din cumplita realitate???? :lol:…sau la o bere cu baietii? e adevarat ca ea a despartit grupul?
    Cat despre ce enumera el acolo…ca nu ar fi existat…un pic cam ignorant…dus de valul succesului si „fumuri”…:)

    @ bonne nuit, a tous et a+ !


  38. Bonjour de Toulouse, France!

    Ultima zi de august „miroase” deja a toamna, de fapt avem o „vara indiana” anual… In asteptarea Galei, inca in vacanta, s-aveti o zi senina, afar’ si-n suflet! O saptamana de septembrie formidabila, dupa planul si placul vostru! Si minunata melodie a regretatului franco-american Joe Dassin:



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • cadran

    August 2009
    L M M M V S D
    « Iul   Sep »
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • Blog Stats

  • Categorii

  • August 2009
    L M M M V S D
    « Iul   Sep »
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  
  • %d blogeri au apreciat asta: